Sărbătoarea Floriilor la Beiuș

În Duminica Floriilor, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, paraclis episcopal, din municipiul Beiuș, după cum ne informează episcopiaoradiei.ro.

În cuvântul de învățătură, rostit după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Sofronie a reliefat semnificațiile duhovnicești ale praznicului Intrării Domnului în Ierusalim.

Având în vedere faptul că poporul ales, în istoria sa zbuciumată, a fost victima mai multor robii: egipteană, babiloniană și romană, acesta aștepta cu înfrigurare venirea lui Mesia, mai ales că fusese promis de Dumnezeu oamenilor încă de la căderea acestora în păcatul neascultării, iar proorocii Vechiului Testament au întreținut, ca un fir roșu, această promisiune, arătând iminenta ei împlinire. „Așteptările mesianice, așteptarea unui Mântuitor, așteptările venirii Acestuia erau multe în poporul lui Israel. Israeliții așteptau să vină Mesia, însă așteptările acestora s-au transformat în așteptări cu totul lumești, de eliberare a poporului, de data aceasta, din robia romană. Mesia, prin urmare, era așteptat de israeliții din vremea aceea ca să-i scape de Imperiul roman și să inaugureze Împărăția lui Israel”, a spus Chiriarhul Oradiei.

Această mentalitate sau stare de spirit este certificată, printre altele, și de salutul cu care mulțimea de oameni Îl întâmpină pe Domnul la intrarea Sa în Cetatea Ierusalimului: „Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, Împăratul lui Israel”. Poporul va fi, însă, dezamăgit în așteptările sale deoarece, „Cel care intră triumfal în Ierusalim, Domnul nostru Iisus Hristos, nu a venit să inaugureze o împărăție la fel ca toate celelalte împărății din lumea aceasta. El a venit să inaugureze o Împărăție a păcii prin excelență, Împărăția păcii lui Dumnezeu, a împăcării omului căzut în păcat, prin ștergerea păcatului prin Jertfă, prin Sacrificiul Fiului lui Dumnezeu înomenit, a lui Hristos Iisus”, contemporanii Săi fiind, totodată, „incapabili să vadă mai mult, să vadă adevărul, să vadă sensul adânc, tainic, puternic și dătător de viață al venirii în lume a Împăratului Cerului”, a subliniat Preasfinția Sa.

Domnul Hristos este primit în Ierusalim cu osanale și strigăte de bucurie „pentru minunile pe care le-a săvârșit și, mai ales, pentru spectaculoasa minune a Învierii lui Lazăr, care era mort de patru zile. Învierea lui Lazăr este, așa cum se cântă în troparul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, „încredințare a Învierii celei de obște”, anticipând, prin aceasta, minunea propriei Sale Învieri. „Învierea lui Hristos este începutul învierii tuturor, pentru că El, Împăratul Noii Împărății, Mirele Bisericii, nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu, Își ia fire omenească pentru ca să o vindece de păcat. Patima cea de voie a Mântuitorului avea să fie dovada cea mai puternică a omenității Sale, a faptului că El, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Preasfintei Treimi, Și-a asumat firea omenească, întru toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat. S-a făcut om ca să ia asupra Sa, El, Cel fără de păcat, păcatul lumii. El este Mielul de Jertfă, Mielul lui Dumnezeu, jertfit pentru păcatele noastre, Cel care a venit să ia asupra Sa păcatele lumii și să moară în locul nostru pe cruce, pentru păcatele noastre, osândit, condamnat la moarte, pentru vina noastră, nu pentru a Lui, pentru că El este nevinovat”, a explicat vlădica Sofronie.

După „Rugăciunea Amvonului”, Preasfinția Sa a citit rugăciunea de sfințire a ramurilor de salcie, pe care, apoi, le-a stropit cu apă sfințită, acestea fiind împărțite numărului mare de credincioși care au participat cu bucurie și cu dragoste la Sfânta Liturghie arhierească.

Părintele Ioan Nat Balint, Protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului, a adresat, la sfârșitul Sfintei Liturghii, cuvânt de bun-venit Preasfințitului Sofronie, evidențiind eforturile pe care Preasfinția Sa le face pentru a fi prezent cât mai des cu putință în mijlocul preoților și credincioșilor din Țara Beiușului, iar Părintele paroh Ioan Hinsu a mulțumit Preasfințitului Sofronie pentru bucuria prilejuită de prezența Preasfinției Sale în biserica din centrul Beiușului, care este, totodată, și paraclis episcopal, oferind în dar Ierarhului o icoană cu Mântuitorul Iisus Hristos.

În cuvântul rostit la finalul slujbei, PS Sofronie a arătat rolul unic și determinant pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut, îl are și îl va avea și pe viitor în menținerea unității naționale și spirituale a poporului român de pretutindeni.

Situat în centrul urbei, acest sfânt lăcaș de închinăciune a fost înălțat în anul 1800. În 1928, respectiv 1971 și 1973 a fost renovat în exterior. În interior se află o foarte frumoasă pictură murală în tehnica frescă, realizată între anii 1981 și 1982 de către pictorul Gheorghe Costurin din București. În anul 1982 se înlocuiește întreg mobilierul și se padimentează cu dale din marmură, se introduce încălzirea centrală și se împodobește cu un frumos candelabru. O furtună violentă a smuls, în vara anului 1982, partea superioară a turnului, descoperind tabla de pe toată suprafața naosului și a altarului. Prin purtarea de grijă a preoților Virgil Mazilescu, Teodor Cios și Ioan Pituț, acoperișul și turnul distruse au fost reconstruite, slujba de sfințire având loc la 22 august 1983, fiind săvârșită de către Episcopul Vasile Coman al Oradiei.

În timpul păstoririi preotului Ioan Hinsu, actualul paroh, cu sprijinul activ al credincioșilor beiușeni, au fost finalizate, în anul 2001, lucrările de tencuire exterioară a bisericii în tehnica terasit, iar în interior a fost înzestrată cu toate cele necesare savărșirii sfintelor slujbe. Începând cu anul 2010, biserica ortodoxă din centrul municipiului Beiuș a fost declarată paraclis episcopal.

Comentarii Facebook


Știri recente