Rugători în cer pentru poporul român

Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinților Români)

‘În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și, de acolo mergând mai departe, a văzut alți doi frați: pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. Matei 4, 1’

Evanghelia de astăzi ne spune că Iisus, după ce a ales pe primii Săi ucenici, Petru și Andrei, Iacob și Ioan, i-a luat cu El și a început a binevesti în toată Galileea Evanghelia Împărăției, nu a unei împărății lumești, pământești, trecătoare, ci Evanghelia Împărăției cerurilor, Evanghelia Împărăției iubirii și slavei veșnice ale lui Dumnezeu. Iar deodată cu predicarea Evangheliei vieții veșnice El vindeca orice boală și orice neputință din popor. Predica Sa începe astfel: ‘Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor’ (Matei 4, 17), adică schimbați-vă felul de a fi, de a gândi, de a trăi și de a făptui, deoarece Dumnezeu este aproape de oameni, devenind Om printre oameni, ca pe oameni să-i apropie de Dumnezeu.

Deci predica lui Iisus, predica pocăinței, a schimbării și sfințirii vieții oamenilor este însoțită de fapte minunate, de vindecări, de izbăviri din stări grele. ‘El tămăduia toată boala și toată neputința în popor’ (cf. Matei 4, 23). Prin aceasta, Hristos Domnul confirmă prin fapte ceea ce spune prin cuvinte, și anume că Împărăția pe care o binevestește El prin Evanghelia Sa este Împărăția vindecării oamenilor de păcat și de moarte, este Împărăția vieții, iubirii și fericirii veșnice. Prin vindecările săvârșite de Iisus se vede că iubirea Sa milostivă și smerită se arată ca fiind dătătoare de lumină, de viață, de sănătate, de libertate și de bucurie. Iubirea Lui ridică pe oameni din păcat prin îndemnul la pocăință, îi ridică din suferință prin vindecări de boli și prin eliberări de demoni. Astfel, Mântuitorul Iisus Hristos pregătește pe ucenicii Săi să înțeleagă taina Bisericii și îi învață că la cuvântul bun trebuie să adauge și fapta cea bună de ajutorare a semenilor, de alinare a suferinței și singurătății lor, de ridicare a lor din starea de umilire la starea de demnitate, de schimbare a stării lor de întristare într-o stare de bucurie și de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru vindecarea pe care o primesc. Această Evanghelie a Împărăției iubirii lui Dumnezeu a fost ascultată, trăită și transmisă de-a lungul veacurilor mai ales de către Sfinții lui Dumnezeu din neamuri diferite. Între aceștia se află și sfinții din neamul românesc sau din poporul român dreptcredincios.

Prezența Duhului Sfânt în om lucrează sfințirea omului

Pentru a arăta nu numai identitatea fiecărui sfânt pomenit într-o zi din calendar, ci și comuniunea tuturor sfinților, Biserica a instituit sărbătoarea numită Duminica Tuturor Sfinților, întrucât cea mai frumoasă podoabă a Bisericii sunt Sfinții ei, în care au rodit darurile Duhului Sfânt, pe care ei le-au cultivat cu multă credință și stăruință în fapte bune. Această frumusețe a lucrării harului Preasfintei Treimi în oameni se vede în primul rând în Duminica Tuturor Sfinților, bărbați și femei din neamuri diferite, din categorii sociale diferite, de vârste diferite. Iar după modelul Duminicii Tuturor Sfinților și la o săptămână după aceasta, serbăm noi astăzi Duminica Sfinților Români, potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luată în ședința sa de lucru din 19-20 iunie 1992. Redăm mai jos textul acestei hotărâri:

‘De acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți sfinții din neamul nostru, știuți și neștiuți, sau de alt neam care și-au sfârșit viața în hotarele pământului românesc, toți cei care au sfinte moaște cu cinstire în Biserica noastră, precum și toți sfinții din neamul nostru care s-au nevoit pe alte meleaguri.

Pentru cinstirea tuturor acestora se instituie ‘Duminica Sfinților Români’ care va fi așezată în calendarul Bisericii noastre în fiecare an în a doua Duminică după Rusalii.

În această Duminică vor fi amintiți și cu evlavie cinstiți:

– Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră;

– Sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți dreptcredincioșii;

– Sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin sângele și patimile lor au primit cununa sfințeniei;

– Sfinții români uciși de oștile păgânilor sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credința strămoșească, Biserică și neam;

– Sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a binecredincioșilor ei fii;

– Toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugăciunii și a virtuții creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.

Hotărâm, de asemenea, ca în Duminica Sfinților Români Icoana Praznicului să fie așezată spre cinstire la locul cuvenit, în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române.

Unele biserici ce se vor zidi sau preînnoi își vor putea rândui hramul ‘Duminica Sfinților Români’.

Spre veșnică cinstire despre cele ce am hotărât în chip canonic s-a întocmit acest Tomos Patriarhal și Sinodal de canonizare, pe care-l întărim cu semnăturile noastre, spre a fi adus la cunoștința dreptcredincioșilor și clerului Bisericii Ortodoxe Române, a tuturor evlavioșilor români, oriunde ar trăi aceștia.’

Creștinismul românesc are rădăcini adânci în sufletul poporului și rugători în ceruri

Astăzi, în Duminica Sfinților Români, ne aducem aminte de cei ce au predicat Evanghelia lui Hristos pe pământul țării noastre, începând cu însuși Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat la apostolie sau la misiune, despre care ne vorbește chiar Evanghelia din această zi. Pe temelia predicii Sfântului Apostol Andrei și a ucenicilor săi în sud-estul țării noastre, în Dobrogea de astăzi, s-a răspândit creștinismul la străromâni și români, astfel încât poporul român s-a format și s-a creștinat lent, dar profund. Poporul român nu a fost creștinat într-un anumit an, la comanda cneazului, regelui sau împăratului, cum a fost cazul la unele popoare vecine, ci creștinarea românilor s-a făcut de jos în sus, începând cu oamenii simpli și cu soldații creștini din legiunile romane veniți în Dacia, iar apoi prin lucrarea unor misionari creștini, în special răsăriteni vorbitori de limbă greacă și latină. Creștinismul primit și cultivat de români s-a dovedit timp îndelungat a fi un creștinism cu rădăcini adânci în sufletul poporului român întrucât a rezistat în timpul invaziilor popoarelor migratoare ca: goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, tătarii și turcii, astfel încât a rămas același creștinism ortodox latin răsăritean al țării noastre și după invaziile popoarelor migratoare necreștine. Iar prin sfinții noștri străromâni și români, cunoscuți și necunoscuți pe nume, Crucea lui Hristos Cel Răstignit și Înviat a devenit lumina botezului și vieții poporului român.

Faptul că românii, de limbă latină și credință ortodoxă răsăriteană, nu despart Crucea de Înviere constituie un popor în același timp jertfelnic și iubitor de înviere, răbdător în suferință și purtător de speranță.

Credința poporului român creștinat, născută și cultivată prin predica Sfântului Apostol Andrei și prin lucrarea misionarilor creștini, vorbitori de limbă greacă și latină, a rodit duhovnicește mai ales în mulțimea sfinților martiri, a sfinților cuvioși din mănăstiri, schituri și sihăstrii, în mulțimea sfinților ierarhi păstori de eparhii, a domnitorilor sfinți apărători ai patriei și ai credinței, în mulțimea preoților, precum și în mulțimea sfinților mireni cunoscuți și necunoscuți pe nume, care au postit mult și s-au rugat constant, au mărturisit credința în vremuri grele, au construit biserici și mănăstiri, au născut, crescut și educat copii în iubirea lui Hristos și în iubirea de Biserică și Neam.

Astăzi, prin sfinții români, canonizați în diferite etape (1950-1955, 1992, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011), poporul nostru știe că are mai mulți mijlocitori sau rugători pentru el în fața Preasfintei Treimi, care-l ajută să-și păstreze credința ortodoxă, singura prin care dobândește mântuirea, și să-și înalțe demnitatea sa ca neam purtător de Cruce și Înviere în istorie, pentru a se bucura de slava Împărăției cerurilor.

Cei peste o sută de sfinți străromâni și români trecuți în calendarul Bisericii Ortodoxe Române sunt următorii:

Ianuarie: (10) Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești; (13) Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic; (25) Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului.

Februarie: (29) Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea.

Martie: (26) Sfinții Mucenici Montanus preotul și soția sa Maxima.

Aprilie: (6) Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; (12) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău; (14) Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului; (20) Sfântul Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului; (24) Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici și Simion Ștefan, Mitropoliții Transilvaniei; Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin; (25) Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului; (26) Sfinții Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu și Tasie; (28) Sfinții Mucenici Maxim, Dada și Cvintilian din Ozovia.

Mai: (2) Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului; (3) Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici; (12) Sfântul Mucenic Ioan Valahul; (27) Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul.

Iunie: Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava; (4) Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculițel; (15) Sfântul Mucenic Isihie; (22) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești; (24) Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana; (30) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț.

Iulie: (1) Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți; (2) Sfântul Voievod Ștefan cel Mare; (8) Sfinții Mucenici Epictet și Astion; (18) Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum; (21) Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia; (26) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.

August: (5) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț; (7) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla; (11) Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului; (16) Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi; Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache; Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic; (21) Sfântul Mucenic Donat Diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust; (23) Sfântul Mucenic Lup; (30) Sfinții Ierarhi Varlaam, Mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului.

Septembrie: (1) Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul; (7) Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați; (9) Sfinții Cuvioși Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău; (13) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop; (15) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului; (22) Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi; (26) Sfântul Voievod Neagoe Basarab; (27) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești.

Octombrie: (1) Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani; (14) Sfânta Cuvioasă Parascheva; (21) Sfinții Cuvioși Mărturisitori: Visarion, Sofronie și Sfântul Mucenic Oprea; Sfinții Preoți Mărturisitori: Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel; (27) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor; (28) Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești.

Noiembrie: (9) Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat; (12) Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu; (15) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț; (20) Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul; Sfântul Mucenic Dasie; (23) Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii; (30) Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

Decembrie: (3) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica; (5) Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș; (13) Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; (18) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul; (22) Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului; (26) Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana.

Vedem, așadar, că în calendarul Bisericii noastre nu există vreo lună în care să nu fie pomenit cel puțin un sfânt român, însă astăzi, în Duminica Sfinților Români, sunt pomeniți toți sfinții români împreună, cei cunoscuți sau canonizați de Biserică și cei necunoscuți pe nume de către oameni, dar pe care Dumnezeu îi cunoaște că sunt sfinți. Numărul bisericilor care au ca hram ‘Duminica Sfinților Români ‘ este în creștere continuă în România și în diaspora română. În București, cea mai cunoscută biserică având acest hram este Mănăstirea ‘Duminica Sfinților Români’, Șoseaua Olteniței nr. 255, ctitorie a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.

Astăzi trebuie să mulțumim lui Dumnezeu mai ales pentru darurile Duhului Sfânt revărsate în sfinții din poporul român, daruri pe care ei le-au cultivat prin credință și nevoință, prin rugăciune și fapte bune spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!

Comentarii Facebook


Știri recente