Sfinții, rodiri ale lucrării Duhului Sfânt în lume
Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinților) Matei 10, 32-35; 37-38; 19, 27-30
‘Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Și cel ce nu-și ia crucea și nu-mi urmează mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarini, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și din cei de pe urmă vor fi întâi.’
†Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Duminica Tuturor Sfinților urmează în calendar imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, care arată finalitatea Învierii și Înălțării la cer a Mântuitorului Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că prin Pogorârea Duhului Sfânt se împlinește sau se finalizează iconomia Fiului, adică planul de mântuire al lui Dumnezeu Tatăl, realizat în Fiul Său, pentru că prin lucrarea Duhului Sfânt în Botez oamenii care cred în Hristos primesc înfierea după har.
În acest sens, duminica prăznuită imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh se numește în calendarul creștin ortodox Duminica Tuturor Sfinților. Astfel, Biserica Ortodoxă se deosebește de Bisericile occidentale care pomenesc pe toți sfinții și pe toți morții la începutul lunii noiembrie (1 și 2).
Numai prin lucrarea Sfântului Duh oamenii pot deveni sfinți
Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Tuturor Sfinților în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh pentru a arăta că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfințirea oamenilor. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinților imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înțelegem deplin nici lucrarea Duhului Sfânt în lume și nici rostul Bisericii lui Hristos, și anume sfințirea oamenilor.
Deci, această Duminică a Tuturor Sfinților ne arată că Duhul Sfânt vine în lume pentru a constitui duhovnicește Biserica instituită de Hristos ca unire a oamenilor cu Preasfânta Treime și pentru a realiza sfințirea oamenilor prin Sfintele Taine ale Bisericii. Duhul Sfânt face din oamenii credincioși sfinți. De aceea, se spune în prochimenul Apostolului de astăzi: ‘Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi’ (Psalmul 67, 36). Duhul Sfânt îl ajută pe om să crească duhovnicește astfel încât chipul lui Dumnezeu din om să devină asemănare cu Dumnezeu, prin împărtășire de sfințenia lui Dumnezeu. Prin harul Duhului Sfânt, omul se apropie mereu de Dumnezeu Tatăl și are conștiința harică de fiu duhovnicesc al Său, prin credința lui în Iisus Hristos Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Așadar, Pogorârea Duhului Sfânt în lumea căzută în păcat are ca scop ridicarea oamenilor la viața de sfințenie, pentru a fi asemenea Fiului lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har.
Frumusețea sfințeniei constă în comuniunea smerită a omului cu Dumnezeu și în iubirea sa milostivă față de semeni
Duminica Tuturor Sfinților ne mai arată că unitatea Bisericii se vede cu prioritate în comuniunea sfinților. Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. Unitatea Bisericii este profund legată de sfințenia ei, deoarece și în Dumnezeu unitatea și sfințenia sunt nedespărțite. Totuși Dumnezeu Cel Sfânt este Unul nu pentru că ar fi o singurătate eternă, ci este Unul pentru că este o comuniune indestructibilă de viață și iubire veșnică între trei Persoane distincte și nedespărțite: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Iar slava Sfintei Treimi este frumusețea comuniunii Sale interioare desăvârșite și a iubirii Sale milostive, smerite și dătătoare de bucurie veșnică pentru întreaga lume. Sfințenia lui Dumnezeu este iubirea Sa desăvârșită, iar Dumnezeu împărtășește sfințenia Sa oamenilor pe măsura credinței lor curate și a iubirii lor smerite.
Iată de ce Ortodoxia a rânduit ca această Duminică a Tuturor Sfinților să fie duminica în care se arată rodul lucrării Duhului Sfânt în Biserică. Această duminică ne arată taina unității Bisericii trăită în sfințenie. Unitatea și Sfințenia nu se realizează niciodată prin izolare egoistă, prin orgoliu și prin autosuficiență. Chiar și părinții din pustie, care erau cei mai îndepărtați oameni de orașe sau sate, aveau conștiința comuniunii lor cu Sfânta Biserică. De aceea, chiar și aceia dintre ei care au ajuns la o sfințenie deosebită și au văzut, încă din lumea aceasta, lumina sau slava Împărăției cerurilor, totuși, înainte de moarte, au cerut să se împărtășească euharistic, pentru a arăta astfel că ei fac parte din Sfânta Biserică a lui Hristos, din Trupul Său tainic. Așadar, pentru a sublinia legătura dintre sfințenie și unitate sau comuniune, Biserica a voit să arate că, deși în fiecare zi pomenim unul sau mai mulți sfinți, totuși, acești sfinți nu se află în izolare, ci în comuniune și în conlucrare. De aceea, Biserica a rânduit această Duminică a Tuturor Sfinților, care este, de fapt, Duminica dedicată comuniunii sfinților care în ceruri împreună laudă pe Dumnezeu. În acest sens, Dumnezeu este minunat în diversitatea și unitatea sfinților uniți între ei prin același har și aceeași credință, deși sunt diferiți ca vârstă, ca timp și loc în care au trăit, ca neam, ca gen, ca rang în societate: de la împărați până la simpli țărani și de la oameni vestiți până la simpli anonimi. Toate cetele de sfinți, în diversitatea și frumusețea comuniunii lor cu Preasfânta Treime, au în fruntea lor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, întrucât ea a născut ca om pe Cel Unul Sfânt, pe Iisus Hristos.
Duminica Tuturor Sfinților are un caracter profetic și anticipează comuniunea din Împărăția lui Dumnezeu
Un alt motiv pentru care Biserica a fixat această sărbătoare numită Duminica Tuturor Sfinților este acela al legăturii dintre sfinții cunoscuți și cei necunoscuți. Biserica a înscris mulți sfinți în sinaxarul și în calendarul ei. Totuși, mai există o mulțime de sfinți necunoscuți, care nu sunt încă în mod oficial canonizați sau recunoscuți ca sfinți ai Bisericii, dar sunt cunoscuți de Dumnezeu. În acest sens, reținem dialogul profetului Ilie cu Dumnezeu, când acesta zice către Dumnezeu: ‘Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale și pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar (ei) caută să ia și sufletul meu’ (3 Regi 19,10). Însă Dumnezeu îi răspunde: ‘Mi-am oprit dintre israeliți șapte mii de bărbați; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal și buzele tuturor acestora nu l-au sărutat’ (3 Regi 19, 18). Deci, totdeauna există mai mulți sfinți decât cei cunoscuți de oameni, însă Dumnezeu va arăta slava acestor sfinți când dorește El, în timpul istoriei sau la a doua venire a lui Hristos, la înnoirea lumii, despre care vorbește Evanghelia de astăzi. Atunci, desigur, se vor arăta toți sfinții, cunoscuți și necunoscuți de oameni. De aceea, Duminica Tuturor Sfinților are și un caracter profetic, de anticipare sau prevestire a comuniunii sfinților din Împărăția lui Dumnezeu, de pregustare a frumuseții și bucuriei comuniunii tuturor sfinților, cunoscuți și necunoscuți de oameni în timpul istoriei.
Darurile înmulțite din Evanghelie înseamnă bucuria negrăită, pacea sfântă și fericirea nesfârșită a comuniunii omului cu Hristos
În Evanghelia Duminicii Tuturor Sfinților, Mântuitorul Iisus Hristos spune că ‘oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică’ (Matei 19, 29). La ce se referă acest înmulțit va lua, în raport cu ceea ce au lăsat oamenii pentru a urma lui Hristos? Se referă la bucuria și pacea vieții veșnice primite în arvună încă din lumea aceasta, ca iertare a păcatelor, ca binecuvântare și sfințire a vieții, la care se adaugă apoi plinătatea vieții veșnice. Iar viața veșnică înseamnă viața trăită în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și cu toți sfinții lui Dumnezeu, înseamnă viața trăită în Împărăția iubirii sfinte și nesfârșite a Preasfintei Treimi.
Adevărata bogăție netrecătoare se află în suflete, nu în hambare, bănci sau buzunare
O mulțime de oameni în decursul istoriei Bisericii au lăsat averi și familie și s-au retras în pustie. Aceștia au trăit hrănindu-se adesea doar cu rădăcini sau poame sălbatice, răbdând frigul sau arșița soarelui. Și, totuși, ei erau bucuroși, pașnici și fericiți. Deși fugeau de lume, lumea din orașe venea să-i caute în pustie, în păduri sau în peșterile munților. De ce? Pentru că, prin multă rugăciune și multe nevoințe, au dobândit pacea și bucuria Duhului Sfânt sau prezența tainică a lui Hristos în ei prin harul Duhului Sfânt. Acesta este înțelesul adânc al cuvintelor înmulțit va lua. Cine urmează lui Hristos, cine crede în El și Îl iubește prin rugăciune și fapte bune, acela înmulțit va lua; adică a renunțat la ceva trecător și primește pe Cineva netrecător, dobândește prezența netrecătoare a lui Hristos Cel veșnic în viața lui. De aceea, apostolii, martirii, cuvioșii și toți sfinții de odinioară, precum și credincioși smeriți, rugători și mărturisitori ai credinței de astăzi, care iubesc pe Hristos, simt bucuria prezenței lui Hristos în viața lor. Această prezență a lui Hristos în oamenii credincioși este cea mai mare bogăție sau comoară adunată în suflete, ca lumină a credinței, lumină a iubirii față de Dumnezeu și față de semeni, lumină a faptelor bune. Această comoară rămâne în sufletul omului și este dusă în Împărăția lui Dumnezeu. Înmulțit va lua înseamnă multa răsplată pe care o dăruiește Dumnezeu celor care Îl iubesc pe El, este harul Duhului Sfânt prezent în oameni și darurile multe ca rodiri ale harului în viața lor. Mântuitorul Iisus Hristos mai spune că, pe lângă multa Lui iubire împărtășită lor, ucenicii Lui vor primi și viața veșnică sau viața fără de moarte, adică învierea, nemurirea și bucuria veșnică din Împărăția lui Dumnezeu.
Multe binecuvântări dăruiește Dumnezeu celor ce cred în El și împlinesc voia Lui în viața lor. Prin urmare, întrucât Dumnezeu ne iubește, cu o iubire infinită și veșnică, să răspundem permanent iubirii Lui prin rugăciune și prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire! Amin.
*Text revizuit de autor în anul 2011
