Primul sinod prezidat de Patriarhul Miron după învestitură : Dialog interortodox la Palatul patriarhal

Prezența delegaților Bisericilor Ortodoxe surori la ceremoniile dedicate învestiturii patriarhului Miron Cristea, la începutul lunii noiembrie a anului 1925, a oferit prilejul unui dialog interortodox organizat la București. La ședința Sfântului Sinod întrunită în Palatul patriarhal s-a convenit organizarea unui sinod panortodox care să trateze problemele Bisericii de pretutindeni.

Luni, 2 noiembrie, a doua zi după învestitura patriarhului Miron Cristea, începând cu orele 16:00, Societatea Ortodoxă a Femeilor române a organizat la Institutul din strada Principatele Unite o recepție festivă în onoarea patriarhului și a oaspeților străini.

La Palatul Patriarhiei din București, marți, 3 noiembrie, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și delegații Bisericilor surori au participat la o consfătuire cu privire la principalele chestiuni de interes general ale întregii ortodoxii. Principala temă dezbătută a fost organizarea unui viitor sinod panortodox. Moderat de patriarhul Miron, ca președinte, dialogul a durat de la ora 10:00 până la ora 13:00, înscriindu-se la cuvânt părinții sinodali români, ierarhii străini și profesorii Facultății de Teologie din București. Mitropolitul Tit Simedrea a notat câteva detalii referitoare la acest eveniment: ‘II. PP. SS. Delegați ai Bisericilor streine au accentuat toți faptul că misiunea ce le-a fost încredințată de Bisericile lor e limitată la singura participare la Investitură; totuși, fiind dată împrejurarea fericită de a se găsi adunate la un loc prin reprezentanți distinși, atâtea Biserici ortodoxe surori, consideră necesar și binevenit un schimb de vederi asupra problemelor din Biserică, cari cer o soluționare potrivită nevoilor’.

Necesitatea unor legături mai strânse între Bisericile locale

Necesitatea organizării unui sinod panortodox se justifica prin faptul că trecuseră ‘1.000 de ani dela ultimul sinod ecumenic, de când Biserica ortodoxă nâa mai avut prilej să se strângă întrâun sobor general’, timp în care apăruse ‘o întreagă serie de probleme noi asupra cărora Biserica nâa mai avut prilej să discute sobornicește’. Marile schimbări politice ale Europei secolelor al XIX-lea și al XX-lea limitaseră relațiile dintre Bisericile naționale la un simplu schimb de scrisori irenice, ‘iar Bisericile ortodoxe surori trăiau o viață răzlețită una de alta. Deci necesitatea unor cât mai strânse și cât mai intime legături între diferitele mlădițe ale ortodoxiei se simte azi mai mult ca oricând’. Proaspăt-înființata Ligă a Națiunilor, organizată în iunie 1919 în urma Tratatului de la Versailles, venea în sprijinul îndeplinirii dorinței generale de înțelegere și înfrățire: ‘Prin Societatea Națiunilor, popoarele tind la o înțelegere pacinică între ele, prin mijlocul ei căutând să înlăture toate acele diferende politice ce ar putea turbura pacea și buna înțelegere între statele politice. ș…ț Această dorință, această năzuință, care cuprinde ca un fel de atmosferă ambiantă toate spiritele, prezintă pentru Biserica ortodoxă marele avantaj de a ușura nemăsurat de mult realizarea materială, ca să zicem așa, a afirmării, că Biserica ortodoxă, este una, sfântă, și nedespărțită’.

Primul mare eveniment organizat de Patriarhia Română

Primul mare eveniment organizat la București de Patriarhia Română a așezat la masa discuțiilor, spre înțelegere, principalele Biserici ortodoxe, în vederea întrunirii unui sinod panortodox. ‘Ceremonia Investiturei primului Patriarh al Bisericii ortodoxe române a dat prilej Bisericii ortodoxe de pretutindenea prin reprezentanții aleși să se întâlnească aci la București, să se cunoască, să-și exprime bucuria revederii și să însemneze un punct fix de plecare pentru o viitoare conlucrare pe baze sobornicești’, nota mitropolitul Tit Simedrea. Ierarhii străini și-au asumat angajamentul de a comunica întâistătătorilor care i-au delegat dorința unanimă de a se organiza un sinod ecumenic care să trateze provocările Bisericii de pretutindeni.

Bisericile participante la discuții

Discuțiile s-au finalizat prin întocmirea unui proces-verbal care consemna: ‘Noi Membrii Sfântului Sinod ortodox român adunați cu prilejul învestiturii primului Patriarh al Bisericii române la un loc cu delegații Sfintelor Biserici Ortodoxe surori: a Constantinopolului, a Ierusalimului, a Serbiei, a Greciei, a Bulgariei și a Poloniei, în palatul Patriarhiei din București, am discutat asupra necesității unei Adunări în Sobor a tuturor Bisericilor ortodoxe de pretutindenea, întrâun loc și la o dată ce se va stabili ulterior spre a se rezolva chestiunile cari se impun cu necesitate ortodoxiei din zilele noastre’.

Hotărârile ședinței sinodale

Semnat de patriarhul Miron, ca președinte, procesul-verbal conținea o serie de decizii: ‘Constatăm necesitatea și dorința unanimă ca Biserica Sfântă Ortodoxă de pretutindenea să se întrunească întrâo adunare sau Sinod Panortodox’. Această adunare urma să aibă loc în urma unei pregătiri prealabile, în cadrul căreia ‘Sfânta Patriarhie de Constantinopol – ecumenică – să fie rugată ca pe calea pe care o va găsi bună să provoace toate Sfintele Biserici Ortodoxe Naționale ca să studieze chestiunile ce vor face obiectul discuțiunilor viitorului Sinod Panortodox’. Programul temelor de discutat urma să fie supus de fiecare Biserică națională în parte în stadiul unui comitet de specialiști, iar studiile specialiștilor să fie înaintate sinodului național respectiv spre aprobare. Patriarhia ecumenică avea să primească toate aceste studii de la Bisericile locale, pentru a le supune spre sintetizare și armonizare unei comisii alcătuite din delegații trimiși de fiecare Biserică ortodoxă. ‘Odată aceste studii terminate Sfânta Patriarhie Ecumenică e rugată să procedeze la adunarea Sinodului Panortodox la timpul și locul ce se va afla oportun’, iar în acest sens ‘Sfintele Biserici Ortodoxe Naționale sunt rugate să accelereze studierea chestiunilor pe care sfânta Patriarhie deja le-a trimis, chestiuni ce vor face obiectul discuțiunilor viitorului Sinod ortodox, în cel mai scurt timp posibil: Un an cel mult’.

Consfătuirea din Palatul Patriarhiei s-a încheiat cu o agapă frățească, programul învestiturii încheindu-se a doua zi, când ‘o parte dintre II. PP. SS. Delegați au mers să viziteze diferite mănăstiri și biserici istorice din Capitală și din provincie, iar alții au plecat acasă’.

‘ Ceremonia Investiturei primului Patriarh al Bisericii ortodoxe române a dat prilej Bisericii ortodoxe de pretutindenea prin reprezentanții aleși să se întâlnească aci la București, să se cunoască, să-și exprime bucuria revederii și să însemneze un punct fix de plecare pentru o viitoare conlucrare pe baze sobornicești.

Constatăm necesitatea și dorința unanimă ca Biserica Sfântă Ortodoxă de pretutindenea să se întrunească întrâo adunare sau Sinod Panortodox.’ (mitropolitul Tit Simedrea)

(Articol publicat în „Ziarul Lumina din data de 12 august 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente