Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină

Se încheie mâine, 25 ianuarie, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină, tema de reflecție a acestui an fiind ‘Și stăruiau în învățătura Apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni’. Despre acest eveniment ne vorbește părintele Ion Armași, secretar al Cancelariei Sectorului Comunități externe al Patriarhiei Române.

În această perioadă, cultele creștine din România se întâlnesc în fiecare seară pentru a se ruga împreună în cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștină. Spuneți-ne câteva detalii despre istoricul acestui eveniment. De când datează și care este scopul lui?

A devenit deja o tradiție ca, la începutul fiecărui an, în perioada 18-25 ianuarie, credincioșii diferitelor Biserici din România să se regăsească unii cu alții, în aceste zile ale Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștină, pentru ca, împreună, să dea slavă lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat.

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină este una dintre cele mai de seamă acțiuni pe tărâm ecumenic, este parte integrantă din Mișcarea Ecumenică, încă de dinaintea înființării Consiliului Mondial al Bisericilor în 1948. Biserica Ortodoxă Română și-a manifestat vocația ecumenică răspunzând, încă din 196l, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, la propunerea Consiliului Mondial al Bisericilor de a se alătura eforturilor de refacere a unității văzute a tuturor creștinilor. Din motive independente de voința Bisericii noastre, abia în 1993 această hotărâre sinodală a fost pusă în practică. Din anul 1993, Biserica noastră participă efectiv la desfășurarea, în România, a acestei Săptămâni de Rugăciune, în strânsă cooperare cu Asociația Ecumenică a Bisericilor din România – AIDRom.

Tema din acest an ne reamintește de începuturile Bisericii

În fiecare an avem câte o temă de reflecție, anul acesta având tema ‘Și stăruiau în învățătura Apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni’. Cine alege aceste teme și de ce se alege câte o temă anual?

Temele de reflecție pentru această manifestare sunt alese, anual, de un comitet mixt format din reprezentanți ai Comisiei Credință și Constituție a CMB și ai Consiliului Pontifical pentru unitatea creștină, la propunerea Bisericilor creștine din întreaga lume.

Tema din acest an, propusă de Bisericile creștine din Ierusalim, ne reamintește de începuturile Bisericii, de bucuria care i-a cuprins pe Apostolii adunați în Ierusalim la Pogorârea Sfântului Duh, sub forma limbilor de foc.

Cum trebuie să se raporteze creștinii ortodocși la aceste întâlniri, în condițiile în care sunt voci care pun sub semnul îndoielii orice subiect legat de ecumenism?

Biserica Ortodoxă Română și-a manifestat dintotdeauna vocația ecumenică, pornind de la porunca Mântuitorului Hristos ‘ca toți să fie una’ (Ioan 17, 21), aceasta devenind un imperativ esențial al creștinismului contemporan.

De aceea, ea continuă și va continua promovarea și intensificarea relațiilor sale cu Biserica Romano-Catolică, cu Bisericile protestante, cu organismele creștine interne și internaționale și cu alte organizații religioase sau laice.

Desigur, sunt multe voci care blamează orice formă de dialog și conlucrare cu alte culte. Nu acesta este spiritul creștin. Nimeni nu a trădat sau trădează Ortodoxia dacă participă la acțiuni cu caracter intercreștin. Din contră. Este o formă de promovare a Ortodoxiei în medii care altădată erau greu accesibile. Noi trebuie să lucrăm pentru ca lumina să lumineze tuturor, nu să o ascundem sub obroc.

Această împreună-lucrare a Bisericilor din România are ca scop o mai bună cunoaștere și o mai mare apropiere între Biserici.

Dialogul nu înseamnă diluarea propriei identități

Există o evoluție a dialogului interconfesional? Dacă da, în ce sens și cum se traduce în mod practic aceasta?

Există o constantă a dialogurilor interconfesionale. După cum cunoașteți, Biserica Ortodoxă Română este angrenată în dialoguri teologice cu Biserica Romano-Catolică, cu Bisericile protestante, cu Biserica Anglicană.

În unele cazuri, s-au făcut progrese deosebite. Faptul că se discută teme precum Sobornicitatea Bisericii, Primatul Episcopului Romei în comuniunea Bisericilor, teme foarte importante în raporturile dintre Bisericile creștine, ne îndreptățește să credem că suntem pe un drum bun. Bisericile creștine au conștientizat necesitatea unei mai bune conlucrări în vederea unei mărturisiri comune a lui Hristos. Desigur, există diferențe între Dialogul dragostei, al bunei înțelegeri, al filantropiei, și Dialogul adevărului, al mărturisirii comune în perspectiva comuniunii depline.

Ce înseamnă ‘unitatea creștinilor’? Cum trebuie ea înțeleasă?

Unitatea creștinilor trebuie să aibă ca finalitate unitatea în sensul unității de credință și a comuniunii sacramentale. Considerăm că unitatea creștină este darul Duhului Sfânt, care se va împlini când Dumnezeu dorește. Până atunci, trebuie să depunem eforturi pentru o cât mai bună relaționare între credincioșii diferitelor Biserici. Trebuie să dăm mărturie că suntem ucenici ai lui Hristos, având dragostea liantul care ne unește.

Dialogul nu înseamnă diluarea propriei identități.

Ce se întâmplă la aceste întâlniri, participă activ clericii ortodocși la slujbele celorlalte confesiuni sau doar asistă?

La aceste întâlniri pot participa toți credincioșii care își doresc acest lucru. Conform Hotărârii Sfântului Sinod nr. 6745/ 29 octombrie 2008, reprezentanții Bisericii noastre invitați la aceste momente nu vor purta însemne liturgice și nu vor avea intervenții în timpul slujbelor. De asemenea, în bisericile ortodoxe reprezentanții celorlalte culte vor asista la slujba Vecerniei, iar, după otpust, unul dintre aceștia va rosti mesajul de salut.

Nu este vorba de o îngrădire a participării, ci numai de respectul cuvenit desfășurării serviciului religios propriu fiecărui cult. Imixtiunile în slujbe nu sunt specifice Ortodoxiei și pot aduce multă confuzie în rândul credincioșilor.

Tradiție în dialog, rol educativ și cooperare în plan social-filantropic

La întâlniri participă doar confesiunile creștine sau și alte religii necreștine?

În București, pe lângă Patriarhia Română, mai sunt implicate în această acțiune: Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Armeană, Biserica Anglicană și Biserica Evanghelică Luterană. De obicei, popasul de rugăciune debutează, în alternanță, în fiecare an, fie la Catedrala patriarhală, fie la Catedrala Romano-Catolică ‘Sfântul Iosif’.

În țară, fiecare ierarh hotărăște asupra organizării acestui moment de rugăciune. Nu în toate localitățile sunt prezente toate confesiunile creștine. De aceea, în anumite locuri, sunt invitate unele culte neoprotestante, care mărturisesc credința trinitară.

Fiind, așa cum și numele o cere, un prilej de rugăciune pentru unitatea creștinilor, considerăm că în primul rând se adresează Bisericilor creștine, dar, în semn de prietenie și apreciere, pot asista și reprezentanți ai altor religii.

Care credeți că va fi scopul final al acestor întâlniri?

Așa cum Părintele Patriarh Daniel spunea în mesajul transmis cu acest prilej, este nevoie, pe de o parte, de a continua această tradiție a rugăciunii comune, în spiritul frățietății creștine, iar, pe de altă parte, de a pune accentul mai mult pe rolul său educativ, ca expresie a unui ecumenism practic, bazat pe cooperare în planul social-filantropic.

Scopul este o mai bună cunoaștere a credincioșilor noștri, o apropiere mai mare între Biserici și o mărturisire comună a valorilor creștine și a lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 24 ianuarie).

Comentarii Facebook


Știri recente