Scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog: Caracterul conștient al Botezului în Duhul Sfânt

Spre deosebire de Taina Botezului pe care aproape toți creștinii o primesc în perioada de început a vieții, Botezul Duhului Sfânt este primit la maturitate de persoanele desăvârșite din punct de vedere duhovnicesc. Sfântul Simeon Noul Teolog a descris în amănunt această rebotezare a creștinilor înduhovniciți atunci când fac experiența harului dumnezeiesc.

Acest moment al iluminării sufletului uman de Duhul Sfânt este unul crucial, care schimbă esențial percepția despre lucrurile exterioare în cel care îl experiază.

Caracterul conștient al Botezului în Duhul Sfânt este subliniat de Sfântul Simeon Noul Teolog în al 10-lea discurs etic. Aici, el afirmă că, ‘scăldat de apa lacrimilor, tot trupul lui se face umezit și e botezat câte puțin întreg de focul și Duhul dumnezeiesc și se face cu totul curat și neîntinat, și, începând de atunci, fiu al luminii și al zilei (I Tes 5, 5), nu al unui simplu om muritor’ (Scrieri: Discursuri teologice și etice, vol. I, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 311). Observăm în această descriere prețioasă toate momentele importante ale acestui eveniment unic. Asceza unui creștin plin de pocăință îl aduce pe acesta la darul lacrimilor. Acest dar constituie într-un fel corespondentul apei folosite în cristelniță la Botezul inițial. Duhul Sfânt botează apoi trupul creștinului avansat duhovnicește și îl curăță de orice întinare. Desigur, curățirea include și sufletul omului, dar Sfântul Simeon vorbește prima dată de trup, tocmai pentru a arăta cât de profundă este iluminarea. Atunci când vorbim de iluminarea duhovnicească suntem tentați să o considerăm doar o schimbare de ordin sentimental petrecută în inimă, dar experierea harului divin reprezintă cu mult mai mult decât o simplă dispoziție interioară. În momentul pogorârii harului, creștinul nu mai știe dacă este în trup sau în afara lui, extazul duhovnicesc cuprinzându-i întreaga ființă. Așa cum spunea și Sfântul Siluan Athonitul, motivul pentru care avem moaște este acela că harul dumnezeiesc pătrunde efectiv în oasele și carnea noastră. Prin urmare, întreg trupul este luminat de har în momentul acestui Botez duhovnicesc. Din clipa respectivă, creștinul suferă o transformare profundă și devine practic mult mai apropiat de Dumnezeu. Îl simte mai mult, gustă din iubirea Sa mult mai profund și observă rațiunile sale divine din creație. Sfântul Simeon, însă, nu respinge importanța Tainei Botezului administrată majorității creștinilor în copilărie. ‘Deci, fiind noi botezați ca prunci nesimțitori ca niște nedesăvârșiți primim în chip nedesăvârșit și harul luând dezlegarea călcării dintâi, și numai pentru aceasta, pe cât mi se pare, ai poruncit, Stăpâne, să se săvârșească această baie dumnezeiască; cei botezați în ea intră înăuntrul viei (Mt. 3, 11), fiind izbăviți de întuneric și iad și eliberați în întregime de moarte și stricăciune’ (Scrieri: Imne, Epistole și Capitole, vol. III, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 284). Însă, așa cum remarcă în alte locuri, Sfântul Simeon Noul Teolog consideră că fiecare creștin este supus ispitei și cade de mai multe ori în păcat după primirea acestei Taine. Prin urmare, este necesară și experierea Duhului Sfânt pentru a ne sfinți și a ne îndepărta de patimile noastre. Asceza este necesară, dar ea este un simplu instrument. Fără iluminarea harului divin, Sfântul Simeon consideră că suntem departe de orice cunoaștere a lui Dumnezeu.

Imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu fără iluminare

Sfântul Simeon Noul Teolog pune la baza cunoașterii lui Dumnezeu iluminarea produsă de harul dumnezeiesc. În caz contrar, lipsa acestui moment ne poate face să avem impresia că știm ceva despre Dumnezeu fără a-L cunoaște însă în realitate. ‘Cele pecetluite și încuiate, cele nevăzute și necunoscute tuturor oamenilor, care sunt deschise numai de Duhul Sfânt și care ni se fac văzute și cunoscute numai fiindu-ne descoperite așa, cum le vor putea ști sau cunoaște sau chiar și numai gândi cumva oarecând cei ce zic că n-au cunoscut niciodată venirea Duhului Sfânt, strălucirea, luminarea și locuirea Lui în ei? Cum vor ajunge la înțelegerea (cuprinderea) unor asemenea taine cei care n-au cunoscut nicidecum și niciodată întru ei revărsarea, înnoirea, schimbarea, rezidirea și renașterea lucrate de Acesta? Cei care n-au fost botezați încă în Duhul Sfânt (Mt 3, 11 par.), cum pot ști schimbarea petrecută în cei botezați întru El?’ (Scrieri: Cateheze, vol. II, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 257). Observăm că aici Sfântul Simeon Noul Teolog vorbește clar de un botez al Duhului Sfânt. Însă mai merită observat un lucru esențial, și anume că acest Botez induce o separare între cei care îl primesc și cei care nu l-au primit. Persoanele care nu au făcut experiența harului dumnezeiesc nu pot percepe și înțelege tainele creației și ale cunoașterii de Dumnezeu. De asemenea, aceste persoane nu îi pot înțelege pe cei care au făcut experiența harului.

Deosebirea sfinților față de ceilalți oameni

Sfântul Simeon consideră că persoanele care nu au gustat harul nu au o cunoaștere adecvată a lui Dumnezeu și nici nu pot percepe experiențele duhovnicești ale sfinților. ‘Cei care nu s-au născut de sus (In. 3, 3), cum vor vedea slava celor ce s-au născut, precum a zis Domnul, de acolo și s-au făcut copii ai lui Dumnezeu (In. 3, 3; 1, 13)? Cei care nu au vrut să pătimească aceasta, ci le-au lăsat să scape prin nepurtarea lor de grijă – fiindcă au primit puterea de a se face astfel șIn 1, 12ț – cu ce fel de cunoștință vor putea, spune-mi, să înțeleagă sau vor fi în stare să-și închipuie câtuși de puțin cu mintea cum s-au făcut aceia?’ (Scrieri: Cateheze, vol. II, p. 257). Sfântul Simeon pare la prima vedere un scriitor duhovnicesc destul de aspru. Aminteam în materialul anterior faptul că Sfântul Nicolae Velimirovici îl considera drept foarte pretențios din punctul de vedere al experienței duhovnicești. Simeon dorea ca fiecare creștin să fie asemenea lui, plin de har și de lumină duhovnicească, iar acest lucru face ca operele sale să pară aproape înfricoșătoare pentru un creștin obișnuit. În fragmentul anterior, Simeon afirmă diferențierea capitală între sfinți și creștinii care nu au făcut experiența harului dumnezeiesc. Creștinii din ultima categorie nu îi pot înțelege pe sfinți, deoarece nu au primit și ei renașterea prin har. Ei pot cel mult să îi înțeleagă la un nivel exterior, dar în nici un caz la un nivel interior. Simeon este realist atunci când afirmă că nepurtarea noastră de grijă ne face să nu putem fi renăscuți prin iluminarea Duhului Sfânt. Atât timp cât încă iubim păcatul, nu putem să gustăm din harul divin. Rezumând concepția Sfântului Simeon Noul Teolog despre Botezul în Duh, Vasili Krivoșein consideră că există patru elemente care ne pot ajuta să ajungem la iluminarea duhovnicească: pocăința, urmarea poruncilor lui Hristos, lacrimile duhovnicești și împărtășirea deasă cu Trupul și Sângele Domnului (Archbishop Basile Krivocheine, In the light of Christ. Saint Symeon the New Theologian: Life, Spirituality, Doctrine, Saint Vladimirâs Seminary Press, New York, 1986, p. 146). Aceste patru elemente trebuie să existe și în viața fiecărui creștin care trăiește în lume. Nimic nu ne împiedică să încercăm să le păstrăm pe toate patru. Cât despre iluminarea Duhului Sfânt, aceasta este un dar pe care doar Dumnezeu poate decide să ni-l ofere și la care nu putem ajunge prin forțele proprii. Nu putem cunoaște niciodată o persoană, atât timp cât ea nu ni se deschide. Însă dacă dorim să Îl cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să învățăm să ne deschidem, iar pentru a face acest lucru, avem nevoie de multă smerenie, pocăință și primirea Sfintelor Taine..(Articol publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 6 mai 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente