Raspuns la articolul ’20 preoti vestiti din Iasi raman fara parohii’ aparut in Ziarul de Iasi din data de 02.04.03

Intrucat s-au identificat multe puncte comune intre activitatea desfasurata de preot, in parohie, si cea desfasurata de cadrele didactice din invatamantul gimnazial si liceal, in special in planul educational, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca grila de salarizare a preotilor si diaconilor din parohii si manastiri sa fie sincronizata cu cea din invatamantul gimnazial si liceal. In ceea ce priveste salarizarea ierarhilor din Patriarhia Romana, ca si a ierarhilor sau conducatorilor de comunitati religioase recunoscute de statul roman, aceasta se face prin analogie cu salarizarea demnitarilor din conducerea tarii (ministri si secretari de stat). Acest mod de salarizare a clerului din Patriarhia Romana a condus in modul cel mai logic si firesc la respectarea si a legislatiei privitoare la pensionare specifica functiilor, mentionate mai sus, cu care au fost asimilate functiile clericale in vederea stabilirii grilelor de salarizare.

Atat prevederile specifice pensionarii cadrelor didactice din invatamantul gimnazial si liceal, cat si legislatia specifica salarizarii in Romania a facut ca preotii si diaconii, incadrati in unitatile de cult din Patriarhia Romana, sa plateasca din salariul brut cote aferente asigurarilor pentru pensie, iar la implinirea varstei si stagiului minim de cotizare sa primeasca ceea ce li se cuvine, adica dreptul la pensie.

Cu toata aprecierea pentru munca depusa de preoti, pana la implinirea varstei de pensionare, trebuie totusi sa evidentiem faptul ca activitatea unui preot in parohie a devenit extrem de solicitanta prin intensificarea, in ultima perioada de timp, a activitatilor misionar-pastorale, social-filantropice si cultural-educative desfasurate de Biserica, ceea ce presupune o implicare, dinamica si sustinuta, a preotului in viata parohiei. Ar fi inuman sa fie suprasolicitati, in plan profesional, preotii aflati la binecuvantata varsta a pensionarii, o varsta la care au nevoie de odihna si de mai multa liniste sufleteasca.

Trebuie precizat faptul ca numarul scolilor teologice din Mitropolia Moldovei si Bucovinei este foarte mare, fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, fiind inregistrat un numar foarte mare de absolventi de seminar teologic si de facultate de teologie care cauta un loc de munca si ca atare trebuie sa ne gandim si la acesti tineri, care au nevoie de un loc de munca, de un salariu cu care sa se intretina si sa-si intretina familia.

Noi nu intentionam sa stabilim o tensiune intre generatii, ci dorim sa asiguram un climat armonios intre acstea, bazat pe iubire si respect reciproc. Decizia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei referitoare la pensionarea preotilor nu contine nimic abuziv sau nedrept, ci fluentizeaza schimbul de generatii in spritul grijiei fata de preotii aflati la sfarsitul activitatii profesionale (nu a celei harice), a grijei fata de tinerele generatii si in spiritul legislatiei tarii referitoare la pensionare.

Pensionarea unui preot nu reprezinta o drama si nici nu inseamna pierderea harului intrucat el poate solicita imbisericirea, adica binecuvantarea ierarhului de a sluji la o biserica (aceeasi la care a slujit pana la pensie sau alta la care preotul paroh are nevoie de ajutor).

Pensionarea nu trebuie interpretata ca o sanctiune disciplinara, ci ca un drept obtinut dupa o munca indelungata si, totodata, ca un drept la munca a generatiilor de tineri care s-au pregatit ani de zile in scolile si facultatile de teologie pentru acest lucru.

Consilier administrativ-bisericesc al

Mitropoliei Moldovei si Bucovinei,

Pr. Mihail Ciocan

Comentarii Facebook


Știri recente