Recurs pentru demnitatea Statului de drept care respectă autonomia Bisericii

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE ne informează:

În publicația Indiscret în Oltenia din 7 martie 2012, domnul Crișu Popescu a publicat un articol de susținere a sindicatului Păstorul cel Bun al unor preoți din Oltenia. Articolul cuprinde numeroase inexactități și interpretări personale distorsionate care arată că autorul nu înțelege specificul misiunii preoțești și al organizării Bisericilor Ortodoxe, după alte norme decât cele sindicale.

Pentru corecta informare a opiniei publice, Patriarhia Română face următoarele precizări:

Hotărârea în primă instanță a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) împotriva Statului român este injustă deoarece indirect acuză Statul român pentru că a respectat autonomia Cultelor, garantată de Constituția României (art. 29). Însă, dacă Statul român încuraja o mișcare sindicală în Biserică, el ar fi fost considerat un Stat de tip totalitar comunist care se amestecă în viața Bisericii, ca să diminueze rolul ei în societate. Recursul pe care Statul român are dreptul să-l facă privind hotărârea în primă instanță a CEDO vizează în primul rând apărarea calității lui de Stat de drept care respectă autonomia Cultelor religioase garantată de Constituția României și Legea Cultelor din România (489/2006), precum și de legislația internațională. Potrivit Legii Cultelor din România, Cultele sunt autonome în relația cu Statul și se organizează conform propriilor statute sau coduri canonice (art. 8, 1)

De aceea, la ședința de lucru din 16-17 februarie 2012, Sfântul Sinod a hotărât ca Patriarhia Română să continue demersurile pe lângă autoritățile române în favoarea recursului la CEDO pentru apărarea demnității Statului de drept și a autonomiei Bisericii Ortodoxe Române de a se organiza și funcționa liber potrivit specificului ei propriu privind vocația, misiunea și slujirea clerului său.

De ce se implică Patriarhia Română în problema menționată mai sus? Pentru că Biserica Ortodoxă Română are datoria de a păstra împreună cu celelalte Biserici Ortodoxe surori unitatea dogmatică, liturgică și de disciplină canonică a clerului. Or, în această privință, nici o Biserică Ortodoxă din lume nu consideră că un sindicat al preoților ar putea fi o structură canonică acceptabilă. De ce? Pentru că preoția nu este un drept individual, ci o misiune liber asumată, pe care Biserica o încredințează celor care au răspuns la chemarea ei, după cum au răspuns ucenicii lui Iisus la chemarea Lui, fără condiții și negocieri salariale.

Ca atare, o mișcare sindicală preoțească în Biserică nu va promova unitatea eclezială, ci va contribui la secularizarea conștiinței sacerdotale și la slăbirea comuniunii ecleziale. În acest sens, trebuie menționat și faptul că unii dintre preoții care au inițiat mișcarea sindicală nu erau deloc săraci (ci, dimpotrivă, erau mai înstăriți decât alții), nici nu erau cei mai implicați în activități pastoral-misionare în favoarea credincioșilor săraci și nici nu erau cei mai corecți în ceea ce privește disciplina canonică și administrativă a Bisericii. Iar dacă preotul este preocupat mai mult de revendicări salariale decât de slujirea pastorală a credincioșilor, și aceștia, la rândul lor, ar putea cere preoților mai multe drepturi, adică mai multă grijă pastorală pentru ei.

De aceea, atât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cât și Patriarhia Română, ca organism central executiv al hotărârilor Sfântului Sinod, nu pot promova nici opoziția între cler și ierarhie și nici opoziția între credincioși și preoții de mir, deoarece Biserica are datoria de a cultiva și păstra conștiința slujirii sacerdotale apostolice, fundamentată pe vocația pastoral-misionară a clerului, nu pe acțiuni de revendicare și presiune de tip sindical.

În concluzie, Patriarhia Română consideră demersurile ei actuale pentru un recurs al Statului român la CEDO ca fiind o atitudine de statornicie și fidelitate în apărarea principiului autonomiei Bisericii în relația ei cu Statul și al principiului organizării canonice a Ortodoxiei universale. Mai mult, în acest demers ea este încurajată chiar și de alte Biserici decât cele ortodoxe, întrucât și acestea sunt contrariate de hotărârea în primă instanță a CEDO care asimilează vocația sacerdotală cu acțiunea sindicală. Totodată, este semnificativ faptul că doi dintre membrii completului de judecători CEDO au avut o poziție contrară hotărârii luate, probabil pentru că au înțeles mai bine principiul autonomiei Cultelor față de Stat și specificul organizării Bisericii, fără a se lăsa influențați de unii care din motive subiective au dorit ca hotărârea CEDO să fie defavorabilă Statului român.

Comentarii Facebook


Știri recente