Schitul Iezer, luminat de duhul Cuviosului Antonie

Prilej de mare sărbătoare este astăzi, 23 noiembrie 2012, în sihăstria din Iezerul Vâlcii, prin prăznuirea Cuviosului Antonie. Credincioși din întreaga țară au ajuns la schitul din Munții Builei pentru a se împărtăși cu harul care se cerne peste această vatră a pustnicilor. După Privegherea dinaintea praznicului, maica Antonia, care are o evlavie deosebită la acest sfânt sihastru, a împărtășit cu bucurie, dar și cu emoție, pentru Ziarul Lumina, momente inedite din viața acestuia.

Maică Antonia, ați cunoscut clipe alese ale vieții Sfântului Antonie, prin povestirile directe sau indirecte ale iubitorilor de viață pustnicească. Spuneți-ne cum a ajuns acest cuvios în sihăstria de la Iezer.

Sfântul Antonie a trăit într-o familie de credincioși aromâni din ținutul Pindului și a venit în țara noastră când avea vreo 20 de ani. Târziu, la vârsta de 64 de ani, episcopul Ștefan al Râmnicului i-a dat binecuvântarea de a se retrage la o mănăstire. Acesta fiind un iubitor desăvârșit al monahismului, a simțit chemarea sfântului și l-a ajutat să-și împlinească visul, îndemnându-l să meargă la Mănăstirea Sărăcinești, unde a rămas timp de câțiva ani, în deplină ascultare. Deși era înaintat în vârstă, în sufletul sfântului se aprinde dorința de a trăi pustnicește, motiv pentru care se retrage la Schitul Iezer. Văzând râvna viețuirii sale, mulți tineri din satele din împrejurimi l-au urmat, astfel că, în scurt timp, așezământul aflat în paragină avea să renască.

Dar oare era plăcută această viață de obște sfântului, care era atras cu desăvârșire de rugăciunea pustnicească?

Au început să vină din ce în ce mai mulți pelerini la Iezer, ceea ce i-a readus Sfântului Antonie dorința de pustnicie. Se retrăgea la rugăciune în pădurile din împrejurimi, din ce în ce mai des, până-ntr-o zi când i se descoperă un loc retras în care sfântul avea să viețuiască. Acest loc i s-a arătat în vis, de trei ori, și i s-a spus: „Într-o peșteră, aici, vei săpa în stâncă o bisericuță pentru Dumnezeu”. Și-n felul acesta a săpat singur, cu dalta și ciocanul, bisericuța pe care noi o avem acum la peșteră, care se află cu vreo 500 de metri mai sus de schit. La intrare, lângă bisericuță, și-a săpat gropnița, iar în partea dreaptă a peșterii și-a săpat un fel de chilie. În foarte scurt timp însă, și la peșteră, la fel cum se-ntâmplase și la schit, se strâng în jurul lui foarte mulți tineri care își doreau să trăiască pustnicește, asemenea sfântului. Așa a prins viață sihăstria de la peșteră. Acesta a devenit modelul tuturor călugărilor care au ales să trăiască în pustnicie, dar și povățuitorul cel mai de preț al oamenilor din lume, care veneau cu probleme, care mai de care mai grele. Cuviosul le dădea tuturor cuvânt de învățătură, reușind să le aline durerile și să zidească duhovnicește în sufletele tuturor. Noaptea, sfântul niciodată nu și-a întins trupul său ostenit, dormea rezemându-se de stâncă.

Fiind într-o permanentă comuniune cu Dumnezeu, se spune că Sfântul Antonie a avut multe descoperiri…

Da. Cu 40 de zile înainte de a împlini 92 de ani, Dumnezeu i-a descoperit data trecerii sale la cele veșnice, și anume 23 noiembrie. Acel moment s-a petrecut într-o zi de luni, la ora 9:00. Înainte de aceasta, Sfântul Antonie își cheamă ucenicul, pe ieromonahul Nicolae, și îl înștiințează: „Nu te întrista pentru ducerea mea din această lume, ci mai mult, bucură-te că sunt la odihnă veșnică. De aici mă voi ruga pururea pentru voi”. După ce a dat ultimele povețe ucenicilor săi, sfântul s-a așezat singur pe rogojină și și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Din ziua aceea și până astăzi, pustnicii, monahii și credincioșii merg la chilia Sfântului Părinte Antonie pentru a aprinde lumânări și a-i cere mijlocirea și izbăvirea de ispite și necazuri. Toți cei care se roagă în peștera sfântului dobândesc alinare, încredințați de ajutorul și rugăciunile părintelui lor sufletesc. Moaștele Sfântului Antonie de la Iezer se află astăzi în biserica schitului și dacă ne putem închina la acestea, fără doar și poate, totul se face doar prin voia sfântului. Dovadă sunt numeroasele minuni care permanent se întâmplă la racla cuviosului de la Iezer.

Comentarii Facebook


Știri recente