Sărbătoarea românilor ortodocși din Banatul sârbesc

Biserica ortodoxă cu hramul ‘Sfântul Mare Mucenic Gheorghe’ a Parohiei Toracu Mare din Banatul sârbesc a sărbătorit duminică, 7 noiembrie, 130 de ani de rugăciune și de slujire neîntreruptă. La acest eveniment important din viața parohiei au fost prezenți în mijlocul credincioșilor doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat.

Credincioșii Parohiei ortodoxe din Toracu Mare, împreună cu părintele protopop Petru Drăghicescu, înconjurat de un sobor de preoți, au întâmpinat duminică dimineața, cu pâine și sare, potrivit tradiției, pe chiriarhul locului, Preasfințitul Daniil, Episcopul Daciei Felix, însoțit de Preasfințitul Andrei Făgărășanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, prezent la eveniment din încredințarea Înalt Preasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

La Sfânta Liturghie arhierească au participat mai mulți preoți din parohiile învecinate, din Arhiepiscopia Timișoarei și Episcopia Caransebeșului. Răspunsurile liturgice au fost date de grupul coral ‘Strana strămoșească’ al Parohiei ortodoxe ‘Sfinții Apostoli Petru și Pavel’ din Govândari – Reșița, și de corul ‘Armonia’ al Parohiei din Toracu Mare.

Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, a participat ca delegat pr. Ionel Popescu, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Timișoarei. La acest eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai parohiilor înfrățite cu Parohia Toracu Mare, între care părintele ic. stavr. Petru Berbentia, din Parohia Reșita, pr. ic. stavr. Petru Mermeze de la Parohia Ghiroda și pr. Emanuil Mojic din Parohia Toracu Mic. Totodată, au participat și oficialități locale și centrale din Voivodina, reprezentanți ai Primăriei Torak și ai Consulatului Român la Belgrad, precum și reprezentanți ai unor primării din România.

Prilej de trezire și înviorare duhovnicească

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preasfințitul Daniil a menționat că ‘aniversarea celor 130 de ani de la înființarea parohiei este un prilej de înviere spirituală pentru torăceni, un prilej de trezire și înviorare duhovnicească, de căutare cu mai multă stăruință a lui Hristos, a cuvântului lui Dumnezeu, de părtășie a harului Duhului Sfânt prin Sfintele Taine, prin Euharistie, prin rugăciune și prin toate celelalte virtuți și nevoințe. O parohie este un Israel în drum spre Canaan, fiecare parohie este un mic Israel în care arde rugul aprins, în care se revarsă harul Duhului Sfânt, în care se primesc și se tâlcuiesc Tablele Legii lui Hristos’.

Referitor la responsabilitatea păstrării și transmiterii credinței strămoșești pe aceste meleaguri, Preasfințitul Părinte a mai precizat: ‘Nu este suficient să ne mândrim cu ceea ce au făcut înaintașii noștri, ci să continuăm și noi, să cultivăm, să păstrăm, să îngrijim, să apărăm, ceea ce avem pentru ca și noi să le putem lăsa cu seninătate și vrednicie celor ce vor veni după noi’.

Biserica din Toracu Mare – o adevărată catedrală

Părintele protopop Petru Drăghicescu a mulțumit celor prezenți la această mare sărbătoare a Parohiei Toracu Mare. Vorbind despre semnificația acestei zile, părintele protopop a subliniat:

‘Este o zi importantă în viața parohiei noastre, este ziua în care aniversăm 130 de ani de la binecuvântarea sfintei biserici în care ne găsim astăzi, 130 de ani de rugăciune, de slujire și totodată de continuare a credinței ortodoxe strămoșești în Toracu Mare. Această biserică simbolizează munca trupească și sufletească a moșilor și strămoșilor noștri, iar noi cei de astăzi păstrăm și înfrumusețăm ceea ce înaintașii au clădit, această mare și impunătoare biserică, pe drept numită ‘o adevărată catedrală’ de IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, care de multe ori a venit, a slujit și a binecuvântat de pe amvonul acestei sfinte biserici.’

După oficierea Sfintei Liturghii, părintele protopop Petru Drăghicescu a înmânat invitaților și oficialităților prezente diplome de participare, pentru a marca importanța evenimentului.

Slujbă românească după 60 de ani la Rusko Selo

În cadrul evenimentelor din Parohia Toracu Mare, a fost oficiată în cimitirul fostei parohii românești de la Rusko Selo o slujbă de sfințire a clopotniței și crucii înălțate, în memoria românilor și a sârbilor ce se odihnesc în acest loc. Clopotul a fost donat de Episcopia Romano-Catolică a Timișoarei, prin mijlocirea Înalt Preasfințitului Nicolae, Mitropolitul Banatului. Slujba de sfințire a fost oficiată de PS Daniil, Episcopul Daciei Felix, încojurat de un sobor de preoți. ‘Este prima slujbă care se face aici în limba română după aproximativ 60 de ani. De aceea, am venit să sfințim această cruce, ridicată cu ajutorul primarului din Rusko Selo pentru cei care nu mai au cruce la mormânt, pentru crucile care au putrezit, pentru cele care au căzut, pentru crucile la care nu vine nimeni să mai aprindă o lumină, la care nu mai vine nimeni să mai pună o floare. Toate crucile care nu mai sunt se cuprind în această cruce și toate crucile la care nu mai plânge nimeni se adună în această cruce’, a spus PS Daniil.

‘Cele trei brațe ale crucii de lemn le văd ca simbol al românilor, al maghiarilor și al sârbilor care trăiesc în acest Banat. Banatul ne hrănește pe toți, indiferent de naționalitate, limbă și credință, pentru că este pământul bogat al lui Dumnezeu. Trăim toți pe acest pământ, ne hrănește acest pământ. Pe acest pământ, trebuie să fim, pentru că toți suntem copiii lui Dumnezeu, avem un singur Dumnezeu, un singur Hristos și o singură Biserică, avem un singur cer deasupra noastră. Pământul este pentru toți și cerul este pentru toți și toți au loc pe acest pământ și toți vor avea loc în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este simbolul, sensul și mesajul nostru de la Rusko Selo de astăzi, care pleacă de la această cruce și se întoarce la această cruce, iar legată de cruce este Învierea lui Hristos’, a mai spus Preasfinția Sa.

Metamorfozele unei zidiri

Prima biserică a fost edificată la Toracu Mare, în anul 1782, și a avut hramul ‘Sfântul Mare Mucenic Gheorghe’. Cărămida pentru construcție a fost adusă din Săcălaz, vatra străbună a torăcenilor mari, iar lemnul a fost donat din partea statului, drept despăgubire pentru biserica ce au lăsat-o coloniștilor germani veniți în Săcălaz. În 1850, a fost pusă piatra de temelie a actualei biserici de către preotul Mihai Frișcan. La 8 septembrie 1880, prin purtarea de grijă a preotului Paul Tempea, a avut loc sfințirea bisericii de către Vincențiu Șerban, protopopul Comloșului-Banat. Biserica a fost construită după planurile arhitectului italian Wilhem Quirini. Pictura bisericii a fost realizată în 1892 de pictorul român Filip Matei, iar iconostasul și mobilierul sunt opera sculptorului român Nestor Busuioc din Bocșa Română. Iconostasul este sculptat în stil baroc, cu elemente florale, sub influența culturii vieneze imperiale.

Comentarii Facebook


Știri recente