Românii din Valea Timocului și Valea Moravei

În ediția de azi, „Ziarul Lumina” prezintă un amplu articol despre românii din Valea Timocului și Valea Moravei, semnat de Preasfințitul Siluan Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, pe care îl vom reda în continuare.

Românii din Valea Timocului și Valea Moravei

Despre românii din Valea Timocului, din relatările făcute pe site-urile de știri, se pot afla prea puține lucruri și majoritatea dintre ele de natură conflictuală. Cu totul altceva este să îi cunoști pe acești români la ei acasă.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și la invitația Preasfințitului Părinte Daniil al Daciei Felix, am participat la hramul bisericii din Malainița, care este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, pe stil vechi, iar după calendarul nostru coincide cu praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului.

Împreună cu maica stareță Iustina, de la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Orșova, și cu un grup de maici de la această mănăstire, foarte de dimineață am trecut Porțile de Fier, care unesc Serbia cu România pe deasupra apelor Dunării, și ne-am îndreptat spre Malainița. A fost prima vizită de acest fel, fără a cunoaște exact unde vom merge sau ce vom afla acolo. Dimineața s-a arătat încântătoare, prin strălucirea zorilor de zi care începeau să descopere ochilor noștri frumusețea de negrăit a acestor locuri din bazinul dunărean și a satelor prin care treceam, majoritar românești, după cum aveam să aflăm mai târziu. Malainița este o localitate aflată la aproximativ 90 de kilometri de Porțile de Fier și la 10 kilometri de orașul Negotin, o localitate răspândită pe o suprafață de 10-15 kilometri, ca și satele noastre de la munte, deși forma de relief unde ea e situată este o zonă deluroasă.

Pe o colină acoperită de covorul frunzelor îngălbenite și în lumina razelor de soare ale unei frumoase zile de toamnă, am făcut cunoștință cu biserica din Malainița, de dimensiuni mai mici, dar foarte frumoasă, nouă și împodobită cu pictură interioară, cu două cruci pe acoperiș, dar fără cupolă, pentru că atunci când s-a început construirea ei lăsa să se înțeleagă faptul că acolo va fi vorba doar despre o casă, și nu de o biserică. Crucile care s-au așezat pe acoperiș, precum și clopotnița care s-a înălțat alături, cu două clopote care răsună frumos în liniștea locurilor, au consfințit destinația firească a acestei zidiri: un lăcaș de cult închinat Domnului, pregătit pentru românii din Valea Timocului.

Până la momentul începerii Sfintei Liturghii am făcut cunoștință cu părintele Boian Alexandrovici, de data aceasta aflat în „mediul său natural”, lângă biserica ctitorită pe pământul părinților săi, dar și cu oamenii veniți la slujba hramului, de vârste diferite, care aduseseră colacii pregătiți pentru hram, după un frumos obicei tradițional la dreptmăritorii creștini din Serbia, preluat și de către români. Preasfințitul Părinte Daniil ne-a întâmpinat cu cuvintele: „Vă așteptăm de două sute de ani”, arătând bucuria de a fi împreună a Preasfinției Sale și a credincioșilor pe care îi păstorește. Bucurie pe care au putut să o trăiască de mai multe ori în anul acesta, cu ocazia altor vizite episcopale făcute de ierarhi din România, din eparhii aflate la granița de vest a României, potrivit îndemnului PF Părinte Patriarh Daniel și al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

A urmat Sfânta Liturghie, pe care am săvârșit-o alături de PS Daniil al Daciei Felix, împreună cu părintele Boian, răspunsurile liturgice fiind date de monahiile de la Mănăstirea „Sfânta Ana”. A fost impresionant felul în care părintele Boian a rostit în graiul românilor din Valea Timocului ecteniile și rugăciunile de la Sfânta Liturghie, citite după aceeași carte de cult pe care o aveam și noi, dar făcând pe loc, în minte, adaptarea lor la graiul respectiv. Este remarcabil faptul că acești credincioși români au posibilitatea să se adreseze lui Dumnezeu și să stea de vorbă cu preotul lor în limba pe care o vorbesc în viața de zi cu zi, care le-a rămas moștenire de la strămoșii lor și pe care o prețuiesc. După Sfânta Liturghie a urmat rânduiala sfințirii colacilor, potrivit obiceiului pomenit anterior.

Între românii timoceni s-au aflat și tineri stabiliți în România. La acest eveniment au participat, de asemenea, ambasadorul României la Belgrad și domnul Tudor Gheorghe, care susținuse cu o zi înainte un concert pentru români, în orașul Bor.

În după-amiaza aceleiași zile, împreună cu PS Daniil și cu monahiile de la „Sfânta Ana” ne-am deplasat la o altă localitate românească din Valea Moravei, la Isacova, unde o nouă realizare importantă pentru acești români avea să umple de bucurie sufletul PS Părinte Daniil și al nostru. Este vorba despre o altă biserică care a urmat un traseu asemănător celei din Valea Timocului: o casă mai lungă, pe acoperișul căreia tocmai se așezaseră cele două cruci și care a ajuns la faza de clădire cu zidurile tencuite, dar și cu o sfântă masă în interior, peste care, în aceeași seară a fost așezat un acoperământ simplu, Sfânta Evanghelie și chivotul, pe care PS Daniil și-a așezat engolpionul dăruit acestei biserici. Pe un deal din apropierea localității numite Ciupria, din Valea Moravei, în urmă cu 6 ani PS Daniil a sfințit o sfântă cruce din lemn, pe terenul dăruit de moș Voinea, un român mai înstărit din apropiere. De atunci, ipodiaconului Teodor Iel Bobului i-a fost încredințată grija săvârșirii de rugăciuni pentru credincioșii români care s-au strâns în jurul acestei sfinte cruci, în aer liber, atunci când părintele Boian Alexandrovici nu putea să fie de față în acest loc, pentru săvârșirea Sfintei Liturghii sau a altor rugăciuni, dar și grija de a se ocupa de ridicarea unui edificiu, în apropierea sfintei cruci. În luna august a acestui an, PS Daniil a pus piatra de temelie a acestei zidiri, care urma să fie un centru pastoral-cultural pentru românii din împrejurimi, dar care în duminica de după praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului și-a descoperit adevărata sa identitate: o nouă biserică, de data aceasta pentru românii din Valea Moravei, cu hramul Sfinților Mucenici Montanus, preotul, și soția sa, Maxima, care și-au dat viața pentru mărturisirea Domnului Hristos în Belgradul de azi, în locul în care râul Sava își varsă apele în Dunăre.

Deși descurajați de către unii preoți sârbi să participe la slujba de a doua zi, din ziua de duminică, numărul românilor veniți din mai multe localități, din apropierea acestui lăcaș de cult, a ajuns la aproximativ 70 de persoane. Într-o zi însorită, în care nici măcar un nor nu și-a făcut simțită prezența, am săvârșit împreună cu PS Daniil al Daciei Felix și cu părintele protopop Boian Alexandrovici, pentru prima dată, Sfânta Liturghie în această biserică, la care monahiile de la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Orșova au dat din nou răspunsurile liturgice. În biserică au fost prezenți credincioși de toate vârstele, care au ascultat cu luare-aminte rugăciunile Sfintei Liturghii și au înconjurat, împreună cu noi, lăcașul de cult care a fost binecuvântat prin stropire cu apă sfințită, așteptând ca de acum înainte să fie dusă la bun sfârșit realizarea sa. Pentru ca bucuria să fie deplină, la finalul Sfintei Liturghii am săvârșit și Taina Sfântului Botez pentru pruncul unei familii de români din acele locuri.

Toți credincioșii participanți la acest eveniment istoric au fost invitați să participe la o agapă, oferită de organizatori sub un cort ridicat în apropierea bisericii.

Am petrecut astfel, împreună cu Preasfințitul Părinte Daniil și cu toți invitații și păstoriții Preasfinției Sale, două zile de neuitat în mijlocul credincioșilor români din Valea Timocului și Valea Moravei, al căror număr, după mărturia celor pe care i-am întâlnit în aceste două zile, s-ar ridica la câteva sute de mii, dacă nu chiar la un milion, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale de care ne-am împărtășit în aceste zile și bucurându-ne de faptul că acești români, însetați de cuvântul lui Dumnezeu, pot să îl asculte de acum înainte și în limba strămoșilor lor.

†SILUAN,

Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria

Comentarii Facebook


Știri recente