Românii ortodocși din Iarășul Covasnei

Mica comunitate românească ortodoxă din satul Iarăș, județul Covasna, este situată în localitatea Hăghig de la poalele munților Baraolt, în partea de vest a luncii Oltului. Este atestată documentar abia la 1868, pe un sigiliu al parohiei ortodoxe al acestei comunități, în care se vorbește despre existența unei bisericuțe din lemn. Patru ani mai târziu, într-un inventar al parohiei, întocmit de preotul Iosif Bucșa, se consemnează despre hramul bisericii, anume cel al ‘Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil’, dar și despre obiectele de cult, cărțile și veșmintele bisericești donate de credinciosul Elie Goga, și cele două clopote pe care le avea. În acea vreme, biserica românilor din Iarăș era din lemn, în formă de navă, cu un turn-clopotniță deasupra pronaosului și care a servit ca lăcaș de cult până în perioada interbelică, în 1954 fiind demolată. Între 1888 și 1920, biserica românilor din Iarăș a întreținut o școală confesională, cu local propriu, întreținută din veniturile provenite din exploatarea terenului agricol ce-l îl deținea. După Marea Unire, sub îndrumarea preotului Vasile Bucșa din Arini (de care aparținea Iarășul ca filie), românii din acest sat au purces, în 1930-1931, la ridicarea unei biserici de zid în formă de cruce, cu o turlă-clopotniță deasupra tindei. La 8 noiembrie 1932, de ziua hramului, mitropolitul Nicolae Bălan a sfințit noul lăcaș, acesta fiind pictat șase ani mai târziu. În 1940, biserica de zid a fost afectată de cutremur și, doi ani mai târziu, legată cu drugi de fier. În perioada războiului, acest sat nu a fost cedat în urma Dictatului de la Viena, scăpând astfel de persecuția horthystă. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 24 ianuarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente