Sărbătoarea Crăciunului la Patriarhie

Biserica Ortodoxă sărbătorește în fiecare an la 25 decembrie Nașterea Domnului. În ziua acestui slăvit praznic, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a sute de credincioși care au venit să participe la această mare sărbătoare.

După citirea Sfintei Evanghelii, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre însemnătatea acestui mare praznic al Nașterii Domnului.

„Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși și credincioase, Evanghelia pe care am ascultat-o acum a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în ziua Sărbătorii Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut, așa cum au proorocit drepți, sfinți ai Vechiului Testament, în Betleemul Iudeii. Această naștere deci a fost prevăzută de proorocul Miheia de sute de ani înainte când a zis Și tu Betleeme, Efrata, nu vei fi cu nimic mai prejos decât cetățile lui Iuda căci din tine se va naște Povățuitorul. Și începutul Lui este în zilele veșniciei. Deci, în Betleem Se naște ca Om cineva care are începutul în zilele veșniciei, adică Se naște Dumnezeu Cel veșnic, Fiul veșnic al Tatălui Se naște ca om în Betleem. Cuvântul Betleem înseamnă Casa pâinii pentru că Cel Care Se va naște în Betleem va deveni Pâinea vieții, Pâinea din Sfânta Euharistie care ne aduce arvuna vieții veșnice. Mântuitorul S-a născut lângă oraș într-o peșteră și a fost pus într-o iesle. Prin nașterea Sa din Fecioara Maria, prin lucrarea Duhului Sfânt Fiul lui Dumnezeu a sfințit umanitatea din interiorul ei pentru că Maica Domnului a primit să fie Mamă pentru Dumnezeu Fiul ca Om în mod liber. Deci, Dumnezeu conlucrează cu omul pentru mântuirea omului. A simțit umanitatea din interiorul ei pentru că Maica Domnului reprezenta ceea ce era mai curat și mai bine pregătit pentru a primi pe Fiul lui Dumnezeu ca să se zămislească din pântecele ei și să se nască pentru a mântui lumea”, a spus Preafericirea Sa.

Sfințirea omului se face doar prin legătura omului cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt

În continuare, Patriarhul României a mai arătat că „Hristos Domnul Se naște în peșteră sub pământ și astfel El sfințește pământul din interiorul lui. Este pus în ieslea animalelor și sfințește deodată paiele sau fânul, regnul vegetal și regnul animal. Deci, El a venit să sfințească întreaga creație, dar sfințirea întregii lumi începe prin sfințirea omului. Și sfințirea omului se face doar prin legătura omului cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. Numai Dumnezeu este Sfânt în modul deplin absolut, iar oamenii și lucrurile se sfințesc de către Harul lui Dumnezeu în măsura legăturii, intensității pe care o are omul cu Dumnezeu. De aceea, se spune că omul sfințește locul, dar din punct de vedere creștin omul sfințește locul atunci când se află în legătură de credință și de rugăciune și fapte bune cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. Magii care vin de la Răsărit cunoșteau ceva din profețiile proorocilor evrei, dar erau și oameni care urmăreau mersul stelelor. De aceea, se spune în troparul Nașterii Domnului că de la stea au învățat să se închine lui Hristos, Soarelui Dreptății, Răsăritul Cel de Sus. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această stea nu este o stea obișnuită, steaua de la Betleem, ci spune El este o stea inteligentă. O ființă îngerească a luat chipul stelei. Pentru că o stea nu se oprește după cum merg magii și nu se ascunde și se arată decât dacă este o stea care urmărește un plan mai dinainte stabilit”.

Din iesle Pruncul Iisus conducea întreg Universul

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat, făcând referire la iubirea părintească și la smerenia deosebită a Mântuitorului, de ce Dumnezeu când vine în lume nu vine sub forma unui bărbat de 30 de ani, ci mai întâi El este prunc: „Deci, semnul acesta ceresc al stelei care stă deasupra peșterii în care S-a născut Mântuitorul Iisus Hristos a devenit și un simbol al cosmosului care este orientat spre Hristos, fiindcă Hristos Dumnezeu Cuvântul a făcut împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt întreg Universul. De aceea, Fericitul Augustin într-una din predicile Sale de Crăciun spune că de acolo din iesle Pruncul Iisus conducea întreg Universul pentru că Cel Care S-a făcut om, S-a făcut copil, Dumnezeu-Copilul este Dumnezeu Cel veșnic mai înainte de veci. Cel Care era acum copil într-o iesle este necuprins ca Dumnezeu. Cel Care este dependent de părinți și nu Se poate nici hrăni nici îmbrăca și nici merge singur Copilul este totuși Dumnezeu Atotputernicul Care ține milioane de galaxii în existență. Ei bine, aceasta ne arată smerenia lui Dumnezeu Care în mod voit S-a smerit pe Sine și nu S-a făcut om de 30 de ani, ci copil pentru ca să fie om deplin. Copilul care are o singură formă de a se apăra și anume, nevinovăția și gingășia sa. Restul este total dependent de iubirea celor din jur. Pe un copil poți să-l iubești sau poți să-l ignori. Aceasta arată că Dumnezeu a dorit nu ca să se impună prin forță, ci să se propună prin smerenie, prin iubire smerită, iubire nevinovată, iubire dezinteresată. De aceea, taina lui Dumnezeu Copilul este Taina smereniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic. Vedem că Dumnezeul creștinilor este Dumnezeul iubirii smerite, a unei iubiri care se propune, este prezentă, dar nu forțează libertatea omului. Noi putem să-L primim sau să-L izgonim pe Dumnezeu din sufletul nostru, din casa noastră și din viața noastră. Desigur, dacă Îl primim El ne binecuvintează. Dacă nu Îl primim pierdem binecuvântarea”.

Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos ne scoate din indiferență

Preafericirea Sa a mai precizat: „Vedem că atunci când Hristos Domnul S-a născut în Betleemul Iudeii lumea s-a împărțit în două: păstorii L-au primit cu bucurie, magii I-au adus daruri, dar Irod s-a tulburat împreună cu tot Ierusalimul pentru că Se naște un alt împărat, un alt rege. Și Evanghelia ne arată zilele următoare că el negăsind pe acest Prunc Iisus a ordonat ca să fie uciși toți pruncii până la doi ani, ceea ce însemna un masacru al copiilor nevinovați, 14.000 ceea ce înseamnă cifră simbolică toți copiii din Betleem și împrejurimi. Deci, avem o lume care Îl primește cu bucurie pe Pruncul Iisus și o lume care este ostilă Lui. Aceasta înseamnă că Iisus, Fiul lui Dumnezeu Se naște într-o lume a păcatului în care bunătatea este amestecată cu răutatea, lumina cu întunericul, viața cu moartea. Acest amestec arată că omul, deși creat după Chipul lui Dumnezeu Cel Bun din cauza păcatului s-a înrăutățit, a căzut și a decăzut. Deci, nașterea Mântuitorului Iisus Hristos ne scoate din indiferență. Dacă suntem cu Dumnezeu sau fără Dumnezeu. Dacă primim iubirea smerită a Lui sau rămânem indiferenți și ostili”.

Darurile pe care le aduc cei trei magi de la Răsărit au o semnificație deosebită

În ceea ce privește darurile primite de Pruncul Iisus Patriarhul României a subliniat: „Aurul era dar împărătesc. Însemna că acest Prunc va fi împăratul veacurilor și Împărăția Lui nu va avea sfârșit, după cum au proorocit încă din Vechiul Testament proorocii, mai ales proorocul Daniel. Tămâia înseamnă că El va fi mare preot sau Arhiereu pentru că numai Arhiereul intra în Sfânta Sfintelor din Templu pentru a tămâia locul cel mai sfânt unde se aflau Tablele Legii, Toiagul lui Aaron și Mana din pustie. Și a primit în dar de asemenea smirnă. Smirna împreună cu aloe este folosită pentru a îmbălsăma morții, pentru a împiedica oarecum putrezirea sau stricăciunea trupului. Smirna prefigura moartea și Învierea lui Hristos, trecerea Lui prin moarte, prin jertfă și Învierea Lui pentru a ne dărui viață veșnică. Deci, în aceste simboluri este deja un program al lucrării mântuitoare a lui Hristos în lume. Vedem că potrivit Sfintelor Evanghelii, Matei și Luca, Mântuitorul Iisus Hristos Se naște în peșteră, dar magii Îl găsesc în casă pentru că între timp casa de oaspeți s-a eliberat și copilul a fost dus la casa de oaspeți din Betleem. Această intrare în casă a magilor prefigura și o intrare a popoarelor diferite, nu numai poporului evreu în Casa Domnului, în Casa Pâinii celei sfințite. Magii nu sunt evrei. Sunt oameni de neamuri diferite. Ei prefigurează convertirea popoarelor păgâne la creștinism. Prefigurează toate popoarele care vor primi Evanghelia iubirii mântuitoare a lui Iisus Hristos astfel că tot ceea ce s-a realizat prin poporul evreu și s-a realizat pentru binele întregii omeniri pentru că Dumnezeu a făcut lumea întreagă și dorește ca fiecare persoană și fiecare popor să se mântuiască, să vină la cunoștința adevărului și să dobândească viață veșnică”.

În Iisus Hristos ne renaștem prin Botezul în Apă și în Duh Sfânt

„Sărbătoarea aceasta mare și sfântă a Domnului Iisus Hristos este o sărbătoare care ne arată că în însăși Nașterea lui Hristos de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, fără inițiativă bărbătească, începe nașterea noastră după Duhul. De aceea, în primele veacuri creștine sărbătoarea Nașterii Domnului era unită cu Sărbătoarea Botezului Domnului. Prin aceasta vedem că Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut și Veșnic Se face văzut, limitat și temporal pentru ca pe noi oamenii să ne ridice la viața cea veșnică nelimitată a lui Dumnezeu. El ia trup ca noi să purtăm pe Duhul Sfânt în noi. Faptul că Se naște de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria ne arată că în Iisus Hristos ne renaștem prin Botezul în Apă și în Duh Sfânt. De aceea, următoarea sărbătoare mare de la începutul anului viitor este Botezul Domnului când Sfânta Treime S-a arătat și Glasul Tatălui L-a mărturisit pe Fiul făcut Om pentru mântuirea oamenilor și Duhul Sfânt în chip de porumbel L-a confirmat, a întărit adevărul pe care l-a spus Glasul Tatălui zicând Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit. Deci, Botezul Domnului este tainic cuprins în însăși Nașterea Sa de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, a mai explicat Preafericirea Sa.

Cel care oferă daruri se îmbogățește spiritual

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat faptul că Sărbătoarea Crăciunului este, așa cum arată Evanghelia, sărbătoarea luminii și a îndemnat, în cuvântul Său, să aducem bucurie celor mai puțin fericiți și să aducem comuniune acolo unde aceasta lipsește: „În aceste zile de sărbătoare ale Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos oferim daruri. Oferim daruri mai ales copiilor. De ce? Pentru că răspundem la darul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu în iubirea Lui milostivă, Dumnezeu Tatăl a trimis pe Unicul Său Fiu în lume ca să mântuiască lumea și din dărnicia și iubirea milostivă a lui Dumnezeu învățăm și noi să fim milostivi, darnici. Darurile se oferă mai întâi copiilor pentru a cinsti după cuviință pe Dumnezeu Copilul, pe Iisus Hristos, dar se oferă și părinților săraci care cresc copii mulți, se oferă și celor care sunt ai casei, apropiați pentru a întări unitatea în familie, iubirea în familie, dar și celor care sunt nevoiași, care nu mai au pe nimeni, oameni fără adăpost, oameni bolnavi în spitale sau în casele lor, bătrâni în case de bătrâni sau în casele proprii. O mulțime de oameni așteaptă sărbătoarea ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu. Când noi oferim un dar celor care au nevoie de ajutorul nostru devenim mâinile iubirii milostive ale lui Dumnezeu față de semenii noștri. Devenim cu adevărat Biserică, adică Trupul tainic al lui Hristos. Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i ajute, dar Dumnezeu îi ajută prin intermediul altor oameni și în momentul în care noi avem credință în suflet și iubire mâinile noastre săvârșesc faptele iubirii milostive și aducem bucurie celor care sunt întristați și din bucuria lor ne bucurăm și noi. De aceea, cel care oferă darul se îmbogățește spiritual. Oferă daruri materiale, dar se îmbogățește spiritual pentru că fapta bună adună lumină în sufletul omului milostiv și lumina aceasta a dărniciei o luăm cu noi. Lucrurile materiale după moartea noastră rămân în lumea aceasta, dar milostenia, fapta bună pe care am făcut-o prin intermediul lucrurilor materiale prin cuvintele pe care le-am rostit printr-o mână de ajutor pe care am dat-o unui om neputincios toate acestea devin lumină în sufletul nostru. De aceea, sărbătoarea de astăzi este și sărbătoarea luminii, a bucuriei, a păcii, după cum au cântat îngerii în noapte la Betleem Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace și între oameni bunăvoire, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!”

La finalul cuvântului Său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat urări de sănătate tuturor celor care își celebrează onomastica.

După Sfânta Liturghie, Patriarhul României a fost colindat la Reședința Patriarhală de Corala Nicolae Lungu a Catedralei.

În toate lăcașurile de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor a fost citită în prima zi de Crăciun Pastorala la Nașterea Domnului a Întâistătătorului Bisericii noastre, intitulată Pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire.

Comentarii Facebook


Știri recente