Români uniți prin credință la Alcalá de Henares

În urmă cu 13 ani și-a făcut loc în centrul Spaniei, într-un orășel istoric, o comunitate de români ortodocși, uniți la început prin credință, iar treptat în toate ale vieții. Atunci au decis să își formeze o parohie, să aibă un păstor al lor, un lăcaș unde să participe împreună la sfintele slujbe, totul pentru a-și păstra credința lor ortodoxă. Se întâmpla în 17 februarie 2001, cu binecuvântarea Mitropolitului Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, pentru ca doi ani mai târziu să ajungă în mijlocul lor părintele Adrian Pintea, care îi păstorește până astăzi.

Aparent, viața românilor din diaspora stă sub semnul prosperității, al împlinirii, al tuturor posibilităților; în realitate însă, pentru ei nimic nu este deplin, nici o bucurie nu este desăvârșită, adesea nu au nici certitudinea apartenenței la un anumit loc, la o anumită țară, la o anumită familie. În aceste condiții, biserica devine cea mai sigură familie a lor, iar pentru unii, singura familie.

Încă de la începuturile parohiei, prin sprijinul Episcopiei catolice, parohia a primit o biserică aparținând unui ordin călugăresc de maici din sudul Franței, care avea în vechime o intensă activitate socială cu oamenii străzii, cu cei nevoiași, fiind aici și un cămin unde aceștia erau adăpostiți. În timp s-a transformat într-un colegiu de maici, dar anul acesta s-au retras toate viețuitoarele, clădirea fiind preluată de un ordin călugăresc din Madrid.

Început trainic

Puțini, câți au fost la început, românii și-au amenajat biserica în stil ortodox, începând să participe aici la sfintele slujbe. Mulți așteptaseră de ani de zile să aibă aproape o biserică și, după cum ei înșiși o mărturisesc, nu a fost ușor nici măcar să împrăștie vestea înființării acesteia. Daniela Petcu este în Alcalá de 10 ani, iar când a ajuns aici avea doar o casetă cu Sfânta Liturghie înregistrată la Catedrala patriarhală, pe care o asculta în mod repetat, până a aflat că undeva se slujește pentru ortodocși. Acum a ajuns să afirme că biserica este cel mai important factor din viața lor, o viață pe care o descrie la superlativ: ‘E o viață excelentă pentru că ne-a apropiat de Dumnezeu, de Biserică, și nu este nimic mai important. Dacă nu venim miercuri și vineri la biserică, abia așteptăm să vină duminica’.

Părintele Adrian Pintea a sădit în enoriași o dragoste de biserică atât de trainică, încât atunci când sunt aici, sunt împliniți, iar când nu sunt, li se face imediat dor. Își amintesc acum, zâmbind, de primele clipe în care au ajuns pe aceste meleaguri, fără să cunoască pe nimeni, nu aveau unde să rămână peste noapte sau la cine să apeleze, chiar dacă aveau o ofertă de muncă variată.

Nu puține au fost momentele de cumpănă, dar unul dintre cele mai marcante a avut loc în primăvara anului 2004, când șapte români au murit în atentatele din gara acestui oraș. În memoria victimelor, la gara din Alcalá a fost ridicat un monument care amintește tuturor trecătorilor de acei oameni nevinovați.

Bucurii și neîmpliniri în diaspora

Străinătatea a despărțit familii, a îndepărtat copii de părinții lor, dar în multe cazuri i-a apropiat pe oameni de Biserică. Vatutin Vintilă este unul dintre cei care dau mărturie pentru aceasta: ‘Dacă părinții nu te învață, am fost nevoiți să învățăm aici. Nu numai greutățile, dar dorul de casă este primul motiv care te îndeamnă să vii la biserică’. Nu își amintește ca părintele Adrian să-i fi spus anumite cuvinte care să-l convingă, dar ‘felul său de a fi’, modul în care preotul se apropie de oameni, caracterul său descris de creștini prin expresia ‘fapte mai mult decât vorbe’ sunt câteva dintre aspectele pentru care românii spun acum că ‘părintele ne unește atât de tare’, după cum spune Sorin Băluț, aflat de nouă ani în Spania.

Acum lucrurile s-au schimbat și s-au abătut alte greutăți peste românii de aici. Toți bărbații, sau cel puțin marea lor majoritate, munceau în construcții, domeniu în care acum nu se mai găsește nimic, unii sunt în șomaj de doi ani, alții nu mai primesc nici măcar acest ajutor, puțini s-au întors în România, iar dintre aceștia unii au revenit deja, dar toți uită de aceste probleme atunci când vin la biserică. Părintele Adrian a identificat dificultăți la nivelul fiecărei categorii de vârstă: ‘Probleme au cu toții. Cei tineri nu mai știu ce viitor pot avea aici, sunt indeciși dacă să se întoarcă în țară sau să mai rămână, iar cei mai vârstnici nu prea mai au perspective deoarece, dacă au trecut de 50 de ani, nu îi mai angajează nimeni, lucru valabil și în țară, iar nelucrând nu au pensie’.

De aici apar multe neliniști, părinții se gândesc la suferința fiilor lor, iar tinerii nu mai îndrăznesc să își întemeieze familii sau să dea naștere pruncilor, de grija resurselor financiare.

Cutezanța edificării unei biserici ortodoxe

În ciuda vremurilor grele, părintele a dat dovadă o dată în plus de îndrăzneală și încredere în bunul Dumnezeu și în enoriașii săi atunci când a inițiat proiectul construirii unei biserici ortodoxe românești. Să nu uităm că în mijlocul străinilor demersul trebuie catalogat ca unul ambițios, întrucât cere fonduri imense și mult sprijin din partea oamenilor. Nu li s-a cerut nimic, însă atunci când vine vorba de biserica lor, o simt ei singuri: trebuie să contribuie. ‘Nu am simțit nici o ezitare din partea românilor, dar nici nu i-am presat. Cred că atunci când nu ceri, nici nu simți dacă nu ți se dă. Totuși… oamenii dau’, afirmă părintele.

Biserica ortodoxă din Alcalá de Henares este în prezent ridicată, urmând să se monteze acoperișul. S-au cheltuit în jur de 850.000 de euro, din care 117.000 au venit de la Guvernul României, prin Episcopia Spaniei și Portugaliei. Pe lângă biserică, se construiește o clopotniță, unde vor funcționa biroul parohial și casa de oaspeți, casa parohială, iar spațiul de la demisol va fi utilizat pentru activități conexe.

Toate acestea se ridică pe un teren concesionat de Primăria Alcalá de Henares, pe o perioadă de 40 de ani, fiind un mod elegant prin care instituția sprijină conviețuirea românilor din acest oraș cu spaniolii.

Pentru părintele Adrian, efortul ridicării edificiului merită, indiferent dacă numărul românilor va crește sau va scădea: ‘A construi o biserică aici, printre străini, e mai plăcut, pentru că se vede realmente forța credincioșilor și a unei parohii. În țară, fiind majoritari, nu ne dăm seama ce determinare avem, nu atât financiară, cât sufletească. Nu contează dacă pleacă românii… atâți câți rămân au nevoie de biserică’.

Un loc cu semnificații istorice

Dincolo de destinația propriu-zisă, biserica românilor din Alcalá de Henares are o semnificație istorică în Episcopia Spaniei și Portugaliei, prin locul pe care este ridicată. Chiar acolo a avut loc, în mai 2008, hirotonirea întru arhiereu a chiriarhului lor, a primului Episcop ortodox român al Spaniei și Portugaliei, Preasfinția Sa Timotei.

Românii de aici, dar și cei care vor veni de acum înainte vor vedea o biserică simplă, construită într-un stil practic, adaptat circumstanțelor de aici, dedicată întru totul oamenilor, o biserică ce va purta mereu amprenta evenimentului unic din istoria eparhiei, moment ce a marcat un nou început pentru misiunea pastorală din Spania. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 17 mai 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente