Sfântul Apostol Andrei are o semnificație deosebită pentru poporul român deoarece prin el am primit credința apostolică, a arătat Părintele Patriarh în cuvântul de învățătură rostit astăzi, 30 noiembrie 2012, la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Patriarhală din București. Patriarhul României a precizat că Sfântul Apostol Andrei este începătorul creștinării strămoșilor noștri, accentuând faptul că încreștinarea s-a făcut în mod lent și profund și a respectat libertatea persoanei.
Astfel, aflăm din cuvântul Patriarhului României faptul că Sfântul este primul dintre ucenicii Mântuitorului chemat la misiune: „Sfântul Apostol Andrei fiind începătorul creștinării strămoșilor noștri daco-romani este considerat Apostolul românilor și se bucură de o deosebită cinstire. Aproape 700 000 de români poarte numele de Andrei, Andreea sau derivate. Sfântul Apostol Andrei, potrivit mărturiilor bisericești ale unor istorici, ca Ipolit al Romei, Orgien, Eusebiu de Cezareea și potrivit Sinaxarului constantinopolitan, a predicat în Sciția în Dobrogea de astăzi. Deci, Sfântul Apostol Andrei are o semnificație deosebită pentru noi deoarece prin el noi am primit credința apostolică. Este primul dintre ucenicii Mântuitorului chemat la misiune. De aceea, Biserica noastră după schimbările din 1989 a accentuat mai mult importanța faptului că poporul român s-a creștinat pe când se forma, adică nu este creștinat la comandă cum s-a întâmplat cu alte popoare care după creștinarea cneazului sau regelui poporul era încreștinat la ordin. Deci, creștinismul la noi pătrunde începând cu Sfântul Apostol Andrei, apoi cu misionari din Răsărit, dar și mai târziu prin soldații care erau creștini și au venit din Orient aici și aceasta face ca procesul de creștinare, paralel cu cel de formare al poporului român, să fie unul lent, dar profund, ca și când ne pregăteam pentru multe furtuni în istorie”.
Lucrarea misionară a Părinților Capadocieni a continuat creștinarea începută de Sfântul Apostol Andrei
Preafericirea Sa a mai explicat: „Creștinarea începută de Sfântul Apostol Andrei a fost continuată și prin lucrarea misionară a Părinților Capadocieni, ca de pildă Sfântul Vasile cel Mare, care au trimis misionari pe teritoriul României de astăzi în partea de sud a țării cum este de pildă Sava de la Buzău. Avem de asemenea o lucrare misionară pe teritoriul țării noastre în timpul Împăratului Constantin cel Mare care a zidit mai mult zeci de biserici pe teritoriul țării noastre și chiar și Sfântul Ioan Gură de Aur care menționează necesitatea intensificării misiunii creștine la traci și la sciți încât într-o predică de la Rusalii, a doua predică despre Pogorârea Duhului Sfânt, spunea că cei care erau la Ierusalim atunci când a pogorât Duhul Sfânt înțelegeau fiecare Evanghelia în limba maternă. Așa se face că și sciții și tracii auzeau Evanghelia în limba maternă, deși în Faptele Apostolilor nu sunt menționați sciții și tracii, dar se spune că și alte popoare care se află pe pământ sub ceruri și deci prin aceasta alte neamuri el enumeră în mod intenționat pe aceștia care trebuiau mai intens creștinați și care se aflau pe teritoriul țării noastre”.
Creștinarea strămoșilor noștri a respectat libertatea persoanei
Prinr-o lucrare misioară profundă s-a realizat creștinarea în țara noastră, a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române: „Mulțimea popoarelor migratoare cum au fost goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, tătarii și turcii cu toată vijelia și cruzimea lor nu au putut dezrădăcina credința apostolică din poporul nostru tocmai pentru că pe teritoriul țării noastre strămoșii au primit credința în mod lent și profund, o creștinare care a respectat libertatea persoanei. Deci, nu s-a făcut pe baze ideologice, politice creștinarea, ci printr-o lucrare misionară profundă. De aceea, nu avem un an al botezului nostru, un an al creștinării noastre, dar avem un apostol începător al botezului în poporul român”.
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare a întregii Ortodoxii românești și a întregului popor român
În continuare, Patriarhul României a prezentat momentele importante prin care sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare legală în care nu se lucrează: „În anul 1994 Sfântul Sinod a hotărât ca data de 30 noiembrie să nu mai fie înscrisă în calendar în mod obișnuit cu literă neagră, ci cu literă roșie, deoarece Sfântul Andrei este părintele duhovnicesc al poporului român, începătorul creștinării poporului român. În anul 1996 a fost adus la Iași Capul Sfântului Apostol Andrei de la Patras din Grecia în zilele de 12-19 octombrie cu prilejul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. Moaștele au stat câteva zile la Iași, apoi au mers la Galați și s-au întors la Iași, iar în anul următor Sfântul Sinod văzând evlavia poporului român față de Sfântul Apostol Andrei care pentru prima dată a revenit pe pământ românesc prin Cinstitul Său Cap ca Sfinte Moaște a hotărât ca ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei să se facă cu următoarea formulare: Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat și adaos apelativul Ocrotitorul României. Deci, pomenirea lui ca Ocrotitor al României o avem din anul 1997. În anul 2001 Sfântul Sinod a hotărât ca ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României să fie considerată sărbătoare națională bisericească. După aceea, au început demersuri pentru ca ea să devină și o sărbătoare națională civilă, dar nu s-a reușit decât acum recent, când în 2008 și în 2011 s-au făcut demersuri din partea Patriarhiei Române ca ziua de 30 noiembrie, zi de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, să devină sărbătoare legală. Astfel, anul acesta Parlamentul României prin legea 147 din 23 iulie a declarat ziua de 30 noiembrie, ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat și Ocrotitorul României ca sărbătoare legală în care nu se lucrează și iată pentru prima dată sărbătoarea aceasta a devenit sărbătoare a întregii Ortodoxii românești și a întregului popor român”.
Andrei, slăvitul Apostol al lui Hristos, era originar din Betsaida, cetate de pe țărmul vestic al Lacului Ghenizaret. Era frate drept cu Simon, Sfântul Apostol Petru, dar, spre deosebire de acela, care era căsătorit, Andrei a ales să-și trăiască viața în feciorie și locuia în casa fratelui său.
