Reconstruirea mănăstirii vâlcene de la Berislăvești

În vremea domniei lui Matei Ghica, probabil în anul 1752, boierul Sandu Bucșănescu și soția sa Maria, fata lui Hrizea Piteșteanul, hotărăsc zidirea unui schit la Berislăvești, Vâlcea. Căsătoriți de 20 de ani și neavând copii, doresc să lase cea mai mare parte a averii lor acestei ctitorii.

În timpul Războiului Ruso-austro-turc, în 1788, schitul a fost ars întregime, clopotul cel mare fiind spart, zidurile rămânând goale. În primul Război Mondial, mănăstirea a fost lovită de două obuze. În anul 1921, apare descrisă ca fiind acoperită cu șindrilă și reparată.

Fostă biserică de parohie, Mănăstirea Berislăvești, cu hramurile „Sfinții Trei Ierarhi” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din comuna vâlceană cu același nume, își redobândește strălucirea de altădată, datorită lucrărilor de restaurare începute în anul 2008, informează TRINITAS TV.

Situată pe malul râului Coișca, acest ansamblu monastic este pe lista monumentelor istorice de gradul I, aflate în planul național de restaurare al Ministerului Culturii și Cultelor pe anul 2006. Mănăstirea Berislăvești este o capodoperă a arhitecturii și picturii bizantine vâlcene. Din anul 2008, mănăstirea a intrat sub administrația Mănăstirii Cozia. De atunci se efectuează lucrări de restaurare și valorificare a monumentului istoric vâlcean.

Comentarii Facebook


Știri recente