S-au implinit astazi 115 ani de la trecerea la cele vesnice a poetului national Mihail Eminescu.

La Cimitirul Bellu din Bucuresti s-a desfasurat astazi o manifestare cultural-comemorativa organizata de Ministerul Administratiei si Internelor cu prilejul implinirii a 115 ani de la trecerea la cele vesnice a poetului national Mihail Eminescu. Manifestarea a avut loc la mormantul poetului si a debutat cu o ceremonie de comemorare si un moment muzical sustinut de corul ‘Oameni de arme’ al Jandarmeriei Romane, care a interpretat melodii pe versuri de Mihail Eminescu.

In continuare, a avut loc o slujba de pomenire oficiata de preoti militari din cadrul Sectiei Asistenta Religioasa a Ministerului Administratiei si Internelor. Manifestarea s-a incheiat cu un moment liric eminescian sustinut de elevi din cadrul Scolilor Generale din Sectorul 2 al Capitalei.

Despre mai putin cunoscutele legaturi pe care poetul national Mihail Eminescu le-a avut cu manastirile ortodoxe, ne-a vorbit Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor: ‘Mihail Eminescu a avut o legatura speciala cu cateva dintre manastirile din Moldova. In primul rand, trebuie sa amintim ca oarecum a fost legat de Manastirea ‘Sfintii Trei Ierarhi’ unde a si locuit; apoi, in vremea suferintei sale a locuit la Manastirea Neamt unde s-a descoperit o insemnare pe o carte de cult, insemnare care a fost facuta de un duhovnic: ‘Astazi l-am spovedit pe Mihail Eminescu. Era linistit si senin. Dupa aceea, l-am impartasit cu Sfintele Taine.’, ceea ce arata ca a fost un fiu credincios al Bisericii lui Hristos; de asemenea, a facut o serie de vizite la Manastirea Agafton, din tinutul Botosani, unde traiau trei calugarite, surori cu mama poetului, din familia Iurascu: Fevronia, Sofia si Olimpiada, care erau foarte evlavioase intrucat se mai aminteste in traditia Manastirii Agafton. In Biblioteca Academiei romane se afla un ‘Pateric’, scris in anul 1742, care s-a aflat in posesia maicilor Fevronia, Sofia si Olimpiada Iurascu. Pe una dintre filele acestui ‘Pateric’ se afla o insemnare autografa a poetului Mihail Eminescu, care era nepotul maicilor. De asemenea, la Manastirea Agafton a trait pana prin anii 1930 o verisoara dreapta cu poetul nepereche al romanilor, Xenia Velisarie, o calugarita foarte ravnitoare. Traditia Manastirii Agafton spune ca adeseori ucenitele maicii Xenia o vedeau pe aceasta lacrimand si au intrebat-o: ‘De ce plangi, maica Xenia?’, la care ea a raspuns: ‘Plang pentru varul meu, pentru ca a avut o viata zbuciumata si a murit de tanar. Venea mereu pe la noi si ne citea din cartile lui, iar noi ii vorbeam de Dumnezeu.’.Calugarita Xenia Velisarie ii facea permanent Parastase pentru iertarea pacatelor varului ei. Cred ca unele dintre poeziile sale au fost scrise dupa ce a vazut anumite lucruri in viata manastirilor, cum ar fi poezia ‘Mai am un singur dor’, in care arata felul cum erau inmormantati calugarii: ‘Nu voi sicriu bogat, nu-mi trebuie flamuri,/ Ci-mi impletiti un pat din tinere ramuri.’. Este randuiala in manastire ca monahii si calugaritele sa nu fie inmormantate in sicriu, ci pe o rogojina. Numai vazand o astfel de inmormantare, poetul Mihail Eminescu a scris aceste versuri.’

Comentarii Facebook


Știri recente