Între hotărârile luate în zilele de 6-7 iulie 2010, în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, desfășurat sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, menționăm proclamarea anului 2011 ca ‘Anul omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii’ în Patriarhia Română. Despre importanța celor două Sfinte Taine, folosul și rolul lor în viața creștinului de astăzi vorbește Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, după cum informează „Ziarul Lumina”.
Cu ce scop a fost proclamat 2011 ca ‘Anul omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii’ în Patriarhia Română?
În viața Bisericii noastre drept-măritoare Ortodoxe, an de an se intensifică lucrarea misionară pentru întărirea credinței și pentru a se răspunde solicitărilor tot mai mari ale comunităților eclesiale. De câțiva ani, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a propus Sfântului Sinod teme teologice și programe misionar-pastorale concrete, aplicate unitar, care după aprobare se transmit în toate eparhiile și parohiile, mănăstirile, școlile teologice și centrele social-filantropice. Aceste măsuri ne ajută mult, atât pe slujitori, cât și pe credincioși, să conștientizăm în concretul vieții și al lucrării noastre binefacerea aprofundării teologiei ortodoxe, pe care o mărturisim în comun și în același timp o aplicăm în slujirea de la Sfântul Altar și în cea socială, căci între Altarul Domnului și cel al semenului, fratele nostru, tot omul consumă actul sfânt al slujirii.
Anul 2011 va sta deci sub binecuvântarea lui Dumnezeu și reflexia teologică liturgică, dar și practică, privitoare la Sfintele Taine ale Bisericii: Sfântul Botez și Sfânta Cununie.
De ce au fost alese aceste două Sfinte Taine?
Tocmai pentru rolul lor esențial în încorporarea noastră în Biserică. Cu ele începem viața duhovnicească. Prin Sfântul Botez devenim creștini, iar prin Sfânta Cununie se constituie celula sfântă a vieții, ca dar de la Dumnezeu și premisă a constituirii comunității creștinești, pe realitatea căreia stă viața socială, care capătă astfel sens și realitate veșnică. Sfântul Botez este, deci, ‘ușa’ de intrare în Biserică, iar Sfânta Cununie este construcția văzută a unității duale, din care se constituie Biserica văzută pe pământ. Fără legătura reală dintre Dumnezeu, Părintele Creator și omul, opera iubirii Sale, dintre Părintele Dăruitor și omul, fiu primitor de daruri cerești aici pe pământ, cu scopul îndumnezeirii, al desăvârșirii și al mântuirii, nu există nimic trainic și folositor în viață.
Se știe cât de complicat este raportul dintre ideal și neîmplinire în viața de familie. Se vede câtă suferință umană se perpetuează din cauza crizei acutizate în viața familiei contemporane, mai ales atunci când ignorăm sacralitatea în care a așezat Dumnezeu această instituție vitală în existență. Decăderea din starea de har și din ascultarea de Dumnezeu, prin ignorarea poruncilor divine și implicit a celor bisericești, se soldează cu o secularizare galopantă și cu o degradare îngrijorătoare a raporturilor dintre soți, dintre părinți și copii și dintre familie și societate.
De aceea, fără refacerea din temelii a edificiului familial pe principiile și pe învățăturile creștine nu poate fi vorba de conștiință creștină, nici de ameliorarea relațiilor dintre oameni. Fără familie creștină nu putem spera la refacerea climatului de normalitate între semeni și nici la întărirea rolului Bisericii în societatea secularizantă. Dar fără conștientizarea fiecărui creștin asupra darului ceresc al Sfintelor Taine, temeliile autentice în creșterea noastră în Hristos și în Biserică, pentru ca ‘lumea să aibă viață din belșug’, nu vom ieși din starea de suferință cauzată de lipsa de înțelegere duhovnicească a realităților din Biserică, fără de care nu există bunătate.
Ce îndrumări oferiți tinerilor care doresc să-și întemeieze o familie?
Mai înainte de a se întemeia o familie este necesară clădirea personalității umane pe temeiurile eterne ale curăției și ale moralității creștine. Spre a atinge acest scop, este nevoie de cateheze și de programe închinate Sfintelor Taine și rolului lor în viața noastră. Ca oameni și creștini am fost botezați de prunci. Ce am devenit? Păstrăm pecetea Botezului drept ‘piatra din capul unghiului’ în existența noastră? De ce atunci unii dintre noi ignorăm ‘pecetea darului Sfântului Duh’? De ce uităm darul numelui de sfinți? De ce acceptăm nume necreștine la Botez? De ce uităm marele adevăr: ‘Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și îmbrăcat’? Toate acestea se vor constitui în teme de cateheze la nivel de familie, de parohie, de întruniri bisericești, un an de zile.
Este impresionantă redescoperirea prunciei angelice de la Sfântul Botez când am ajuns la maturitate. Atunci toți, nași și familie, reflectăm matur la rolul Botezului și nu atât la aspectele materiale, exterioare scopului sacru, dependente de consumismul vinovat și distrugător. Mai înainte de a le vorbi altora ne vorbim nouă, din prea plinul darului luminos al hainei pe care ne-a oferit-o Hristos Domnul pentru a o păstra curată tot restul vieții. Apoi vom înțelege ce trebuie să facem pentru copii la botezul lor!
‘Doar în starea de taină înțelegem lucrarea lui Dumnezeu în Biserică’
Astăzi, din păcate, suntem martorii minimalizării celor sfinte în cadrul ceremoniilor dedicate Sfântului Botez, cât și a Sfintei Cununii.
Spațiul rezervat acestei convorbiri nu permite să abordăm, nici măcar succint, aspectele deosebit de grave privitoare la modul tot mai lumesc și secular în legătură cu împărtășirea harului lui Dumnezeu celor care se cunună. Taina sfântă a Nunții îmbracă, din păcate, din ce în ce mai mult aspecte prea exterioare, festiviste și înstrăinate de duhul sănătos și de manifestările curate ale sufletului românesc în comunitățile noastre de odinioară. Sfânta Taină a Cununiei este și trebuie să rămână temelia sfântă pe care se zidește o familie, de care depinde tot edificiul socio-uman și eclesial. Aceste aspecte fac obiectul analizei atente în fiecare parohie, tot anul 2011.
Toți vom avea de învățat de la o analiză realistă, corectă, transparentă și obiectivă a atitudinii noastre față de împărtășirea din sfințenia Domnului, mai ales într-o etapă a îndepărtării de esențialul vieții creștine. Vom înțelege că viața trăită în ritmul creștinesc nu este o simplă opțiune printre multe altele din lume. Vom învăța și vom încerca să nu mai confundăm planurile când ne împărtășim din binecuvântările și din darurile cerești, într-o lume prea materialistă și egoistă. Vom primi multe încurajări de la cei care vor urma calea spre Dumnezeu, prin Biserică.
Foloasele duhovnicești în privința împărtășirii din dumnezeiescul har la cele două Sfinte Taine sunt imense. Domnul Însuși participă direct, precum a făcut-o la nunta din Cana Galileii, când ‘Și-a arătat Slava Sa și a făcut începutul minunilor Sale’. Deci în văzul și la auzul tuturor, Hristos Domnul vieții veșnice reînnoiește, sfințește și ridică viața noastră la frumusețea cea dintru început. Ar trebui să guste mirii, în ziua Sfintei Cununii, dar și după aceea, din bunătățile Raiului, în care l-a așezat la început Dumnezeu pe om!
Fără revenirea la sensul profund al conștientizării implicării directe a lui Dumnezeu în lucrarea acestor Sfinte Taine nu vom putea rezolva nici dificilele aspecte ale formelor de manifestare seculare, materiale și chiar păgâne, prin care ne îndepărtăm de sensul profund și de starea duhovnicească, prin care ni se împărtășește harul lui Dumnezeu. Minimalizarea celor sfinte în cadrul ceremoniilor, atât la Botez, cât și la Cununie, conduce la o reducere regretabilă a scopului întemeierii Sfintelor Taine.
Doar în starea de taină, de înțelegere duhovnicească și prin religiozitate responsabilă, care se arată în acceptarea și mărturisirea dreptei credințe, înțelegem lucrarea lui Dumnezeu din Biserică și doar astfel dispar interpretările colaterale și exploatările sterile ale celor care vânează doar erori omenești și niciodată binecuvântări cerești.
‘Metodele lumești în oficierea Sfintelor Taine ne îndepărtează de Hristos’
Care este marele risc, al nostru, al tuturora, în momentul îndepărtării de Sfintele Taine?
Cu cât adoptăm metode lumești în oficierea Sfintelor Taine, cu atât ne îndepărtăm cu toții de Hristos și de Biserica Sa. Doar în prezența Mântuitorului, ca și la Cana Galileii, se reface atmosfera sfântă în timpul primirii Sfintelor Taine și astfel se convertesc toate la sensurile dumnezeiești, în locul minimalizării celor sfinte și accentuării celor trecătoare și efemere. Numai așa se vor diminua divorțurile și așa, în stare de taină, va primi de la Dumnezeu noua familie prunci buni și sănătoși, spre binele Bisericii și neamului nostru.
Se cuvine, deci, să acceptăm învățătura de credință cea dreaptă și nealterată, pe care doar Sfânta Biserică ne-o oferă prin slujitori demni, corecți, pregătiți, altruiști și duhovnicești. S-o primim și s-o traducem în fapt. Este necesară participarea la catehizarea obligatorie înaintea primirii Sfintele Taine.
Se cuvine, în legătură cu Sfintele Taine, să cunoaștem, să aprofundăm și să perpetuăm tradiția sănătoasă bisericească și românească, fără împrumuturi neesențiale, prea lumești și chiar sfidătoare la adresa sobrietății și normalității, prin care primim darul lui Dumnezeu. Împreună, în unitate și prin bună credință, trebuie să diminuăm tendințele seculare, materiale și inutile la primirea Sfintelor Taine.
Să depindem întâi de Dumnezeu și de Biserica Sa, apoi de restaurant, la programarea nunților și, mai ales, să consultăm preotul, respectând cu strictețe soroacele bisericești când nu trebuie și nu este normal să se oficieze nunți.
Ridicarea noastră la înțelesurile reale, sfinte și dumnezeiești ale Sfintelor Taine, așa cum ni le oferă neîncetat Mântuitorul în Biserica Sa, râvna pentru transmiterea duhului din literă și bucuria de a fi părtași la sfințirea omului și a creației ne vor arăta cât de importantă este reînnoirea duhovnicească a tuturor fiilor și fiicelor Bisericii.
Numai așa se vor elimina, în timp, prin înțelepciune, prin multă răbdare și mai ales prin nesfârșita iubire de Dumnezeu și de oameni, aspectele seculare în privința primirii Sfintelor Taine.
