PS Casian Craciun, Episcopul Dunarii de Jos, sarbatoreste maine 11 ani de la inscaunare ca episcop al Dunarii de Jos

PS Casian s-a nascut la 18 martie 1955, in comuna Lopatari, judetul Buzau, intr-o familie de tarani evlaviosi. A urmat cursurile Seminarului Teologic ?Kesarie Episcopul? din Buzau, apoi ale Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din Bucuresti. La 20 decembrie 1980, a fost tuns in monahism la Manastirea Ciolanu, de PS Episcop Antonie al Buzaului, care astazi este Mitropolit al Ardealului. Dupa mai multe studii in strainatate, s-a intors in tara, iar in noiembrie 1985 a fost hirotonit ieromonah in Catedrala Mitropolitana din Sibiu, apoi a fost hirotesit protosinghel si arhimandrit la Manastirea Sambata, din Sibiu. Timp de doi ani a fost asistent universitar la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti si, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, inspector patriarhal pentru invatamantul teologic. In februarie 1990, a fost ales de Sfantul Sinod in treapta de arhiereu. In acelasi an, a fost hirotonit intru arhiereu, cu titlul de ‘Galateanul’, iar in 1994 a fost ales si instalat canonic in Catedrala Episcopala din Galati de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. In anul 2000, PS Casian a primit Ordinul ?Cavaler al Sfantului Mormant?, din partea P.F. Diodor, Patriarhul Ierusalimului.

PS Casian ne spune acum ce amintiri pastreaza de la inscaunarea PS Sale ca Episcop al Dunarii de Jos: ‘Orice moment al instalarii unui episcop este, mai intai de toate, un eveniment spiritual pentru eparhie. Episcopul apartine eparhiei, iar instalarea inseamna un act de mare responsabilitate si de continuitate in slujirea pe care Dumnezeu ne-a incredintat-o, pentru apararea dreptei credintei, pentru lucrarea spirituala, liturgica si misionara si pentru actualizarea neincetata a poruncilor evanghelice ale Mantuitorului. Mi-aduc aminte cu bucurie de acest eveniment, de prezenta PF Patriarh, a ierarhilor Sf. Sinod, care m-au incredintat, si atunci, si in continuare, de rugaciunile si de dragostea si impreuna-lucrarea dansilor. In al doilea rand, mi-aduc aminte cu bucurie de entuziasmul preotilor nostri din eparhie si al poporului, care m-au incurajat atat de mult, incat lucrarea noastra de atunci si pana acum nu este altceva decat o incercare de a raspunde acestor incercari de la Dumnezeu si de la oameni’. PS Casian Craciun, Episcopul Dunarii de Jos ne-a spus, de asemenea, dupa ce criterii s-a ghidat pe parcursul celor 11 ani de pastorire si ce anume crede ca este specific acestei perioade: ‘Lasam ca Dumnezeu si oamenii sa vada in ce masura lucrarea pe care am facut-o este cu adevarat bine-primita de Dumnezeu si in folosul oamenilor. Cat priveste schimbarea, ma gandesc zilnic cat de important este, inainte de a schimba pe altii, sa incepem cu noi insine, sa ne convertim mereu, in fiecare zi, la cuvantul Domnului si la lucrarea Domnului in mijlocul poporului Sau. In masura in care temeliile de biserici si apropierea poporului lui Dumnezeu si a preotilor de realitatile prin care trece poporul nostru astazi, ma gandesc in primul rand la educatia crestina, la religia in scoala si la importanta scolilor de teologie in eparhie, in ce masura acestea au ajutat si ajuta crestinii sa cunoasca mai mult pe Domnul si sa-I implineasca lucrarea Lui. In al doilea rand, ma gandesc la modul in care s-a reusit si in eparhia aceasta, ca in toata Biserica noastra, sa transferam Evanghelia din cuvant in fapta, in ceea ce se numeste lucrarea sociala. Lucrarea sociala a Bisericii, intrerupta mult timp, a fost considerata acum ca un fel de redescoperire a noastra. Ea este, dimpotriva, o constanta a vietii noastre, a Bisericii noastre inca din perioada patristica, si consideram ca lucrarea sociala este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni in concretul lor, Intrucat ati facut acestora prea mici o fapta buna – spune Domnul – Mie Mi-ati facut. Cred ca lucrarea sociala, care a inceput intr-un mod oarecare, trebuie sa constituie pe mai departe o preocupare de baza in viata noastra ca o continuitate a slujirii liturgice’. PS Casian dedica sarbatoarea de maine tuturor romanilor aflati in suferinta: ‘Deci, in afara de prezenta la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie, in cadrul careia se continua colecta pentru sinistrati, in afara de grija ca in toate localitatile oamenii sa aiba agapele necesare, cu tot ce le este lor de folos, nu putem sa organizam altceva. Intotdeauna am tinut ca sa extindem aceasta bucurie a noastra duhovniceasca la credinciosi si, daca se poate, sa guste din bucuria aceasta cei ce nu au bucurie. Inchinam sarbatoarea de maine tuturor celor ce nu au motive de bucurie in lumea aceasta, datorita pierderilor materiale prin care au trecut si am o mangaiere ca doar unul din eparhie s-a dus la Dumnezeu, iar ceilalti, in mod miraculos, au fost salvati. Impreuna cu ei dorim sa multumim lui Dumnezeu pentru darul sfant al vietii si pentru slujirea noastra la Sfanta Liturghie. Atat dorim si speram ca bunul Dumnezeu sa binecuvinteze tara si poporul nostru si sa ne apere si sa ne ajute’.

Comentarii Facebook


Știri recente