Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea la 1900

Când vorbim de monumentele spiritualității românești ne ducem cu gândul spre mănăstirile din Bucovina. Însă repere ale spiritualității ortodoxe românești găsim fără îndoială în Oltenia. Iar ținutul Vâlcei are o spiritualitate aparte și poate puțin cunoscută. Înainte de a merge spre marile mănăstiri de pe drumul ce duce spre Târgu Jiu, pelerinul poate gusta din frumusețea monumentelor din Râmnicu Vâlcea. Un lăcaș aparte este cel de pe Dealul Cetățuii, despre care legenda îi împinge începuturile spre sec. al XV-lea. Aceeași legendă spune că, un secol mai târziu, aici au fost adăpostiți viteazul domnitor Radu de la Afumați și fiul său. Va fi fost un schit din lemn din apropierea unui oraș de pe Valea Oltului care lega comerțul Țării Românești de Sibiul crăiesc. Totuși, pe la 1680, mitropolitul Theodosie al Țării Românești, care se afla în Mănăstirea voievodală Cozia, a găsit acest așezământ în ruină, situație care l-a determinat să ridice din temelie un lăcaș de zid cu hramul ‘Sfinții Voievozi’ și să-l închine ca metoc Mitropoliei din București. La 1853, vrednicul și patriotul mitropolit Nifon al Ungrovlahiei a refăcut acest așezământ în totalitate, dându-i al doilea hram, pe cel al ‘Sfintei Treimi’. Ierarhul a refăcut lăcașul într-un stil neoclasic, cu fronton și coloane la intrare, probabil ridicându-i un turn-clopotniță din lemn situat deasupra pronaosului. La 1900, această biserică era filie a Parohiei ‘Toți Sfinții’ din Râmncu Vâlcea, fiind deservită, din 1892, de preotul Gheorghe Dimitriu, care absolvise Seminarul Teologic inferior și înainte slujise la Oteșani. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 13 februrie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente