Sărbătoarea Mănăstirii Sfântului Gherasim de la Iordan

Mănăstirea grecească a ‘Maicii Domnului – Kalamon’, de lângă orașul Ierihon, și-a serbat ieri întemeietorul și protectorul dintre sfinți, Sfântul Gherasim al Iordanului, după cum informează „Ziarul Lumina”. Situată în spațiul locuit preponderent de palestinieni, Mănăstirea Sfântului Gherasim este un important refugiu și loc de rugăciune pentru creștinii ortodocși, vizitatori sau locuitori în orașul Ierihon.

Prăznuirea Sfântului Gherasim la mănăstirea întemeiată de el a început seara, în ajunul sărbătorii, respectându-se rânduiala Agripniei după tipicul Sfântului Sava cel Sfințit, adică rânduiala Privegherii care cuprinde următoarele slujbe: Ceasul IX, Vecernia Mică cu Pavecernița, Vecernia Mare, Litia cu binecuvântarea pâinilor, Utrenia și Ceasul I. Nu cu mult după miezul nopții s-au oficiat Ceasurile III și VI și Sfânta Liturghie, care s-a încheiat în zorii zilei. Această rânduială monahală de rugăciune și nevoință a fost generalizată și acceptată ca normativă de Biserică prin secolele XIII-XIV, dar ea a fost practicată în mănăstirile și schiturile de pe Valea Iordanului din secolul V.

70 de chilii săpate în stâncă

Mănăstirea Sfântului Gherasim păstrează neîntreruptă o tradiție liturgică veche de aproape 1.500 de ani. Sfântul Gherasim de la Iordan a zidit această mănăstire împreună cu călugării nevoitori în secolul V și a închinat-o Maicii Domnului, spre a fi așezământ pentru toți pustnicii care petreceau și se rugau prin deșert. Mănăstirea a fost construită în jurul unei fântâni adânci pentru a arăta monahilor că apa vieții pământești și Apa cea Veșnică izvorăsc din Sfânta Biserică. În jurul mănăstirii există circa 70 de chilii săpate în stâncă în care mai viețuiesc și azi călugări retrași din obște. În acest loc au poposit o vreme și Sfinții români Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț și Cuviosul Iosif de la Bisericani. Sfântul Gherasim a reușit să unească sihăstria cu viața monahală de obște prin rânduiala pe care a lăsat-o acestei mănăstiri. Călugării tineri locuiau în mănăstire, iar după ce făceau ucenicie la un părinte experimentat, se retrăgeau alături de acesta în pustie, ca mai apoi să-și sape propria locuință în munte. Sâmbăta și Duminica erau zilele în care se adunau împreună toți monahii, sihaștrii și cei din mănăstire, pentru a participa la Sfânta Liturghie și a se împărtăși. În anul 2009, mănăstirea și toate construcțiile adiacente au fost restaurate complet și a fost construită și o casă de oaspeți pentru închinătorii care vin la Sfântul Gherasim.

Comentarii Facebook


Știri recente