Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește astăzi, 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Sfânta Cuvioasă este Ocrotitoarea Moldovei, moaștele ei străjuind capitala Moldovei de peste 360 de ani. În luna mai a anului 1641 Patriarhul Partenie al Constantinopolului împreună cu membrii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice semnau un act de mulțumire către domnitorul Vasile Lupu pentru ajutorul acordat până atunci, hotărând ca moaștele Sfintei Parascheva să îi fie date în „semn de mulțumire față de dânsul și pentru sfințirea țării lui”.

Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași în 13 iunie 1641, însoțite de trei ierarhi greci, și de ostași. Până la Galați au venit cu o corabie, la Iași au fost întâmpinate de voievodul Vasile Lupu și familia sa, de Sfântul Mitropolit Varlaam, de alți episcopi moldoveni, de stareți, preoți și mulți credincioși. Sfintele moaște au fost așezate în biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași care a fost sfințită la data de 6 mai 1639, ctitoria marelui voievod Vasile Lupu. În anul 1889 racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost mutată de la biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași la Catedrala Mitropolitană, unde se află și în ziua de astăzi.

Anul acesta, la hramul Sfintei Parascheva este prezent Preafericitul Părinte Patriarh Daniel care va oficia astăzi, 14 octombrie, începând cu ora 09:15, Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de ierarhi și preoți, pe esplanada special amenajata din fața catedralei Mitropolitane din Iași.

Pelerinii care vor veni să se închine anul acesta la moaștele Sfintei Parascheva se vor putea închina și la cele ale Sfântului Maxim Mărturisitorul care au fost aduse de la Mănăstirea „Sfântul Pavel”, din Muntele Athos.

Generalizarea în țara noastră a cultului Sfintei Cuvioase Parascheva a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. Tot atunci a fost stabilită și data de prăznuire, 14 octombrie.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în ‘Cartea românească de învățătură’ a Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.

S-a născut în Epivata (azi Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinții ei, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frică de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii și milosteniei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales episcop în localitatea Madite pentru dragostea față de cele sfinte și pentru cultura sa deosebită.

A renunțat la averea părinților

Sfânta Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, ‘fiind într-o biserică a Precistei’ a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: ‘Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. Același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.

Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea de moștenire ce i se cuvenea și, ‘părăsind frumusețea acestei lumi’, s-a retras ‘în adâncul pustiei’. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire.

Îngropată ca o străină

Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: ‘Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit’. După ce a avut această vedenie, sfânta ‘fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad (Constantinopol) veni’. A venit în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Maicii Domnului s-a rugat, cerând îndurare.

Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. ‘Acolo, continuă Sfântul Mitropolit Varlaam, trudă cătră trudă și durere cătră durere adăugă, cu post și nedormire pe sine se înfrumuseța…, cu lacrimi pământul uda și se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu.’ Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.

A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, ‘aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă’. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor.

Dumnezeu a proslăvit-o pe pământ

Dar, în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulțime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: ‘Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?’. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.

Credincioșii de acolo, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus cu mare bucurie, ‘cu lumini și cu tămâie’, așezându-l în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște. Se spune că drept-credincioșii creștini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea însăși văzuse lumina zilei.

Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit curând în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică ar fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinților.

În anul 1235, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat 160 de ani, după care au fost duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, când au fost mutate la Constantinopol. După 120 de ani, moaștele Cuvioasei, care avea să devină „luminătoarea Moldovei”, au fost mutate iar, de data aceasta spre un loc definitiv: Iași.

Sărbătoarea Cuvioasei de la Iași a luat amploare începând cu hramul din anul 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial, în fața a sute de credincioși și a altor Biserici surori, generalizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica noastră. Până atunci, Cuvioasa era trecută, în rândul sărbătorilor, cu cruce roșie numai regional.

Și în timpul regimului comunist, care căuta orice cale de a împiedica manifestarea credinței la marile sărbători, Cuvioasa Parascheva n-a fost uitată de pelerini. Chiar dacă nu ca odinioară, Catedrala mitropolitană din Iași devenea arhiplină pe 14 octombrie.

Începând însă cu anii 90 ai secolului trecut, într-o perioadă de mai multă libertate, sărbătoarea Cuvioasei de la Iași a revenit la solemnitatea ei seculară, observându-se cum tot mai mulți pelerini din România, și nu numai, o împodobesc, cu credință, de la an la an.

Astfel, la fiecare început de octombrie, evlavia credincioșilor pentru cea mai cinstită sfântă a României preface Iașul într-o cetate eternă a Ortodoxiei.

Personalități istorice ale lumii, la moaștele Sfintei de la Iași

Începând cu anii ’90, prin stăruința actualului Patriarh al României, Preafericitului Părinte Daniel, hramul Cuvioasei Parascheva a căpătat o dimensiune spirituală impresionantă, la Iași fiind aduse de-a lungul anilor moaștele mai multor sfinți ai Ortodoxiei.

Din mărturiile organizatorilor, în fiecare an, la Iași vin atât credincioși români, cât și greci, sârbi, bulgari, polonezi, elvețieni, cehi, americani, norvegieni. Dar, Sfânta Parascheva a strâns în jurul ei pelerini din toată lumea încă de când a fost adusă la Iași. La moaștele ocrotitoarei Moldovei s-au închinat zeci de personalități istorice ale lumii, patriarhi, mitropoliți, domnitori străini, regi sau regine, demnitari.

Istoria pelerinajului de la Iași și popularitatea de care se bucură în rândul creștinilor au lansat ecouri în lumea întreagă.

Bucuria credinței ortodoxe

Minunile recunoscute în urma rugăciunilor la racla Sfintei Parascheva, sutele de biserici închinate ei, dovadă a evlaviei credincioșilor, au transformat ziua de 14 octombrie într-o bucurie a credinței ortodoxe.

Astfel, ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul de la Iași este bine cunoscut și în afara granițelor țării, Consiliul Mondial al Bisericilor, prin Grupul de Coordonare Europeană pentru Misiune și Reînnoire și Consiliul Bisericilor Europene au hotărât, în anul 2000, ca Iașul să devină oraș internațional de pelerinaj, alături de Tesalonic – Grecia, Trondheim – Norvegia, Edinburgh – Marea Britanie și Praga – Cehia.

Hramul Sfintei Parascheva – anul 2010: Nesfârșită rugăciune la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva

La fel ca în fiecare an, la mijloc de octombrie, Iașul a devenit, pentru o săptămână, o cetate a Ortodoxiei românești. Un loc în care credința, evlavia și smerenia se adună într-o nevăzută rugăciune, ce se înalță spre cer din gândurile și sufletele a mii de pelerini care vin să o cinstească pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei, Cuvioasa Parascheva. Așezați la un rând ce atinge aproape un kilometru, pelerinii sosiți în miez de noapte din toate colțurile țării așteaptă cuminți să ajungă la racla cu moaștele sfinte. Străduțele înguste ale Iașului vechi sunt, în aceste zile, înțesate de oameni. Orașul pare mai însuflețit ca oricând, iar peste tot plutește, într-un amestec straniu, dar mângâietor, miros de busuioc proaspăt, de tămâie și de ceară topită. E tabloul sumar al unui oraș care, la ceas de octombrie, își sărbătorește ocrotitoarea, adăpostind cu generozitate între zidurile sale nu numai ieșeni, ci mii de creștini ortodocși din toată țara.

Tabloul pelerinilor ce urcă, smeriți, străduțele ce duc spre Mitropolie e unic și tulburător. Unii murmură încet rugăciuni, alții se gândesc, poate, la necazurile ce le-au lăsat acasă, unii aprind lumânări, alții duc icoane sau buchețele de busuioc în mâini. Tuturor li se citește pe chip o bucurie lăuntrică, o stare de împăcare cu sine, ca într-o rugăciune. Iar sentimentul pe care ți-l dă acest șir impresionant de oameni e înălțător. În asta constă, de fapt, esența unui pelerinaj la sfintele moaște: în a te împăca, în fața lui Dumnezeu, cu tine însuți și cu ceilalți, în a lăsa, pentru o zi, deoparte grijile acestei lumi și de a te dărui trup și suflet frumuseților Dumnezeirii.

‘Credința și dragostea m-au îndemnat să vin din nou la Sfânta Parascheva. Prin rugăciunile ei, Dumnezeu ne ajută’, a declarat pentru „Ziarul Lumina” o credincioasă pe nume Maria, din Maramureș.

Într-o epocă a secularizării și globalizării, iată că la Iași avem o efervescență duhovnicească similară celor din urmă cu 500 de ani, din marile centre de pelerinaj din Europa Occidentală. Dacă cercetăm cu atenție viața Sfintei Cuvioase Parascheva, vedem că avem înaintea noastră o tânără care a trăit acum o mie de ani și și-a închinat scurta ei viață, de doar 26 de ani, Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lăsând bogăția, confortul și prosperitatea vieții din casa familiei din Epivata Traciei pentru a merge în pustiul Iudeii și a se nevoi spre dobândirea Împărăției Cerurilor. La prima vedere nu avem nimic spectaculos în viața sfintei, nici martiriu, nici operă teologică de excepție ca în cazul altor sfinți mari ai Bisericii noastre, ci doar o viață închinată Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și iată că ceea ce pentru noi pare neimportant, înaintea lui Dumnezeu este cu adevărat important, deoarece Creatorul Cerului și al Pământului a rânduit ca iată, după 1.000 de ani, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva să fie unul dintre cele mai importante evenimente misionare din viața Bisericii noastre, astăzi, când societatea tinde să se îndepărteze tot mai mult de o existență autentic creștină. Cuvioasa Parascheva este sfânta noastră pentru că ne oferă modelul unei vieți simple, clare, concrete, închinată lui Hristos și răsplătită cu sfințenia. Modelul axiologic al Sfintei Parascheva ne spune atât: simplitate, dragoste, fidelitate în împlinirea cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos, în viața noastră, egal mântuire, egal sfințenie. Ea este Sfânta noastră pentru că reprezintă modelul de urmare al lui Hristos indiferent de timpul și spațiul în care trăim, și în același timp este exemplul pe care ni-l dă Dumnezeu că, ceea ce la noi poate fi neimportant, la El în mod sigur este important dacă împlinim voia Lui. Astăzi să ne îndreptăm în rugăciune către Sfânta Cuviosa să Parascheva și să rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile ei să ne dăruiască ‘sănătate și viață ferită de toată răutatea’.

Comentarii Facebook


Știri recente