Sărbătoarea Sfinților Ioachim și Ana în județele Gorj și Mehedinți

Mai multe biserici și mănăstiri din Mitropolia Olteniei își vor serba hramul în Duminica de dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Între acestea se numără mănăstirile Logrești, din Arhiepiscopia Craiovei, județul Dolj, și ‘Sfânta Ana’, din Orșova, județul Mehedinți, după cum ne informează Ziarul Lumina.

Viața monahală din Arhiepiscopia Craiovei se pregătește de sărbătoare. În prima Duminică de dinaintea praznicului Înălțării Sfintei Cruci, când în calendarul Bisericii noastre sunt pomeniți Sfinții Ioachim și Ana, biserica Mănăstirii Logrești, județul Dolj, va fi resfințită. Slujba va fi oficiată de Înalt Preasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Lucrările de refacere a sfântului lăcaș de închinare au durat patru ani de zile, iar fondurile bănești necesare reparațiilor au fost asigurate de Ministerul Culturii și Cultelor, Consiliul Județean Gorj, Primăria și Consiliul Local Târgu-Logrești, așa cum a precizat monahia Fevronia Nuță, stareța Mănăstirii Logrești. Au fost realizate lucrări de restaurare a picturii din interiorul bisericii, reparații la hidroizolația bisericii, precum și schimbarea pardoselii și a acoperișului vechi al bisericii cu unul nou din tablă de alamă.

Ctitoria unui preot de mir

Mănăstirea Logrești este așezată în partea dreaptă a râului Amaradia, la distanță de 1 km de această apă, în marginea pădurii, într-o pitorească vale din comuna Târgu-Logrești din județul Gorj. Este ctitoria preotului Ion Tăndănescu, stareț al sfântului așezământ în perioada 1769-1772, cel care înainte de a ajunge la mănăstire a fost preot mirean în satul vecin Frunza, fost Tăndălești. De altfel, Ion Tăndănescu, devenit ulterior ieromonah cu numele Iosif, este considerat unul dintre principalii ctitori ai așezământului și cel care l-a închinat ca metoh al Episcopiei de Râmnic. Un alt ctitor, Costache Padina, face în anul 1785 un nou act de închinare a ctitoriei sale către Episcopia Râmnicului. Ambele acte se găsesc în ‘Condica Episcopiei Râmnicului’ și au fost publicate în Istoricul Eparhiei Râmnicului în anul 1906.

Închinată Sfinților Ioachim și Ana

După secularizarea averilor mănăstirești, sfântul lăcaș a fost cu totul părăsit și abia între 1911 și 1914 a fost restaurat de proprietarii moșiei Logrești, Tănăsache și Elena Dumirescu Negrea. Tot atunci s-a construit și un mic paraclis pe dâmbul spre vest, în dreptul bisericii, paraclis care a fost demolat ulterior din motive necunoscute. Primul Război Mondial a împiedicat deschiderea schitului. În anul 1932, la îndemnul mitropolitului Nifon Criveanu, au început lucrările de restaurare a centrului monahal, pe cheltuiala doamnei Magdalena Mihail Săvoiu și a altor buni creștini. La 17 noiembrie 1940, biserica a fost resfințită, așezându-se atunci și hramul actual ‘Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana’.

Viața monahală după ’89

Abia după Revoluția din decembrie 1989, la inițiativa vrednicului de pomenire Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, s-a reluat viața monahală la Logrești, prin venirea unor măicuțe din obștea Mănăstirii Polovragi. Vreme de doi ani de zile Schitul Logrești a aparținut de Mănăstirea Polovragi. Din 1992 așezământul a redevenit mănăstire de sine stătătoare.

În prezent, obștea Mănăstirii Logrești numără 16 viețuitoare, aflate sub conducerea stareței Fevronia Nuță. În biserica mănăstirii se fac zilnic cele șapte laude bisericești și Sfânta Liturghie. De un alb strălucitor și îmbrăcat în straie de sărbătoare, cinstitul lăcaș de închinare așteaptă credincioșii la slujba de resfințire de mâine, 9 septembrie.

Mănăstirea ‘Sfânta Ana’, ctitoria de pe Dealul Moșului

Așezată pe coama ‘Dealului Moșului’ ce domină Orșova și împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraș ce se ridică în jurul malurilor sale, dar și o parte a imensului lac de acumulare până la ‘Porțile de Fier’ ale bătrânei Dunări, Mănăstirea ‘Sfânta Ana’ ține să amintească celor ce-i trec pragul că aceste locuri sunt încărcate de istorie și că aici a reînviat viața monahală, cu îndemnul sacru al vieții moral-creștine.

Construcția mănăstirii s-a desfășurat între anii 1936 și 1939, după un proiect al arhitectului bucureștean Ștefan Peterneli, execuția lucrărilor fiind condusă de inginerul Gheorghe Betelevici.

Odată încheiate lucrările, mănăstirea trebuia târnosită, cu hramul ‘Sfânta Ana’, după numele mamei ctitorului Pamfil Șeicaru și introdusă în circuitul monahal ca așezământ de maici. Din păcate, episcopul Vasile Lăzărescu, viitorul mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, motivându-și opoziția prin aceea că lucrările de construcție nu au fost precedate de acordul episcopiei. În acest fel, sfințirea mănăstirii a fost mult întârziată datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Situația a rămas fără schimbare odată cu instaurarea regimului comunist. Slujba de sfințire a avut loc abia la data de 2 decembrie 1990, fiind oficiată de Preasfințitul Damaschin Severineanul, fost episcop-vicar al Mitropoliei Olteniei.

Comentarii Facebook


Știri recente