Un slujitor ortodox mai puțin cunoscut pentru suferințele îndurate în perioada comunistă este preotul Anastase Popescu din Constanța. S-a născut la 16 iunie 1885 în familia preotului Dumitru Popescu din localitatea tulceană Beștepe. După școala primară, în 1899 a intrat la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman. După doi ani, instituția romașcană a fost desființată, iar tânărul Anastase transferat la Seminarul „Veniamin Costachi” din Iași. În 1906 a absolvit seminarul, iar în anul următorul s-a înscris la Facultatea de Teologie din București. Se căsătorește cu fiica preotului din Gălbiori, jud. Constanța, iar doi ani mai târziu este hirotonit preot pe seama parohiei dobrogene Basarabi. În aceeași localitate ocupă postul de învățător, funcție care însă nu-i mai permite să continue studiile de teologie. În 1917 este mobilizat în Regimentul 12 Cantemir, Divizia a 6-a, pe postul de confesor militar cu grad de căpitan. Luptă pe frontul de la Mărășești-Grozești-Oituz, pentru care este decorat cu „Coroana României cu spade în grad de ofițer”. Pentru patriotismul său, un an mai târziu primește Ordinul „Steaua României în grad de cavaler”.
Preotul Anastase Popescu sub persecuția comunistă
