Recunoștința trebuie mărturisită

În toate lăcașurile de cult din Patriarhia Română s-a citit astăzi, 22 iulie 2012, în cadrul Sfintei Liturghii, Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei (capitolul 9, vs. 27-35) referitor la vindecarea miraculoasă de către Mântuitorul Iisus a doi orbi și a unui mut din orașul Capernaum.

Textul evanghelic ne învață, în primul rând, că Mântuitorul oferă vindecare în urma credinței puternice și a rugăciunii stăruitoare, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiată la mănăstirea prahoveană Caraiman, după cum ne informează Radio TRINITAS.

„Vindecarea se dă pe baza credinței, doar că în primul caz, în cazul celor doi orbi, credința este mărturisită de cei care cer vindecarea, iar în cazul mutului credința este arătată de cei care l-au adus pe mutul demonizat la Iisus fiindcă știau și credeau că El îl poate vindeca”.

Mântuitorul le cere celor doi orbi să nu spună nimănui că fuseseră vindecați de El, pentru că era smerit și nu dorea lauda oamenilor. Însă aceștia nu Îl ascultă, ci vestesc tuturor binele făcut lor de Iisus Hristos. Prin aceasta învățăm cât de importantă este recunoștința, față de Dumnezeu și față de cei prin care El ne ajută, a mai spus Părintele Patriarh Daniel.

„Recunoștința este cea mai mare virtute a omului când exprimă iubirea sa față de binefăcătorii sau binefăcătorul lui. Se spune în popor că recunoștința este floare rară. Foarte adesea oamenii nu mai mulțumesc. Tinerii nu mai mulțumesc părinților că i-au născut și i-au crescut, studenții nu mai mulțumesc profesorilor, o mulțime de vecini nu mai mulțumesc celor care au ajutat când erau în nevoi. Acești orbi vindecați însă ne arată că recunoștința trebuie mărturisită, trebuie spusă”.

Prin faptul că, pe lângă predicarea Evangheliei, Mântuitorul vindeca sufletește și trupește, Biserica a învățat că trebuie organizate activități de ajutorare a celor aflați în suferință.

„De timpuriu, Biserica a organizat case și cantine pentru săraci, pentru văduve, bătrâni, orfelinate, copii și spitale pentru cei care erau suferinzi. Dar în mijlocul filantropiei, a iubirii milostive se afla Biserica, se afla Liturghia ca izvor al filantropiei, al iubirii milostive față de oamenii nevoiași. Deci, se cuvine ca noi după ce ascultăm Evanghelia să nu uităm pe cei care sunt săraci, necăjiți, bolnavi. Trebuie să vizităm bolnavii după putință. Dacă nu putem ajunge la ei să ne rugăm pentru ei, să trimitem un bănuț pentru medicamente. În multe feluri putem ajuta și când ajutăm pe cei care se roagă lui Dumnezeu să-i ajute noi devenim mâinile iubirii lui Dumnezeu”.

Comentarii Facebook


Știri recente