Sărbătoarea Învierii Domnului la Patriarhie

Mii de credincioși aflați pe Colina Bucuriei din București au primit în fața Reședinței și a Catedralei Patriarhale Sfânta Lumină de la Patriarhul României, adusă de la Ierusalim.

Slujba Învierii a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.

La finalul slujbei, Preafericirea Sa a rostit și un cuvânt de învățătură în care a subliniat importanța sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos pentru viața creștinilor: „Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății și ea este în mod deosebit prăznuită cu multă bucurie și multă lumină în Biserica Ortodoxă. Astfel încât am putea spune că inima cultului ortodox este sărbătoarea Sfintelor Paști. De ce ? Pentru că Învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este vestea cea bună, unică, în sensul că ea este temelia vieții creștine. De aceea, Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor în prima sa epistolă zicând: Dacă Hristos n-a înviat zadarnică este propovăduirea noastră și zadaranică este și credința voastră. Deci, creștinul este cel care mărturisește în primul rând că Hristos a Înviat și așteaptă cu speranță învierea morților și viața veacului ce va să fie, după cum mărturisim în Simbolul Credinței”.

„Adevărul Învierii lui Hristos este Lumina vieții creștine. De aceea, Învierea lui Hristos este serbată nu numai în ziua de Paști, ci la începutul fiecărei săptămâni. Ziua întâi a săptămânii este ziua Învierii Domnului, adică ziua de duminică. Această zi, întâi a săptămânii, este lumină pentru toată săptămâna și pentru întreaga noastră viață. De la Învierea lui Hristos încoace, toată viața este orientată spre învierea universală”, a mai spus Preafericirea Sa.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre semnificația duhovnicească a slujbei Învierii Domnului: „Semnificația slujbei din noaptea aceasta este profundă și bogată. Mai întâi de toate, cântările sunt bogate, dar și gesturile simbolice liturgice pe care noi le săvârșim. În biserică, atunci când începe slujba de Înviere, se sting toate luminile. O singură lumină mai rămâne aprinsă, aceea de pe Masa Sfântului Altar. De ce întuneric în biserică înainte de proclamarea Învierii Domnului ? Și de ce doar o candelă rămâne aprinsă ? Întunericul simbolizează mormântul și iadul. Hristos a coborât cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Său unit cu Dumnezeirea Sa în iad. Pentru că era unit trupul cu Dumnezeirea Sa, El nu a intrat în stricăciune, iar sufletul Său fiind unit cu Dumnezeirea Sa nu a putut să fie ținut în iad. Deci, sufletul îndumnezeit al lui Hristos care a coborât la iad este simbolizat de lumina din candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar. Hristos Domnul după ce a biruit iadul cu strălucirea Slavei Sale se unește cu trupul și Înviază din mormânt. De aceea, după cum Hristos a Înviat din mormânt, protosul slujbei, arhiereul sau preotul care conduce slujba de Înviere iese din Sfântul Altar și spune: Veniți să primiți lumină! și din lumina una se ajunge la toate luminile. Aceasta este icoana Învierii lui Hristos cel Unul din care noi primim lumina pentru învierea noastră a tuturor. Se vede deci, pe de o parte, trecerea de la întuneric la lumină, iar pe de altă parte se vede că Hristos este începătura învierii celor adormiți. Învierea Lui este temelia învierii universale, a tuturor oamenilor”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai explicat și de ce slujba Învierii Domnului nu se oficiază în biserici: „Slujba de Înviere nu se săvârșește în interiorul bisericii, ci în afara bisericii pentru că ea privește pe toți oamenii, nu numai pe creștini. Ea este o mărturisire în lume că toți oamenii sunt chemați la învierea cea de obște sau învierea universală și fiecare poate primi lumină, pace și bucurie din lumina, pacea și bucuria lui Hristos potrivit intensității credinței sale și potrivit iubirii sale față de Dumnezeu și față de semeni. Atâta lumină am adunat în candela sufletului nostru, cât am iubit pe Dumnezeu și pe semeni în viața aceasta”.

De asemenea, Preafericirea Sa a evidențiat semnificațiile Troparului Învierii: „Adesea îl cântăm, dar nu gândim suficient la înțelesurile acestui tropar. El are trei părți. Prima parte este o mărturisire de credință: Hristos a Înviat din morți. A doua parte este o tâlcuire. Cum a Înviat ? Cu moartea pe moarte călcând. Deci, Învierea Lui nu este o simplă revenire la viața pământească, nu este reanimarea unui cadavru, ci este omorârea morții pentru că Hristos Cel Înviat nu mai moare niciodată. El nu revine în lumea aceasta căzută, în care timpul și spațiul separă, în care sănătatea este amestecată cu boala și viața cu moartea. El intră în viața cea veșnică cerească unde nu este durere, nici suspinare și nici întristare. Aceasta este viața cea nouă”.

Patriarhul României a arătat că salutul pascal „Hristos a Înviat! – Adevărat a Înviat!” nu este o formă folclorică, ci este o mărturisire de credință: „Sfântul Apostol Pavel ne spune în acest sens: De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El, te vei mântui (n.r. Romani 10, 9). Deci, credința în Dumnezeirea și Învierea Lui este condiția mântuirii noastre. Sfântul Apostol Pavel adaugă: Căci cu gura se mărturisește, cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire. Degeaba credem noi în gândul nostru doar că Hristos a Înviat, dacă nu-L mărturisim cu gura. Prin aceasta arătăm că suntem creștini și toată credința Bisericii este rezumată în salutul pascal: Hristos a Înviat!„.

„Trăim într-o lume în care există multă însingurare, întristare, sărăcie, suferință și mulțime de bolnavi și de oameni pe care nu-i mai iubește nimeni, iar singura lor speranță este Hristos. Noi, dacă avem Duhul și iubirea lui Hristos în inimi devenim Mâinile lui Hristos, trupul Său tainic care ajută pe cel sărac, bolnav, singur și bătrân ca să simtă că Hristos Cel Înviat nu este doar în ceruri, ci este prezent în Biserica Sa și în fiecare creștin spre slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire”, a spus Preafericirea Sa.

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului a continuat cu partea numită Canonul Învierii Domnului și cu oficierea în Catedrala Patriarhală a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale, în prezența a sute de credincioși.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a spus: „Cu prilejul acestei sărbători mari și sfinte vă dorim pacea și bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, sănătate și mult ajutor de la Dumnezeu, pentru dumneavoastră și pentru cei dragi ai dumneavoastră. Așa cum am spus după predica de la începutul slujbei de Înviere, acum la sfârșitul Liturghiei, pentru cei care au rămas până la sfârșit, am pregătit câte un cozonac, un ou roșu și o Pastorală. Această tradiție mai recentă am văzut că aduce bucurie celor care sunt prezenți pentru că este un simbol al tradiției noastre, deoarece sărbătoarea aceasta este o sărbătoare atât a Bisericii, cât și a fiecărei familii creștine. […] Așa cum am postit împreună șapte săptămâni, acum împărțim împreună câte un simbol al Sfintelor Paști”.

De asemenea, Preafericirea Sa a oferit credincioșilor prezenți câte o iconiță cu chipul Învierii Domnului din morți ca semn de binecuvântare și prețuire.

Comentarii Facebook


Știri recente