Maica Domnului, Maica Bisericii
Evanghelia de la praznicul Adormirii Maicii Domnului, (Lc. 10, 38-42; 11, 27-28)
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care, șezând jos lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură ca să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus răspunzând i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.
†Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbește despre două surori, Marta și Maria, ele fiind surorile lui Lazăr din Betania, prietenul Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care El l-a înviat din morți. Cele două surori, Marta și Maria, sunt pomenite în această Evanghelie nu pentru că ar avea o legătură directă cu Maria, Maica Domnului, ci una indirectă, și anume că Maria, sora Martei, ca și Fecioara Maria, este mai mult preocupată de cele duhovnicești decât de cele materiale. Ea este mai întâi preocupată de a asculta cuvântul de viață făcător și mântuitor al Domnului Iisus Hristos, în timp ce Marta voia să arate prețuirea ei față de Iisus printr-o ospitalitate materială deosebită, printr-un ospăț mare.
Maria și Marta: grija pentru suflet și apoi grija pentru trup
În casa celor două surori, Mântuitorul vorbea cu Maria despre cele duhovnicești, lăsând-o pe Marta să pregătească ospățul mare de bucate. Însă când Marta a zis către Domnul: ‘Spune-i surorii mele, Maria, să mă ajute’ (Lc.10,40), Mântuitorul Iisus Hristos a dojenit-o pe Marta cu aceste cuvinte: ‘Marto, Marto, te silești și de multe lucruri te îngrijești. Dar un singur lucru trebuiește. Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea’ (Lc. 10, 41-42). Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos dorește ca omul să caute mai întâi cele spirituale și apoi cele materiale. Omul nu este făcut să trăiască doar ca o ființă biologică, care se hrănește cu alimente materiale, ci el este în primul rând o ființă spirituală, purtătoare de trup, chemată să fie și purtătoare de Duh Sfânt sau de Dumnezeu. Maria și-a ales partea cea bună, și anume hrana duhovnicească a sufletului care vine din legătura vie a omului cu Dumnezeu, prin ascultarea Evangheliei, prin rugăciune și fapte bune. Maria reprezintă aici prioritatea vieții spirituale față de viața materială, biologică, deoarece trupul este trecător, dar sufletul este nemuritor, fiind chemat la viața cerească, la comuniune cu Dumnezeu Cel veșnic. Iar viața cerească începe din lumea aceasta pământească, prin Botez, prin credința în Dumnezeu și prin legătura vie cu El. De viața spirituală a sufletului pe pământ depinde și starea lui de după moarte, precum și starea trupului după învierea de obște. Această viață spirituală este singurul lucru care trebuiește, este unicul necesar, este partea cea bună aleasă de Maria. Spre sfârșitul Evangheliei de astăzi se spune: ‘Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt’ (Lc.11, 27).
Femeia din popor, căreia nu i se cunoaște numele, reprezintă pe toți credincioșii, reprezintă Biserica întreagă care va lăuda peste veacuri pe Maica Domnului când ascultă cuvântul Fiului ei. Femeia din popor L-a auzit pe Iisus și îndată a fericit pe Mama Sa, pe Maica Domnului. L-a văzut pe El și a lăudat-o pe ea, pentru că nu despărțea pe Fiul de Maica Sa. Femeia aceasta din popor ne arată înțelepciunea și comuniunea întru credință. Și anume, când Îl vedem pe El, pe Hristos Domnul, să ne gândim și la Maica Sa, când Îl lăudăm pe El, să lăudăm și pe Maica Sa. Femeia din popor ne arată că toată cinstirea, toată prețuirea, toată lauda pe care noi o aducem Maicii Domnului o aducem pentru că este Maica Domnului Iisus Hristos.
Biserica Ortodoxă nu desparte niciodată pe Fiul de Maica Sa și pe Maică de Fiul Său
În Ortodoxie, icoana Maicii Domnului este totdeauna icoana Născătoarei de Dumnezeu purtând Pruncul pe brațul stâng, lângă inimă, și arătându-L lumii cu mâna dreaptă, pentru că toată cinstirea, toată slava, toată prețuirea ei vin din faptul că ea L-a născut pe El în lume ca Mântuitor al lumii. Însă când femeia din popor L-a ascultat pe Mântuitorul și a fericit-o pe mama Sa zicând: ‘fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt’ (Lc. 11, 27), Mântuitorul Iisus Hristos nu a contrazis cele spuse de ea, ci a spus ‘așa este’, dar a adăugat ceva foarte semnificativ pentru a înțelege noi legătura dintre Biserică și Maica Domnului. Mântuitorul spune: ‘Dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el’ (Lc. 11, 28), adică îl împlinesc, îl traduc în fapte, îl fac roditor în viața lor prin fapte bune. Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos confirmă adevărul că Maica Domnului este fericită, fiindcă L-a născut pe El, L-a crescut și L-a dăruit lumii. Însă, ca și Maica Domnului, sunt fericiți și toți cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.
Astfel, vedem în această legătură dintre Maica Domnului și Biserică taina sălășluirii sau locuirii lui Dumnezeu în oameni. Hristos Domnul a sălășluit în Maica Domnului cu Trupul, pentru că a luat Trup din trupul ei, însă, în noi oamenii, Hristos Domnul Se sălășluiește prin Duhul Sfânt și prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Cu cât primim mai intens pe Hristos în noi prin rugăciunea în Duhul Sfânt și prin împărtășirea cu Sfintele Taine, cu atât devenim mai mult purtători de Hristos.
Maica Domnului, rugătoare nebiruită
Arătându-i mult respect și prețuire Maicii Sale, Hristos Domnul nu poate să nu asculte de mama Lui, nu poate să o refuze. Astfel, când este rugat de ea, Fiul ei săvârșește prima Sa minune, minunea schimbării apei în vin la Nunta din Cana Galileii. De aceea Biserica Ortodoxă o numește pe Maica Domnului ‘rugătoare nebiruită’, adică rugătoare nerefuzată. Drept urmare, orice slujbă se săvârșește în Biserica Ortodoxă, către sfârșit, la otpust, se spune: ‘Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale… și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi ca un bun și de oameni iubitor’. Maica Domnului aduce bucurie în viața noastră, aduce comuniune, prezență de mamă în mijlocul însingurării și înstrăinării noastre, cu rugăciunile ei izbăvind din moarte, adică din despărțirea de Dumnezeu, sufletele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos nu uită de mama Sa nici chiar în ultimele clipe ale vieții Sale. Privind de pe Cruce spre ucenicul Său iubit, Sfântul Ioan Evanghelistul, Iisus îi spune: ‘Iată, mama ta’ (In. 19, 27), iar arătând-o ucenicului pe ea, El îi spune ei: ‘Iată, fiul tău’ (In. 19, 26). Astfel, în momentul morții Sale pe Cruce, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că Maica Lui după trup devine maică duhovnicească a celor care-L iubesc pe Iisus până la capăt, până sub Cruce. Ucenicul iubit, adică Sfântul Ioan Evanghelistul, reprezintă pe toți creștinii și toate creștinele care în vremuri de încercare mărturisesc pe Hristos, Îl iubesc pe El și nu se despart de El. Deci Mama lui Iisus devine mama lor duhovnicească, mama tuturor celor care-L iubesc pe El. Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos ne încredințează pe Maica Domnului ca fiind maica duhovnicească a creștinilor. Iată de ce Biserica o pomenește în toate slujbele sale, dar mai ales în Acatistele și Paraclisele consacrate Maicii Domnului.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată ei. Potrivit tradiției Bisericii, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea la cer a Fiului său, a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înștiințată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viața veșnică. Astfel Maica Domnului s-a pregătit duhovnicește prin rugăciune către Dumnezeu și prin cuvinte de rămas bun de la cei din jurul său. Sfinții Apostoli ai lui Hristos au fost îndrumați de Duhul Sfânt să se reîntoarcă la Ierusalim ca să fie prezenți la înmormântarea ei. Trupul neînsuflețit al Maicii Domnului a fost dus, cu mare jale, evlavie și multă cinstire în cântări ale îngerilor și ale oamenilor la mormântul pregătit ei în satul Ghetsimani de lângă Ierusalim și așezat acolo. După trei zile de la înmormântarea sa, a ajuns și Sfântul Apostol Toma la Ierusalim și a mers la mormântul ei. Dorind el să vadă și să cinstească trupul Maicii Domnului, a cerut să fie deschis mormântul ei. După deschiderea mormântului, toți cei prezenți au constatat cu uimire că trupul ei nu mai era în mormânt, pentru că în chip minunat a fost ridicat la cer, unde se afla și sufletul ei. Această mutare a trupului ei la cer, după ce a trecut totuși prin moarte ca lege a firii omenești, este tâlcuită de Sfinții Părinți ai Bisericii în frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul (â€749) ca fiind un dar al lui Dumnezeu. De ce? Pentru că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul, adică Hristos Cel ce a biruit moartea prin Înviere și S-a înălțat la cer întru slavă, să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. Astfel, după cum trupul ei a rămas integru sau fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească. Deci Maica Domnului s-a mutat cu sufletul, iar apoi și cu trupul la cer, în lumina lui Hristos, fiind ‘Maica Vieții’, iar cu rugăciunile sale ‘izbăvește din moarte sufletele noastre’ (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
În această zi de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu să fie ocrotitoarea familiilor întrucât a născut fiu și știe ce înseamnă să fii mamă. Îi cerem să fie și ocrotitoarea fecioarelor, a tinerilor, a monahilor și monahiilor, întrucât ea este deodată maică și pururea fecioară. Ne rugăm Maicii Domnului în mod deosebit să păzească pe toți părinții copiilor care în anii grei de comunism s-au rugat ca ea să ocrotească ‘,țara și poporul, turma și păstorul’. O rugăm să fie ocrotitoarea tuturor slujitorilor sfintelor altare, adică a arhiereilor, preoților și diaconilor, pentru că este Mamă de Preot, adică Maica Domnului Hristos sau Arhiereul Cel Veșnic. Deci Maica Domnului, fiind ocrotitoarea întregii Biserici, este și bucuria întregii Biserici. De aceea, ea are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului și 31 august – Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului), dintre care cinci zile însemnate prin culoare roșie.
Tuturor celor ce poartă numele de Maria sau derivate ale acestui nume le dorim ani mulți cu sănătate și fericire, spor în credință și în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și bucuria Maicii Domnului.
