Sărbătoare la ctitoria boierilor Craiovești

Astăzi, de praznicul Întâmpinării Domnului, Înalt Preasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, va sluji Sfânta Liturghie la Mănăstirea Jitianu, în județul Dolj, informează „Ziarul Lumina”. Vechea vatră monahală se numără printre cele mai valoroase lăcașuri monument istoric din cuprinsul Mitropoliei Olteniei.

Situată la numai câțiva kilometri de orașul Craiova, în direcția Podari – Perișor – Calafat, Mănăstirea Jitianu dă mărturie și astăzi celor peste șase secole de istorie și tradiție ortodoxă. Legenda spune că prima piatră, așezată la temelia sfântului lăcaș, a fost pusă de domnitorul Mircea cel Bătrân, ca semn de mulțumire pentru biruința de la Rovine. Din alte surse reiese că cinstitul așezământ ar fi fost temeluit în timpul boierilor Craiovești (sec. XV-XVI), în scopul întregirii sistemului de fortificații care se consolidase în jurul Băniei. Această idee este împărtășită și de istoricul craiovean Toma G. Bulat, care notează în acest sens: ‘În istoriografia română s-a acreditat până astăzi că această mănăstire a fost fundată de doamna Bălașa a lui Constantin Radu Șerban (1654 aprilie – 1658 martie – 1685), ceea ce nu este decât în parte exact. Este adevărat că dânsa a zidit aici un lăcaș nou pentru mănăstire, dar noi socotim că întemeietorii ei sunt alții, și anume boierii Craiovești. Vitejii banoveți: Barbul, Pârvul, Danciul și ceilalți, care ridicau domni în scaun sau îi detronau la nevoie, au înălțat această zidire cu dublu scop, cum am fi afirmat mai sus, din duhul evlaviei, dar și cu gândul de a se apăra, în principal contra musulmanilor, ei făcând o politică creștină. Linia lor de apărare începea la Sadova, trecea prin Jitianu, Motru, ca să ajungă la Strehaia. La adăpostul puternicilor fortificații ale zidurilor înconjurătoare ale acestor mănăstiri, străjuite de mărețe clopotnițe, ei se simțeau mai tari și puteau domina toată câmpia olteană. Toate patru, Sadova, Jitianu, Motru și Strehaia, sunt ctitorii craiovești, fără nici o îndoială’ (Toma G. Bulat, ‘Știri noi despre Mănăstirea Jitianu’, în revista Mitropolia Olteniei, Nr. 5-6/1967, p. 431).

Închinată Mănăstirii atonite ‘Sfântul Pavel’

Un alt element important în istoria mănăstirii rămâne consemnarea închinării ei la Sfântul Munte, sub protia Mănăstirii ‘Sfântul Pavel’. Momentul în care cinstitul așezământ ar fi intrat sub jurisdicția canonico-administrativă a mănăstirii atonite nu se știe cu precizie. Există însă o ipoteză dezvoltată de același Toma Bulat, care, pe fondul afinității pe care boierii Craiovești au arătat-o de-a lungul timpului față de Mănăstirea ‘Sfântul Pavel’, prin danii și alte daruri, ‘ajungem în epoca lui Radu Vodă Șerban (1602 august – 1610 decembrie), socrul Doamnei Bălașa, care va fi închinat Jitianul Mănăstirii Sfântul Pavel – conștient că strămoșii lui Craiovești, ca și Negru Vodă, nepotul lor, au dat bani și au ridicat clădiri tari la Sfântul Pavel’ (ibidem, pp. 432-433).

Cu fiecare an trecut se mai adaugă o filă la tumultuoasa istorie a sfântului așezământ monahal. Desprinsă parcă din pagini de Pateric, viața călugărilor de aici, de la Jitianu, continuă să curgă în matca ascultării, rugăciunii și nevoinței. Oblăduiți de povața IPS Părinte Mitropolit Irineu, îndrumați de sfatul părintelui stareț, protosinghelul Nifon Văcăruș, cei opt viețuitori duc mai departe cu vrednicie firul tradiției monahismului ortodox pe aceste meleaguri.

Comentarii Facebook


Știri recente