Ridicarea Eparhiei Buzăului și Vrancei la rang de Arhiepiscopie

În zilele de 18-19 iunie 2009, la Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Printre hotărârile luate se află și ridicarea Eparhiei Buzăului și Vrancei la rangul de Arhiepiscopie.

Repere istorice, culturale și administrativ-gospodărești privind nou-înființata Arhiepiscopie a Buzăului și Vrancei

1. în anul 2002, s-au împlinit 500 de ani de la reînființarea Episcopiei Buzăului, eveniment care a avut loc în 1502, din inițiativa Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, și a domnitorului Radu cel Mare al Țării Românești;

2. am specificat „reînființarea” întrucât, de fapt și de drept, Episcopia Buzăului este continuatoarea Episcopiei Goției, care exista deja în anul 325 și își avea centrul în zona Buzăului, dăinuind în veacurile următoare și devenind, ulterior, Arhiepiscopia Goției, așa cum este menționată în documentele oficiale din secolele IX X ale Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, căreia Arhiepiscopia Goției îi era sufragană. Unii istorici bisericești (între care Prof. Dr. Emilian Popescu) îl consideră pe episcopul Teofil al Goției, care a participat în 325 la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea, primul ierarh din șirul episcopilor Buzăului;

3. „episcopii și arhiepiscopii” locali din zona Buzăului și Vrancei, amintiți în documente oficiale din anii 1234 și 1247, ca și ierarhii prezenți în Mitropolia Ungro Vlahiei, sub ascultarea mitropolitului, în secolele XIV și XV, deși anonimi deocamdată, reprezintă puntea de legătură între vechea arhiepiscopie a Goției și Episcopia Buzăului (re)înființată în 1502;

4. dintre ierarhii care au păstorit la Buzău în secolele XVI și XVII, șase s au intitulat oficial arhiepiscopi: Dositei (1502 – c. 1525), Atanasie (1569 – 1583), Luca (1583 – 1603), Chiril (1610 – 1617), Efrem (1618 – 1637) și Ștefan I (1637 – 1649);

5. rolul și importanța Episcopiei Buzăului și a ierarhilor ei în istoria Bisericii și cultura Neamului: episcopul Luca, ajuns mai apoi mitropolit, a fost conducătorul soliei lui Mihai Viteazul la țarul Feodor al Rusiei (1597); Mitrofan – poliglot, mare cărturar și tipograf, ostenitor la tipărirea Bibliei de la București (1688) și a Mărturisirii lui Petru Movilă (1691); Chesarie – inegalabil gospodar și luminat patriot; Filotei – mare unionist, cel care l a primit la Buzău pe domnitorul Principatelor Române – Alexandru Ioan Cuza, a tipărit Biblia în 5 (cinci) volume (1854 1856); Dionisie Romano – „profesor național” la Buzău, cărturar, membru fondator al Bibliotecii Academiei Române și membru de onoare al acestei prestigioase instituții; ierarhi, preoți și monahi din Episcopia Buzăului s au implicat benefic în evenimente de importanță națională, precum revoluția de la 1848 (preotul Neagu Benescu), Unirea Principatelor (1859, episcopul Filotei), războiul pentru independența națională a României (1877 – 1878, protosinghelul Varlaam din Mănăstirea Ciolanu), răscoala din 1907 ș.a.;

6. poziția geografică pe care o are Episcopia Buzăului, făcând legătura cu Moldova, cu Dobrogea și, prin Pasul Buzăului, cu Transilvania;

7. realizările ultimilor 27 de ani pe tărâm pastoral misionar, administrativ-bisericesc și cultural – mărturii ale ostenelilor pe care, vreme de un sfert de veac, Preasfințitul Părinte Episcop EPIFANIE le-a depus întru slava Bisericii Mântuitorului Hristos și a Ortodoxiei românești -, sintetizate astfel: canonizarea, în martie 2003, cu proclamarea canonizării în octombrie 2003, a doi dintre trăitorii pe meleagurile Buzăului și Vrancei – Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului și Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, aceasta fiind cea mai amplă manifestare bisericească din istoria Eparhiei; înființarea a peste 267 de parohii, reînființarea (înființarea) a 28 mănăstiri și schituri; consolidarea și restaurarea, inclusiv a picturii interioare, a Catedralei episcopale „Adormirea Maicii Domnului” – ctitorie a voievodului Matei Basarab (1649); punerea pietrei de temelie pentru șapte biserici-catedrale (unele dintre acestea fiind deja ridicate sau în faze avansate de construcție) în orașele importante din județele Buzău și Vrancea, între care la loc de cinste se află noua Catedrală episcopală „Înălțarea Domnului” din Buzău (pictată în proporție de 70%); construirea a peste 270 de noi lăcașuri de cult; consolidarea a peste 200 de biserici, cărora le-a fost restaurată pictura sau au fost împodobite cu pictură din nou; inaugurarea noului Muzeu bisericesc al Eparhiei Buzăului și Vrancei; consolidarea reședinței episcopale (ctitorie brâncoveanească) și amenajarea, la subsolul acesteia, a unei spațioase săli de ședințe – Aula „Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu” (inaugurată în primăvara anului 2009) – care a fost înfrumusețată cu pictură în tehnica fresco; înființarea a 2 (două) Seminarii Teologice Monahale – unul la Mănăstirea Ciolanu (pentru călugări), iar celălalt la Mănăstirea Rătești (pentru călugărițe; aici, fiind ctitorit un paraclis înconjurat de un modern complex de clădiri, necesare formării spirituale și intelectuale a elevelor); reînființarea Școlii de cântăreți bisericești de la Buzău; coordonarea permanentă a activității de predare a Religiei în școlile de stat, publicarea trimestrială a revistei eparhiale – „Glasul Adevărului” – și a unui Almanah bisericesc – anual, editarea și tipărirea unor importante lucrări (astfel, actualul Chiriarh al Eparhiei noastre este autorul lucrărilor Pagini din istoria veche a creștinismului la români, 1986, 348 pagini; În slujba credinței străbune și a înțelegerii între oameni, 1987, 364 pagini; Mănăstirea Ciolanu, 1987, 204 pagini; Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, 1988, 528 pagini; Slujitori ai Legii strămoșești, 1991, 172 pagini; Episcopul Dionisie Romano, promotor al culturii și al emancip[rii Neamului, 2006, 78 pagini; alte lucrări au fost scrise la îndemnul și sub îndrumarea actualului Chiriarh: pr. Gabriel Cocora, Pentru libertate și unitate. Studii, articole și documente de istorie buzoiană, 1983, 160 pagini, Episcopia Buzăului – o vatră de spiritualitate și simțire românească, 1986, 450 pagini, Mănăstiri din Eparhia Buzăului – vetre de cultură și trăire românească, 1987, 291 pagini, Seminarul Teologic din Buzău la împlinirea a o sută cincizeci de ani, 1988, 377 pagini, Dionisie Romano, episcopul Buzăului, 2006 (postum), 523 pagini; pr.dr. Ștefan Slevoacă, Făclii pentru dreapta credință, 1985, 314 pagini, Din tezaurul Ortodoxiei, 1990, 387 pagini, și Raze din lumina lui Hristos, 1996, 473 pagini; pr. Horia Constantinescu, Biserici de lemn din Eparhia Buzăului, 1987, 400 pagini; pr. Antofie Radu, Cântări bisericești și populare, 1987, 367 pagini; Pr.Prof. Costică Panaite, Episcopia Buzăului – scurtă prezentare, 1996, 32 pagini; Pr. Conf. Univ. Dr. Ionel Ene, Goția și episcopii săi, 2002, 216 pagini; Arhid. Prof. Mihalache Tudor, Popas la vetrele Ortodoxiei buzoiene și vrâncene, 2002, 136 pagini; Protos. Prof. Paisie Fantaziu, Episcopia Buzăului – 500 de ani de la (re)înființare, 2002, 87 pagini, Pr. Costică Panaite, Sfinți și sfințenie, 2005, 274 pagini ș.a.

Sursa istoricului: Episcopia Buzăului și Vrancei

Comentarii Facebook


Știri recente