Revelație și martiriu

Anul comemorativ al Sfinților Mucenici Brâncoveni ne îmbie o reflecție teologică asupra raportului sau legăturii dintre Revelație și Martiriu. Revelația este descoperirea dumnezeiască, naturală și supranaturală, iar Martiriul este mărturisirea acestei Revelații și a lui Dumnezeu Revelatorul în lume, prin Hristos, în Duhul Sfânt, chiar cu prețul vieții. În istoria revelației biblice a Vechiului și a Noului Testament, adeseori persoanele sfinte, alese de Dumnezeu ca organe, mesageri sau intermediari ai Revelației, au plătit și au consfințit cu jertfa supremă a vieții lor alegerea sfântă și misiunea lor sacră, de la „sângele dreptului Abel” din cartea Facerii (4, 2-8; Luca 11, 51), până la „Antipa, martorul meu cel credincios”, din epistola către îngerul Bisericii din Pergam din Apocalipsă (2, 13). Revelația jertfei bineprimite a lui Abel este plătită de acesta prin uciderea lui, din invidie, de către Cain, fratele său. Revelația scării cerului de la Betel stă la începutul pribegiei și pătimirii patriarhului Iacob în Mesopotamia, iar pătimirile dreptului Iosif din Egipt se împletesc cu tâlcuirea viselor din temniță și ale lui faraon. Revelația dumnezeiască din rugul aprins din Sinai are loc la sfârșitul celor 40 de ani de pribegie și pătimire a lui Moise în pustiul Madian. De asemenea, revelația Psalmilor lui David se împletește adeseori cu pătimirile și prigonirile suferite de acesta, atât din pricina regelui Saul, cât și din pricina fiului său răzvrătit, Abesalom. Revelațiile din cartea Iov sunt de nedezlipit de pătimirile marelui patriarh, de pe grămadă de gunoi, de la marginea cetății.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente