Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XII-a după Rusalii

Viața veșnică se dobândește prin milostenie

Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii (Tânărul cel bogat) Matei 19, 16-26

În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un tânăr oarecare și I-a zis: Învățătorule bun, ce să fac ca să am viața veșnică? Iar El i-a zis: de ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu; iar dacă voiești să intri în viața veșnică, păzește poruncile. Care, a zis el? Iisus i-a răspuns: să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu fii martor mincinos; să cinstești pe tatăl și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Tânărul I-a zis: toate acestea le-am păzit din tinerețile mele; ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: dacă vrei să fii desăvârșit, du-te și vinde-ți averea ta, dă-o săracilor, și vei avea comoară în cer; apoi vino și-Mi urmează Mie. Tânărul însă, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuții. Atunci a zis către ucenicii Săi: adevărat vă spun vouă că un bogat cu anevoie va intra în împărăția cerurilor. Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu. Ucenicii Lui, auzind aceasta, s-au tulburat foarte tare și I-au zis: cine poate atunci să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputință, însă la Dumnezeu toate sunt cu putință.

†Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii prezintă întâlnirea dintre un tânăr bogat și Mântuitorul Iisus Hristos, evidențiind o mulțime de învățături duhovnicești pentru viața noastră creștină. Tânărul bogat din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei reprezintă pe omul care, deși are o situație materială bună, deși este corect din punct de vedere moral și din punct de vedere religios, rămâne totuși un căutător de ceva mai mult decât poate să-i ofere avuția materială.

Hristos ne oferă pildă de smerenie

Constatăm din Evanghelia de astăzi că Mântuitorul Iisus Hristos mai întâi i-a spus acestui tânăr că nu dorește să fie numit bun pentru că numai Dumnezeu este bun. Prin aceasta Mântuitorul ne arată mai întâi smerenia Sa, și anume că nu așteaptă să fie lăudat sau să fie măgulit, ci toată lauda care I se aduce Lui, El o întoarce spre Dumnezeu. Pe de altă parte, în comportamentul tânărului care-l numește pe Iisus ‘Învățătorule bun’ (Mt. 19,16) se poate citi nu numai un respect deosebit sau un comportament cuviincios, ci și convingerea sa că Iisus învață nu doar prin înțelepciune, ci și prin bunătate. Desigur, el a auzit despre Iisus că a ajutat pe mulți oameni să-și schimbe viața, să se ridice din boală și din păcate. De aceea, probabil nu I-a zis lui Iisus ‘Învățătorule înțelept’, ci ‘Învățătorule bun’. Când aude Mântuitorul Iisus Hristos ce preocupare are acest tânăr, și anume ‘Ce bine să fac ca să am viața veșnică?’ (Mt. 19, 16) sau în Evanghelia după Marcu ‘Ce să fac ca să moștenesc viața de veci’ (Mc. 10, 17), Hristos Domnul îi răspunde: ‘Păzește poruncile ca să intri în viața veșnică’ (cf. Mt. 19, 17). Atunci tânărul a întrebat: ‘Care?’ Iar Mântuitorul Iisus Hristos răspunde citând poruncile principale din Vechiul Testament, și anume: ‘să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ (Mt. 19, 18-19) Această din urmă poruncă a adăugat-o Mântuitorul Iisus Hristos la poruncile cunoscute. Atunci tânărul I-a răspuns: ‘Doamne, acestea le-am păzit încă din copilăria mea’ (Mt. 19, 20), se spune în Evanghelia după Matei, iar în cea după Marcu: ‘Acestea toate le-am păzit încă din tinerețile mele’ (Mc. 10, 20). Auzind că el a păzit încă din copilărie toate aceste porunci, Mântuitorul îi spune: ‘Dacă vrei să fii desăvârșit, mergi, vinde averea ta, împarte-o săracilor și vei avea comoară în ceruri. Și apoi vino și urmează-Mi Mie.’ (Mt. 19, 21) La acest sfat, pe care l-a dat Mântuitorul unui tânăr bogat care împlinise în viața lui poruncile din Vechiul Testament, tânărul s-a întristat și a plecat, căci avea multe avuții (cf. Mt. 18, 22), spune Evanghelia. El n-a mai întrebat nimic, n-a mai răspuns nimic, nu s-a explicat, ci a plecat. A plecat întristat. Iar Mântuitorul Iisus Hristos îi respectă tăcerea și întristarea lui. Nu-l consolează și nu schimbă sfatul dat lui, pentru că Iisus i-a dat sfatul cel bun, chiar dacă tânărul bogat nu-l putea împlini imediat, ci după o luptă interioară cu el însuși.

Atașarea de bogății face anevoioasă mântuirea

După plecarea acestui tânăr bogat, evlavios și moral, dar totuși neputincios în a împlini sfatul pe care l-a primit, Iisus S-a întors către ucenici și le-a zis: ‘Adevărat vă spun vouă că un bogat cu anevoie va intra în împărăția cerurilor. Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția cerurilor.’ (Mt. 19, 23-24). Prin cămilă poate fi înțeles animalul respectiv sau, prin asemănarea termenilor în limba greacă, poate fi înțeleasă o funie: ‘Mai ușor trece funia prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăția cerurilor.’ Unii tâlcuitori mai spun că exista în Ierusalim o poartă îngustă numită ‘Urechile Acului,’ iar când o cămilă trecea prin această poartă, ea trebuia să îngenuncheze, adică să se aplece mult, întrucât poarta era strâmtă și joasă. Dar indiferent de interpretarea dată cuvântului cămilă, Iisus vorbește de o dificultate a bogaților, nu de o imposibilitate totală, de a intra în Împărăția cerurilor. Mirați sau uimiți de aceste cuvinte ale lui Iisus, ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: ‘Cine poate să se mântuiască?’ (Mt. 19, 25). Iar El i-a privit în față. Amănuntul acesta pe care îl evidențiază Evanghelia, și anume că Iisus nu doar le-a vorbit, ci i-a privit în față, este foarte important. Prin privirea Sa direct în fața ucenicilor, El a voit să fixeze și mai mult în sufletele lor adevărul învățăturii pe care îl rostește prin următoarele cuvinte: ‘ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu’ (Mt. 19, 26). Când i-a privit pe ucenici în față, Mântuitorul Iisus Hristos a privit și în viitorul acestui tânăr care a primit invitația de a deveni și el ucenic al lui Hristos, pentru că i-a zis: ‘Vinde averea ta… și vino și urmează-Mi Mie’ (Mt. 19, 21) adică vino și te fă ucenic al Meu.

Ajutorul lui Dumnezeu transformă imposibilul în posibil

Evanghelia se termină cu o constatare a dificultății intrării celor bogați în Împărăția cerurilor, dar și cu speranță dată de Mântuitorul Iisus Hristos, și anume că ceea ce este cu neputință pentru oameni devine posibilitate când ei primesc ajutorul lui Dumnezeu. Ceea ce este cu neputință la oameni devine cu putință la Dumnezeu. Ceea ce nu poate face omul prin propriile sale forțe, sau prin propriile sale puteri sufletești, el poate totuși realiza cu ajutorul lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu. De aceea, Sfinții Părinți ai Bisericii au văzut în cuvintele Mântuitorului cuvinte de speranță, dar și de cunoaștere a viitorului tânărului bogat care a plecat întristat. În acest sens, potrivit Tradiției, după o luptă mare cu el însuși, un an și mai bine, acest tânăr bogat s-a hotărât, în sfârșit, să împlinească sfatul lui Iisus. A vândut averea sa, a împărțit banii săracilor și l-a urmat pe Iisus.

Sufletul omului nu se poate mulțumi doar cu bunurile pământești

În primul rând învățăm de la acest tânăr bogat, evlavios și moral, că totuși omul, chiar dacă are o situație materială asigurată în lumea aceasta, bunurile materiale limitate și trecătoare nu pot niciodată să-i dea sentimentul împlinirii, al desăvârșirii și nici arvuna vieții veșnice, pentru că sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic și nesfârșit, este în căutare permanentă a lui Dumnezeu Cel veșnic și nesfârșit, Cel netrecător și nelimitat. E atât de mare sufletul omului, încât nimic din lumea aceasta materială nu-l poate satisface pe deplin, nimic din ceea ce este trecător pe pământ nu poate răspunde dorinței lui de viață veșnică. Nimic din ceea ce este limitat nu poate corespunde dorinței lui de iubire nelimitată. Numai Dumnezeu Cel veșnic și nesfârșit în iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viață și iubire veșnică. Aceasta este adâncimea căutării existențiale din întrebarea tânărului evlavios și bogat: ‘Ce bine să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ Întrebarea lui era cea mai frumoasă întrebare, nu numai pentru un tânăr, ci pentru orice om. Sfântul Ioan Gură de Aur confirmă această frumusețe unică a întrebării tânărului: ‘Ce bine să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ când se întreabă: ‘Ce folos avem de viața aceasta trecătoare, dacă în timpul ei nu căutăm viața veșnică netrecătoare? Ce folos de viața aceasta pământească, dacă în timpul ei nu căutăm viața cea netrecătoare și nelimitată?’ O mulțime de tineri astăzi sunt preocupați cum să-și facă o carieră, cum să nu mai fie o grijă în plus pentru părinții lor, uneori săraci și bolnavi, cum să se descurce singuri, cum să-și construiască sau să-și cumpere o casă, cum să-și întemeieze o familie trainică, cum să-și asigure o situație pentru un trai decent. Foarte puțini, însă, sunt tinerii care își pun întrebarea: ‘Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ Aceștia puțini sunt tinerii credincioși care știu că mai întâi trebuie să caute Împărăția lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adăuga, adică locul de muncă, familie și casă binecuvântată. De aceea, în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu, în capitolul X, după ce tânărul bogat a spus: ‘toate aceste porunci le-am păzit din tinerețile mele’ (Mc. 10, 20), Evanghelia notează că Iisus l-a privit cu dragoste (Mc. 10, 21). A privit cu drag căutarea lui sinceră și profund umană, dorința de-a dobândi viața veșnică.

Nu este suficient să nu săvârșești răul, ci trebuie să faci mult bine

Din Evanghelia de astăzi mai învățăm un alt adevăr deosebit de valoros: că nu este suficient să fii evlavios și credincios, nu e suficient să fii corect în comportamentul moral față de oameni, nu e suficient să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu minți sau să nu înșeli, să nu mărturisești strâmb. Nu este suficient să te abții de la rău, ci trebuie să faci mult bine ca să fii desăvârșit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârși acest tânăr bogat față de aproapele său era ajutorarea săracilor, milostenia față de ei. Tânărul bogat era un om moral, evlavios, dar zgârcit. Bogatul evlavios și corect din punct de vedere moral era totuși în adâncul inimii un om zgârcit, prea mult înrobit în avuție și prea puțin darnic. Însă Mântuitorul vrea să îi spună că va fi desăvârșit numai când va fi și milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constată dificultatea omului de a se dezlipi de avuțiile sale limitate și trecătoare, adică de a renunța la cele pământești pentru a avea comoară cerească, dificultatea de a renunța la ceva material și trecător pentru a se uni cu Cineva netrecător, cu Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că nu ne putem mântui numai prin evlavie dacă nu suntem și milostivi, mai ales când avem multe bunuri materiale. Când nu avem nici un bun material, milostenia noastră se arată prin cuvântul bun, prin fapta bună, prin sfătuirea bună, prin rugăciunea pentru altul, printr-un cuvânt de încurajare sau consolare. Însă când avem avuții materiale, milostenia se arată mai ales ajutând pe cei săraci. De aceea, Biserica nu a dezvoltat în istorie numai Liturghia, ci și Filantropia, adică ajutorarea celor nevoiași atât duhovnicește, cât și material.

Tânărul bogat primește de la Iisus sfatul de a renunța la ceea ce are în jurul lui pentru a dobândi comoară în inima lui și în ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se adună în jurul nostru, dar fapta bună se imprimă în sufletul nostru ca o lumină pe care o purtăm cu noi în veșnicie. De aceea, Iisus îi cere tânărului bogat: renunță la ceva și urmează pe cineva. ‘Urmează-Mi Mie’ înseamnă intră în legătură de iubire veșnică cu Dumnezeu Care ne arată iubirea și bunătatea Sa în Hristos Cel Bun și Milostiv. Vedem aici prefigurarea tainei Bisericii. ‘Urmează-Mi Mie’ înseamnă fă-te ucenic al Meu, intră în comuniune cu Mine și în comunitatea celor care Mă urmează. Mântuitorul îl îndeamnă pe tânăr, de fapt, să devină creștin, împreună cu ucenicii Săi apostoli. Ca să fii desăvârșit trebuie să fii următor lui Hristos, să fii în legătură vie cu Persoana Lui și să fii milostiv ca El, pentru că El este bogăția cea veșnică, nelimitată și netrecătoare. ,,Aceasta este viața veșnică să Te cunoască pe Tine, singurul și adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis’ (In. 17, 3).

Din Evanghelia de astăzi vedem și faptul că nu este ușoară schimbarea vieții noastre pe calea desăvârșirii, că schimbarea în bine înseamnă o luptă cu noi înșine, adesea multă întristare. Uneori ne întristăm când Hristos prin Evanghelie ne cheamă să ne schimbăm viața în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei și mândriei ascunși în inima noastră și să lăsăm în locul lor să vină lumina și iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putință celui ce caută sincer viața veșnică și cere ajutorul sau harul lui Hristos.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca prin harul Său să devenim tot mai milostivi, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!

Comentarii Facebook


Știri recente