Sărbătoarea Tăierii împrejur după Trup a Domnului

În fiecar an, la 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului. Urmând firul istoric al vieții Mântuitorului nostru Iisus Hristos, această sărbătoare este cel de-al doilea praznic împărătesc, fiind rânduită în amintirea tăierii împrejur după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos ca prunc, conform Legii Vechi (Facere XVII, 12 și Levitic XII, 13), în a opta zi după naștere, cînd I s-a pus și numele de Iisus sau Mântuitor (Luca II, 21). Ea cade totdeauna la o săptămînă după Naștere, adică în ziua de 1 ianuarie.

Sărbătoarea aceasta nu este tot atât de veche ca cea a Nașterii; totuși, ea era generalizată în sec. V (probabil după ce Crăciunul a început să fie serbat și în Răsărit la 25 decembrie). De atunci avem primele predici rostite cu prilejul ei, de către unii dintre marii predicatori ai secolului, ca Proclu, patriarhul Constantinopolului. În Apus primele mențiuni despre serbarea ei le avem întâi din Galia (sec. VI), și apoi de Ia Roma (sec. IX).

La început, creștinii posteau în această zi, pentru a se deosebi de păgîni, care, în aceeași zi, sărbătoreau pe Ianus, zeul păcii și al războiului, și începutul anului nou. Totuși, odată cu dispariția păgînismului și cu uitarea sărbătorilor respective, creștinii au încetat postul și au început să prăznuiască Tăierea împrejur a Domnului cu bucurie, ca și pe celelalte praznice împărătești. În aceeași zi, s-a adăugat cu timpul (chiar de la, sfîrșitul sec. IV) și sărbătoarea Sfîntului Vasile, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+ 1 ianuarie 379), a cărui liturghie este săvârșită în această zi. E totodată și începutul anului civil, pe care Biserica l-a tolerat, consfințindu-l prin serviciul Te Deum-ului, care se săvârșește în biserici în această zi, după Sfânta Liturghie.

Comentarii Facebook


Știri recente