Punerea Evangheliei pe capul persoanei bolnave

Odată cu căderea în păcat, omul a primit afectele (setea, foamea etc.). Aceste afecte nu sunt rele în sine, dar pot deveni astfel prin utilizarea lor necorespunzătoare. Întinarea omului nu pornește așadar nici de la afectele, nici de la simțurile sale trupești. Taina Maslului subliniază acest aspect în rugăciunile sale, informează Ziarul Lumina.

Însă fiecare om are posibilitatea de a se pocăi după ce a păcătuit și de a reveni la unirea cu Dumnezeu prin paza poruncilor Sale, un aspect simbolizat extraordinar prin punerea Evangheliei pe capul persoanei bolnave și care are loc la finalul Tainei Maslului.

O rugăciune de iertare a păcatelor?

Afirmam în materialele anterioare că Taina Maslului conține multe referiri la iertarea păcatelor. Subliniam, de asemenea, legătura acesteia intrinsecă cu anumite rugăciuni cuprinse în Taina Botezului sau la Sfințirea Sfântului și Marelui Mir. Legătura Tainei Maslului cu Pocăința și Tainele enumerate anterior este accentuată puternic de o rugăciune din cadrul acesteia. ‘Ție ne rugăm și cu umilință la Tine cădem: în bunătatea Ta, Însuți slăbește, lasă, iartă, Dumnezeule, fărădelegile și păcatele robului Tău (N) și greșealele lui cele de voie și cele fără de voie, cele cu știință și cu neștiință, cele prin călcarea de poruncă și prin neascultare, cele din timpul nopții și cele din timpul zilei; și de este sub blestem preoțesc, sau al tatălui său, sau al mamei sale, sau cu ochii a poftit, sau cu mirosul s-a desfrânat, sau cu pipăitul s-a pornit spre desfrânare, sau cu gustul s-a dezmierdat, sau cu vreo aprindere oarecare trupească sau sufletească s-a despărțit de a Ta voie și sfințire, orice a greșit și el, și noi, ca un bun și iubitor de oameni Dumnezeu, Care nu ții minte răul, iartă. Și nu lăsa pe acesta și pe noi să cădem în viața cea întinată, nici pe căile pierzării să alergăm’ (Molitfelnic, EIBMBOR, București, 2002, pp. 161-162). Este interesantă înșiruirea de păcate menționată aici. În primul rând se pornește de la expresii generale. Se cere iertarea păcatelor care au avut loc în tot timpul și tot locul, cu voia sau fără voia persoanei în cauză. Apoi se cere iertarea blestemelor care sunt puse asupra celui bolnav fie de către preoți sau părinți. În cele din urmă se ajunge la câteva referiri extrem de specifice. Se vorbește despre implicarea simțurilor trupești în fapta păcatului. Ce este interesant aici este că toate aceste descrieri privesc mai degrabă plăcerile trupești, fie cea legată de mâncare, fie cea sexuală. Pofta ochilor face referire fie la adulter, fie la râvnirea unor obiecte deținute de altă persoană. Desfrânarea prin miros pare a fi aici ceva exagerat. Fiecărui om îi place să simtă mirosuri plăcute în definitiv și la urma urmei. Cercetătorii au identificat însă că mirosul specific al unei anumite persoane ne poate atrage sau ne poate face să o respingem în anumite situații. Aici se face referire la impulsionarea dorinței sexuale prin miros. Avem de-a face cu o triadă: vedere – miros – pipăire, toate cu o conotație sexuală. Apoi, se face referire la lăcomia pântecelui – se vorbește despre dezmierdarea gustului. În cele din urmă, avem o referire generală la aprinderea trupească și sufletească. În ce constă aceasta? De regulă, aprinderea trupească se naște din lăcomie și desfrânare, în timp ce cea sufletească are la bază mânia puternică. Pofta și mânia necontrolate ne conduc la separarea de Dumnezeu. Taina Maslului trebuie să restaureze în noi un echilibru al acestor două puteri ale sufletului. Cum se realizează acest lucru?

Sfințirea simțurilor

Așa cum spuneam în debutul acestui material, simțurile trupești și afectele nu sunt rele sau bune prin sine, ci devin astfel prin utilizarea pe care le-o conferim. Taina Maslului ne resfințește simțurile, ne învață cum să le folosim din nou spre a lucra după voia lui Dumnezeu. ‘Așa, Stăpâne Doamne, ascultă-mă pe mine păcătosul în ceasul acesta, pentru robul Tău (N). Treci cu vederea, ca un Dumnezeu, Care nu ții minte răul, toate păcatele lui. Izbăvește-l pe el de chinul cel de veci. Gura lui o umple de lauda Ta. Buzele lui le deschide spre slăvirea numelui Tău. Mâinile lui le întinde spre lucrarea poruncilor Tale. Picioarele lui îndreptează-le spre vestirea Evangheliei Tale. Toate mădularele și gândirea lui, întărește-le cu harul Tău’ (Molitfelnic…, p. 162). Gura și buzele (a se citi aici vorbirea) trebuie să fie curățate de cuvintele vulgare, pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Mâinile trebuie să lucreze poruncile Domnului, nu să fie întinse la furt sau alte lucruri rele. Pe scurt, toate mădularele și gândirea trebuie să fie întărite de harul lui Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru? Că omul întreg trebuie să fie unit atât fizic, cât și sufletesc cu Dum-nezeu. Comuniunea cu Dumnezeu trebuie restabilită, și cum poate fi ea restabilită mai bine decât prin atingerea de El?

Atingerea mâinii lui Dumnezeu

Mâna lui Dumnezeu se atinge de noi în momentul în care, la finalul Tainei Maslului, ni se pune deasupra capului Sfânta Evanghelie deschisă. Iată rugăciunea: ‘Împărate Sfinte, îndurate, și mult Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu celui viu, Care nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, nu pun mâna mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la Tine cu pocăință și cere de la Tine prin noi iertare păcatelor, ci pun mâna Ta cea puternică și tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie, pe care slujitorii cei împreună cu mine o țin deschisă pe capul robului Tău (N), și mă rog împreună cu dânșii și cer iubirea Ta de oameni cea milostivă și care nu ține minte răul. Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel ce prin proorocul Tău Natan ai dăruit iertare lui David care s-a pocăit de păcatele sale, și ai primit rugăciunea cea de pocăință a lui Manase, însuți și pe robul Tău acesta (N), care se pocăiește de greșealele sale, primește-l cu știuta Ta iubire de oameni, trecându-i cu vederea toate greșealele lui’ (Molitfelnic…, pp. 166-167). Mâna cea puternică a lui Dumnezeu care ne poate izbăvi de tot ceea ce este rău și care ne întărește în lucrarea faptelor bune se află în Evanghelia Sa. Nu în foile acesteia sau în copertele frumoase, ci în poruncile cuprinse în ea și care trebuie păzite pentru a întări comuniunea noastră cu Dumnezeu. Taina Maslului ne aduce aminte, așadar, de ce am căzut și unde ne aflăm. Am căzut în păcat nu pentru că avem simțuri trupești, afecte și nevoi. Am căzut pentru că nu le-am folosit cum trebuie și pentru că am uitat că avem o îndatorire, una singură, dar de care depinde întreaga noastră viață, și anume aceea de a păzi poruncile lui Dumnezeu. Taina Maslului restabilește comuniunea noastră cu Dumnezeu. Ea aduce mângâierea ‘mâinii’ lui Dumnezeu asupra noastră, ne readuce în față îndemnul Domnului: ‘De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui’ (Molitfelnic…, pp. 147-148). Așadar, Taina Maslului ne ajută să înțelegem starea în care ne aflăm și să biruim acele obiceiuri păcătoase care au luat în stăpânire simțurile noastre, astfel încât să strălucim din nou prin virtute, har și stăruință, fără a uita de unica noastră sarcină: paza poruncilor divine.

Comentarii Facebook


Știri recente