Sâmbătă a fost înmormântat Florin Zamfirescu, directorul editorial al „Ziarului Lumina”

Sâmbătă, 30 ianuarie, însoțit de dangătul clopotelor și de lacrimile celor care l-au cunoscut și apreciat, directorul editorial al publicațiilor „Lumina”, Florin Zamfirescu, a fost condus pe ultimul drum. I-au fost alături familia, foștii colegi de breaslă de la „Opinia studențească” și „Monitorul de Iași”, prieteni din rândul clerului, din lumea medicală, politică, administrativă, precum și jurnaliștii pe care i-a format, în diferite redacții, de-a lungul anilor, informează cotidianul „Ziarul Lumina”.

Slujba de înmormântare a avut loc la Biserica „Sf. Nicolae” – Copou din Iași și a fost oficiată de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și de PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop-Vicar Patriarhal, înconjurați de un sobor de 16 preoți și diaconi. La sfârșitul slujbei, PS Varlaam Ploieșteanul a citit mesajul de condoleanțe adresat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, familiei regretatului jurnalist Florin Zamfirescu, în care s-a evocat bogata experiență gazetărească a celui aflat de cinci ani în slujba „Ziarului Lumina”. A urmat discursul primarului Iașului, Gheorghe Nichita, care a făcut un apel la unitate și la omenie, având în vedere că toți suntem trecători în această lume. „Astăzi (n.r. sâmbătă) suntem aici cutremurați la căpătâiul lui Florin Zamfirescu pentru că a lăsat în urmă multe lucruri, o familie, prieteni, idei, meditații, apropiere de Biserică. Mesajul pentru noi toți în acest moment este că toate, la un moment dat, au un sfârșit, nu luăm nimic cu noi, că trebuie să fim mai buni, că trebuie să fim mai apropiați, că trebuie să lăsăm la o parte ura și că trebuie să fim oameni”, a spus primarul Nichita.

Rând pe rând, foștii colegi și prieteni din breaslă au rostit cuvinte calde, au evocat amintiri dragi, conturând profilul de excepție al celui care a fost unul dintre marii gazetari ai presei moderne românești.

Prof. univ. dr. Daniel Condurache, unul dintre cei mai apropiați prieteni: „Florin era cel mai talentat, avea un har special pentru meserie și făcea totul cu gândul către oameni. Odată cu dispariția lui Florin, moare un model de jurnalist, în care valorile etice și morale erau așezate deasupra consumerismului care ne cotropește”.

Andi Lăzescu, un bun prieten din perioada studenției: „Florin Zamfirescu făcea totul cu o extraordinară pasiune. Am văzut puțini oameni cu atâta har, forță și atenție specială asupra detaliului, cu care să-și pună amprenta pe proiectele din care făcea parte”.

IPS Mitropolit Teofan a amintit, în cuvântul pe care l-a rostit celor prezenți, de ultima întâlnire, din luna decembrie a anului trecut, pe care a avut-o cu Florin Zamfirescu. „Am stat de vorbă despre misiunea Bisericii. Ne-am despărțit și am rămas o clipă cu părintele consilier Constantin Sturzu, căruia i-am spus: «Mă simt odihnit după discuția pe care am avut-o cu Florin». S-au amintit aici câteva calități ale domnului Florin Zamfirescu. Toate acestea au avut o capacitate de a oferi celuilalt un strop de odihnă sufletească. Avea o capacitate de a recepta, analiza, primi și asuma părerile celorlalți. Discutând cu domnia sa, mi-am dat seama că are forța de a fi atent la părerea celuilalt, de a nu încerca pe orice cale să-și impună punctul de vedere. Aceasta este dovada unei libertăți lăuntrice, care poate constitui izvor de odihnă. Florin Zamfirescu și-a descoperit în ultimii cinci ani vocația de misionar, prin faptul că a dus duhul Bisericii în lume. A avut această capacitate fără să se despartă de lume. Domnul Florin Zamfirescu a ales în ultimii cinci ani de zile să lucreze în misiunea pe care o simțea că aparține sufletului său”, a remarcat IPS Teofan.

Ultimul omagiu a aparținut părintelui Constantin Sturzu, consilier în cadrul Sectorului cultural și comunicații media al Arhiepiscopiei Iașilor: „Gestul pe care l-a făcut Florin, când l-am văzut ultima dată, îmi dă multă speranță. Înainte de a ieși din salonul de spital, Florin m-a rugat să îi dau mai aproape cartea de rugăciuni care era pe pervazul geamului, pentru a se pregăti de spovedanie. Acest gând îmi dă speranță că sufletul lui se va odihni în ceata drepților, iar, pe de altă parte, arată care era starea sufletului creștinului Florin Zamfirescu”. (Constantin CIOFU)

În ultimii doi ani din viața marelui Florin Zamfirescu, am avut privilegiul de a împărți același birou cu el. A fost un dar poate nemeritat pentru mine, dar o șansă imensă oferită de generosul om de presă, fapt pentru care mi-e extrem de greu să scriu despre el la timpul trecut. De asemenea, în amintirea domnului Florin Zamfirescu nu sunt suficiente acest text și aceste două pagini In memoriam ale „Luminii”, tipărite într-un tiraj de câteva zeci de mii de exemplare, pentru care a lucrat un colectiv redacțional și tipografic inimos și plin de recunoștință. Dimpotrivă, e foarte puțin. De aceea, aprecierile noastre pentru domnul Florin Zamfirescu, ale celor care l-au cunoscut le vom purta în inimile și cugetele noastre oriunde pe pământ și vom vorbi mereu despre realizările sale, sumă pe care nu o poate cuantifica nici o unitate de măsură terestră.

A fost pulsul „Opiniei studențești”, ochiul limpede al „Monitorului”, verticalitatea „Obiectivului”, actorul principal de pe scena „Lumii ieșeanului” și strălucirea „Luminii”.

Am fost un martor privilegiat, cred că nu singurul, la o afirmație a domnului jurnalist Florin Zamfirescu, afirmație soră cu eternitatea: „Cea mai tare știre din istorie a fost Învierea lui Iisus Hristos, pentru că a marcat cel mai mult evoluția omenirii”. Având dumnealui această coordonată, sunt îndreptățit a crede că Dumnezeu i-a apreciat gândul bun din „știrea cea tare” (verificată și obiectivă) și-l va număra printre casnicii Săi. Căci, nu-i așa?, în orice cetate avem nevoie de presă de calitate!

PS: Orice text de opinie scris de subsemnatul, atât la „Lumea ieșeanului”, cât și la „Ziarul Lumina”, a fost citit și amprentat de domnul Florin Zamfirescu înainte de a fi publicat. De aceea, domnule Forin Zamfirescu, dacă acum am scris ceva greșit dându-i drumul la tipar fără să vă uitați în prealabil pe text, vă rog să mă iertați! (Lucian Apopei)

Comentarii Facebook


Știri recente