Sărbătoarea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi, 15 august 2011, Adormirea Maicii Domnului. La această mare sărbătoare unul dintre lăcașurile de cult din Patriarhia Română care își serbează hramul este Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Ca în fiecare an, sute de credincioși din toată țara s-au adunat, aici, porniți în pelerinajul de „Adormirea Maicii Domnului”.

Sfânta Liturghie a fost oficiată la altarul de vară de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu Preasfințitul Andrei Făgărășeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Slujba a fost precedată de sfințirea apei, la fântâna din curtea mănăstirii. Credincioșii care iau agheasmă o folosesc la stropirea caselor, grădinilor și ogoarelor.

„Sfânta Mănăstire a martirilor Brâncoveni de la Sâmbăta de Sus și-a serbat astăzi hramul, fiind înconjurați noi ierarhii și preoții de o mulțime de credincioși care ne-au creat o mare bucurie”, a precizat Părintele Mitropolit Laurențiu.

Rânduiala care s-a săvârșit aici cu Sfințirea Apei, cu Sfânta Liturghie și prin Taina Sfântului Maslu a reprezentat o „întreită invocare și în același timp pogorâre a darurilor Duhului Sfânt asupra vieții noastre, asupra credincioșilor care vin în fiecare an cu ocazia acestui praznic, la Mănăstirea Maicii Preacurate de la Sâmbăta de Sus„, a mai adăugat Înaltpreasfinția Sa.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa l-a hirotesit arhimandrit pe marele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Sibiu, părintele Macarie Țuțul.

Istoricul mănăstirii Sâmbăta de Sus

Primele dovezi concrete în ceea ce privește istoricul mănăstirii le avem la începutul secolului al XVII-lea. Astfel avem menționarea numelor unor călugări de aici în diferite acte disparate (în special din Urbariile Țării Făgărașului). Alte dovezi directe sunt datate în anul 1654, când satul și moșia din Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaților. Acesta, se spune că a construit o bisericuță din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihaștri de aici.

În jurul anului 1696, vechea biserică, construită probabil din lemn a fost refăcută în piatră și cărămidă de domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), menționat în scrieri drept cel mai vechi dintre ctitorii mânăstirii de la Sâmbăta de Sus. Întrucât vechea inscripție din vremea lui Constantin Brâncoveanu a dispărut, nu se cunoaște prea bine anul ctitoriei, ceea ce a dat naștere la mai multe supoziții. În lipsa inscripției originale, data construcției mănăstirii poate fi dedusă de pe o însemnare făcută pe un Triod, tipărit la Buzău în 1701, unde se specifică: Acest Triod ni s-a dat de pomană de măria sa vodă Io Constantin B. Brâncoveanu voevod mânăstirii din satul măriei sale de la Sâmbăta de Sus, văleat 7209 (=1701). Este o dată certă, contemporană cu epoca în care s-a construit mânăstirea.

Unul din cei mai de seamă stareți ai mânăstirii, din secolul al XVIII-lea a fost egumenul Visarion, care a condus mânăstirea aproape 40 de ani, până la distrugerea ei în 1785.

Dintre toate clădirile mănăstirii, biserica, având ziduri solide, nu a putut fi demolată, ci doar avariată. Ea a rămas în ruină vreme de aproape un secol și jumătate, când pe zidurile ei ruinate au început să crească arbori. În felul acesta s-a distrus un modest centru de cultură românească și credință ortodoxă, iar locuitorii din jurul mănăstirii au fost strămutați în sat și călugării au trecut desigur munții în Țara Românească, unde credința strămoșilor nu era persecutată și socotită de păcat și crimă pentru mântuire.

Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Bălan, al cărui țel era reorganizarea monahismului în Transilvania. Lucrările de refacere a bisericii au început în vara anului 1926, când s-au dezgropat din ruine zidurile vechii biserici, s-au refăcut părțile ce lipseau si s-a ridicat acoperișul. Sfințirea bisericii și a noilor clădiri a avut loc la 15 august 1946, când se sărbătorea hramul mănăstirii.

În anii 1962-1963 s-au făcut lucrări de renovare și consolidare a mânăstirii. Au fost înlocuite în întregime acoperișurile de șindrilă la biserică, clopotniță, fântână și altarul din pădure. În anii 1976-1977 s-a împrejmuit terenul aflat în proprietatea mânăstirii, așezându-se o nouă poartă sculptată în lemn de stejar și s-a încheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brâncovenesc, executat în lemn de stejar sculptat în motive brâncovenești, iar în interior decorat cu picturi neobizantine. Fântâna Izvorul Tămăduirii, atestată documentar din sec. al XVI-lea, cea mai veche piesă din incinta mânăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut și țesut multe întâmplări miraculoase și legende, a fost restaurată mai întâi de Mitropolitul Nicolae Bălan, iar mai recent s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar. Tot ca o lucrare de înnoire a Mânăstirii Brâncoveanu se înscrie și renovarea și extinderea altarului din pădure, unde se săvârșesc slujbele religioase în aer liber.

Cinstea de a deveni cel de-al treilea ctitor al Mânăstirii Brâncoveanu a revenit Î.P.S. Sale Dr. Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului. Î.P.S. Sa a rezidit din temelie incinta mânăstirii, lucrare pe care a început-o în anul 1985. Inițiativa este cu atât mai îndrăzneață cu cât se știe că aprobare pentru ridicarea unei mănăstiri era imposibil de obținut la acea vreme, când comuniștii se aflau la putere. Sub pretextul că se va construi o sală unde vor fi expuse obiecte de patrimoniu, Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală a reușit să zidească o biserică nouă, pe lângă cea mică voievodală. Altarul era mascat cu un perete de cărămidă. După revoluția din 1989, peretele a fost înlăturat și a apărut altarul care a fost separat de naos printr-o frumoasă catapeteasmă din lemn de stejar sculptat împodobită cu icoane pictate pe sticlă. Sub îndrumarea directă a Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală s-au făcut reparații capitale și s-a restaurat pictura de la vechea biserică brâncovenească.

În 2003, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Sâmbăta a fost inaugurată o nouă construcție: Centrul Ecumenic – Academia de la Sâmbăta de Sus. Clădirea a fost ridicată la inițiativa Înalt Prea Sfințitului Antonie și este menită să găzduiască seminarii și conferințe teologice, cu caracter național și internațional. În noua construcție pot fi cazate 160 de persoane și tot atâtea au loc în sala ultramodernă de conferințe. Slujba de inaugurare a fost oficiată de P.F. Părinte Patriarh Teoctist, alături de care s-au aflat ÎPS Antonie, mitropolitul Ardealului și alți patru episcopi.

Comentarii Facebook


Știri recente