La Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim s-a desfășurat, în perioada 17-18 noiembrie 2012, Simpozionul comemorativ „Rugul aprins, mărturisire și rugăciune în duhul Ortodoxiei”, potrivit Ziarul Lumina1. Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea a 100 de ani de la nașterea părintelui arhimandrit Sofian Boghiu și 10 ani de la trecerea sa la Domnul, dar și a 50 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui ieroschimonah Daniil Sandu Tudor. Simpozionul a fost organizat de Patriarhia Română, Arhiepiscopia Bucureștilor, Biblioteca Sfântului Sinod, Mănăstirea Antim și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Simpozionul a fost precedat de săvârșirea unei slujbe de pomenire pentru membrii grupului „Rugul Aprins”, în biserica Mănăstirii Antim, sâmbătă, 17 noiembrie. Slujba a fost săvârșită de către Înalt Preasfințitul Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, împreună cu Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și mai mulți clerici participanți la simpozion și din obștea mănăstirii. La finalul slujbei de pomenire, IPS Mitropolit Serafim a vorbit credincioșilor prezenți despre rolul pe care l-au avut membrii grupului „Rugul Aprins” în revitalizarea duhovnicească a neamului românesc în timpul regimului comunist, referindu-se în mod special la părintele arhimandrit Sofian Boghiu și la părintele ieroschimonah Daniil Sandu Tudor: „Părintele Sofian Boghiu și părintele Daniil Sandu Tudor au fost niște oameni ai lui Dumnezeu prin excelență. Ei au fost și sunt stâlpi duhovnicești ai Bisericii noastre și ai neamului nostru. În perioada comunistă, când Biserica a fost persecutată aspru, acești părinți și alții ca dânșii au fost cei care au ținut cu adevărat evlavia poporului. Dacă ierarhia și preoții nu puteau să se manifeste cu totul liber, părinții aceștia, datorită harului deosebit pe care l-au avut, s-au manifestat în toată libertatea lor. Deși au fost închiși, chinuiți și schingiuiți, totuși ei și-au păstrat până la sfârșit această libertate a Duhului, iar acest fapt a avut o influență binefăcătoare asupra Bisericii și a întregului nostru neam românesc”. Mitropolitul Serafim le-a împărtășit credincioșilor și câteva din experiențele personale trăite în preajma părintelui Sofian Boghiu, pe care l-a avut ca duhovnic: „Pe părintele Sofian Boghiu l-am cunoscut personal și i-am fost, ani de-a rândul, fiu duhovnicesc. La părintele Sofian vă mărturisesc că, atunci când m-am spovedit prima dată, am simțit ceea ce nu am simțit niciodată când m-am spovedit până atunci și nici de atunci încoace, și anume, o ușurare sufletească atât de evidentă, încât credeam că nu mai calc pe pământ timp de vreo trei zile”.
Lucrările simpozionului s-au desfășurat în Sala „Conon Mitropolitul” a Bibliotecii Sfântului Sinod și au fost deschise de către Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a transmis organizatorilor și participanților binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preasfinția Sa a relatat publicului câteva aspecte din viața ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor, cel care a inițiat mișcarea duhovnicească „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, fiind înconjurat de o mulțime de intelectuali și de părinți, printre care și părintele Sofian Boghiu, părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele Benedict Ghiuș, părintele Adrian Făgețeanu, părintele Roman Braga, părintele arhimandrit Vasile Vasilache, care la vremea respectivă era starețul Mănăstirii Antim, marele filosof și teolog Nichifor Crainic, bizantinologul Alexandru Elian, poeții Vasile Voiculescu și Paul Sterian, compozitorul de muzică sacră Paul Constantinescu, arhitectul Constantin Joja, profesorul Șerban Mironescu și mulți alți clerici și oameni de cultură însemnați. „Toți acești membri ai „Rugului Aprins” au intrat de timpuriu în atenția fostei Securități, care a urmărit fenomenul și care a dorit să ia măsuri clare împotriva mișcării, mai ales că, în 1948, conducerea comunistă a făcut o analiză a situației monahismului românesc, mănăstirile fiind socotite ca ultimele cetăți de rezistență ale spiritualității românești ortodoxe împotriva noului regim ateu dizolvant. Multe mănăstiri au oferit ajutoare, găzduire, sprijin moral, dar și material luptătorilor din rezistența anticomunistă, care face ca poporul român să aibă, astăzi, după căderea „cortinei de fier”, această mândrie că la noi s-a manifestat cel mai evident o puternică rezistență, care a durat până în 1960″, a spus Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul.
În prima zi a simpozionului au prezentat referate și mărturii despre membrii „Rugului Aprins”: protos. Vicențiu Oboroceanu, starețul Mănăstirii Antim, „Mănăstirea Antim în vremea Rugului Aprins”; ierom. Elefterie Păduraru, egumenul Schitului Cărbuna -Neamț, „Amintiri despre Părintele Daniil”; dr. Gheorghe Vasilescu, Arhiva Sfântului Sinod al BOR, „Mănăstirea Antim și Rugul Aprins”; Adrian Nicolae Petcu, consilier CNSAS, „Rugul Aprins în documentele Securității”; arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, „Despre biblioteca și manuscrisele lui Sandu Tudor”; pr. prof. Gheorghe Holbea, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, „Teologia Sfântului Grigorie Palama și Imnul Acatist al lui Sandu Tudor”; prof. Alexandru Dimcea, pr. lect. David Pestroiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, „Imnul Acatist, o epistemologie teologică”; arhim. Mihail Stanciu, Mănăstirea Antim, „Mărturii ale Părintelui Daniil despre Mântuitorul Iisus Hristos – Adevărul, Lumina și Viața Lumii”. De asemenea, au fost citite referatul părintelui Nicolae Bordașiu, de la Biserica „Sfântul Silvestru” din București, „Mărturie despre Sandu Tudor”, și cel al prof. dr. Aurelia Mihailovici, „Imnul Acatist – limbă și stil”.
„Părintele Sofian Boghiu era asemenea unei făclii care arde și oferă lumină, pace și bucurie celor din jur”
Ieri, 18 noiembrie, lucrările simpozionului au continuat sub președinția Preasfințitului Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal. Preasfinția Sa a evocat chipul părintelui Sofian Boghiu din prisma experienței personale, pe care a trăit-o în prezența celui numit „Duhovnicul Bucureștilor”: „Am avut fericirea să mă aflu în preajma părintelui Sofian timp de trei ani, după întoarcerea mea de la studii din străinătate, din 1999, când vrednicul de pomenire patriarh Teoctist a rânduit să fiu închinoviat în obștea acestei mănăstiri. Îmi aduc aminte cum îl asaltau credincioșii, iar de multe ori noi, viețuitorii Mănăstirii Antim, eram oarecum nemulțumiți că nu ne aparținea nouă în totalitate. Numai în timpul Sfintei Liturghii și la privegheri, când părintele Sofian stătea în Sfântul Altar și se ruga neîntrerupt, simțeam că ne aparține în totalitate. Persoana lui era asemenea unei făclii care arde și oferă lumină, pace și bucurie celor din jur. Atunci îl simțeam pe părintele că este împreună cu noi, alături de noi și pentru noi, aproape în exclusivitate, ca apoi credincioșii, cei care i se mărturiseau, să îl asalteze, să îi ceară binecuvântarea. Jumătate de oră dura drumul de la ușa Sfântului Altar până la ușa clădirii unde își avea chilia. Duhul părintelui Sofian, împreună cu a altor părinți duhovnicești, s-a imprimat în viața și slujirea Mănăstirii Antim”, a spus Preasfințitul Ciprian Câmpineanul.
Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarhul cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, a relatat câteva amintiri din perioada studiilor, când a slujit ca ierodiacon la altarul Mănăstirii Antim, unde l-a întâlnit de multe ori pe părintele Sofian Boghiu: „Atmosfera de la Antim era una aparte în peisajul eclesial al Bucureștilor de atunci, în anul de sfârșit al regimului comunist. La slujbele de priveghere din ajunul sărbătorilor și duminicilor veneau câteva sute de credincioși care ascultau cu mare atenție catehezele de la sfârșit, rostite cu delicatețe de părintele Sofian și cu verb înflăcărat de părintele Petre I. David, slujitor și el, în acea perioadă, la Mănăstirea Antim. Când nu era prezent arhiereul, părintele Sofian slujea cu mare grijă, folosindu-și vocea melodioasă în rostirea ecfoniselor spuse cu simțire și trăire înaltă. După slujbă, părintele Sofian rămânea mult timp în compania ucenicilor, spovedea și citea rugăciuni pentru toată trebuința. La spovedanie oferea sfaturi fiilor duhovnicești, care erau mulți la număr, unii dintre ei cu studii și funcții importante”, a spus părintele arhimandrit Timotei Aioanei.
Părintele profesor Constantin Coman, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, unul dintre numeroșii ucenici ai blândului duhovnic de la Mănăstirea Antim, a amintit de mulțimile care se adunau în jurul părintelui Sofian și de verva care se crea în jurul său: „Cele două „obști” din jurul părintelui Sofian au fost încercate frecvent de anumite gelozii, pentru că obștea Mănăstirii Antim, în mod firesc, și-l revendica în exclusivitate, iar „obștea” fiilor duhovnicești râvnea ca părintele să le aparțină cât mai mult. Îmi aduc aminte că, în ultimii ani de viață ai părintelui Sofian, în jurul chiliei sale roiau și fiii și fiicele duhovnicești, și călugării, încât, așa cum spune vorba românească despre copilul cu două moașe, problemele părintelui rămâneau nerezolvate. Părintele Sofian era foarte cuprinzător, era un munte de răbdare. Eu însumi spuneam de multe ori așteptând la rândul care nu se termina, al celor care așteptau să se spovedească la dânsul: „De ce nu-l cruțăm?”, deși nu mă consideram pe mine îndreptățit să lipsesc de acolo”, a spus părintele Constantin Coman.
Tot duminică au mai susținut referate: arhim. Veniamin Goreanu, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, „Părintele Sofian – vrednic slujitor al lui Hristos”; protos. Teofan Popescu, Mănăstirea Putna, „Părintele Sofian, trăirea în duhul Ortodoxiei”; maica Mina Andrei, Mănăstirea Christiana – București, „Părintele Sofian-Duhovnicul”; Ovidiu Preotescu, pictor bisericesc, „Despre pictura Părintelui Sofian”; arhim. Mihail Stanciu, Mănăstirea Antim – București, „Pr. Sofian Boghiu – un model al păstorului de suflete”.
Expoziția „Rugul Aprins – sub persecuția comunistă”
În cadrul simpozionului a fost vernisată și Expoziția „Rugul Aprins – sub persecuția comunistă”, care cuprinde fotografii și documente despre membrii „Rugului Aprins”, precum și cărți sau manuscrise din patrimoniul Bibliotecii Sfântului Sinod care au aparținut acestora. Exponatele au fost prezentate de Adrian Nicolae Petcu, consilier CNSAS, și de părintele arhimandrit Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod. Potrivit lui Adrian Nicolae Petcu, fotografiile și documentele expuse provin din arhiva fostei Securități, aflate în prezent în custodia Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității, și reliefează activitatea „Rugului Aprins” așa cum a fost surprinsă în documentele Securității din perioada 1946-1964.
1. Articol semnat de Gheorghe-Cristian Popa, Cristian Bostan
