Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a III-a după Rusalii

Căutarea Împărăției lui Dumnezeu, prioritate a vieții veșnice

Duminica a III-a după Rusalii (Despre grijile vieții)

Matei 6, 22-33

‘Zis-a Domnul către dânșii: luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe altul va iubi, sau de unul se va ține și de celălalt nu va avea grijă; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiți pentru viața voastră gândind ce veți mânca, ori ce veți bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul, decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Au nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, oricât și-ar pune el mintea, poate să-și adauge la statura sa un cot? Iar de îmbrăcăminte ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, și totuși vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, o puțin credincioșilor? Deci, să nu duceți grijă zicând: ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Căci toate acestea le caută păgânii; doar știe Tatăl vostru cel ceresc că aveți nevoie de toate acestea. Ci căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă.’

†DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sfânta Evanghelie din Duminica a III-a după Rusalii ne arată sensul adevărat al vieții creștine și modul în care trebuie să trăim viața ca oameni liberi din punct de vedere spiritual. Hristos Domnul începe cuvântul Său printr-o remarcă, spunând: ‘Luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul!’ (Matei 6,22-23). Sfinții Părinți ai Bisericii au interpretat lumina aceasta a ochiului sufletesc ca fiind conștiința sau discernământul, adică putința omului de a distinge între sensul adevărat al vieții și multele devieri sau rătăciri de la adevăr în viața noastră. Mântuitorul Iisus Hristos vrea să ne spună că dacă avem conștiință curată și gândire dreaptă, viața noastră se umple de lumină. Însă dacă rațiunea sau discernământul omului sunt întunecate de patimi egoiste și gânduri necurate, atunci viața omului pe pământ devine o existență întunecată. Mintea, ca ochi sufletesc, este cea care ne conduce în viață, ea ne apropie de Dumnezeu când Îl căutăm pe El, sau ne depărtează de Dumnezeu, când ne atașăm în mod excesiv sau exclusiv de lucrurile trecătoare, neglijând chemarea noastră la viața și fericirea veșnică. Cu alte cuvinte, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să avem mai întâi grijă de suflet și de dobândirea vieții veșnice netrecătoare, iar apoi să ne îngrijim de mâncare, băutură și îmbrăcăminte, adică de cele care sunt necesare vieții biologice.

Omul cu adevărat liber este omul duhovnicesc

În Evanghelia acestei Duminici, Mântuitorul Iisus Hristos nu ne îndeamnă la lene, ci ne îndeamnă la eliberare de tirania grijilor de cele materiale. Când El spune: nu vă îngrijiți de mâncare, de băutură și de îmbrăcăminte (cf. Matei 6, 31), aceasta înseamnă că nu trebuie să reducem viața noastră la aspectul ei biologic, material și trecător. Grija pentru mâncare, băutură și îmbrăcăminte nu trebuie să paralizeze viața noastră printr-o robie obsesivă sau printr-o tiranie pătimașă a materiei, ci să avem mai întâi grijă de sufletul cel nemuritor, adică, să căutăm viața cea veșnică netrecătoare. Când ne îngrijim prea mult de cele trecătoare uităm de cele veșnice. Mântuitorul Iisus Hristos vrea să ne elibereze de această tiranie a reducerii vieții noastre la aspectul ei material și trecător, ca să ne dăruiască libertatea de a hrăni sufletul nostru cu prezența iubitoare a lui Dumnezeu în viața noastră. Iar această prezență iubitoare a lui Dumnezeu în lume este Pronia cerească sau Providența divină, adică purtarea de grijă a Creatorului față de ființele create de El. Mântuitorul Iisus Hristos ne învață că nu trebuie să facem din grija pentru mâncare, băutură și îmbrăcăminte o preocupare unică, nici una primară și permanentă, ci mai întâi de toate trebuie să ne gândim la dreptatea și iubirea lui Dumnezeu, care se văd chiar și în purtarea Lui de grijă față de păsările cerului și crinii câmpului. De ce? Pentru a înțelege din această purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru ființe mai neînsemnate cum ar fi păsările din văzduh sau florile trecătoare ale câmpului, grija Lui mult mai mare pentru persoana umană, creată după chipul Lui și chemată la asemănarea cu El și la comuniune de viață eternă cu El.

Hrana spirituală a sufletului și îmbrăcarea lui cu virtuți sunt priorități ale vieții creștine

În Evanghelia care se citește astăzi, Mântuitorul ne spune că trebuie să dăm prioritate sau întâietate vieții spirituale și libertății noastre sufletești pentru a nu fi înrobiți de cele materiale, de mâncare excesivă și de moda hainelor scumpe, ci să ne îngrijim mai întâi cum se prezintă sufletul nostru în fața lui Dumnezeu prin îmbrăcămintea spirituală pe care i-o dăm, având mintea și inima luminate de rugăciune și de fapte bune. Haina sufletului se luminează prin rugăciune fierbinte și viață sfântă trăită în curăție și fapte bune. Haina sfințeniei este haina cea mai de preț a sufletului creștin. Iar bucuriile trecătoare se vor subordona acestei stări. Toate cele materiale sunt secundare, ele se pot adăuga la cele spirituale, dar nu să se substituie acestora. Mâncarea, băutura și îmbrăcămintea trupului nu trebuie să devină mai importante decât legătura sau comuniunea cu Dumnezeu, decât rugăciunea și sfințenia vieții. Aceasta este lumina Evangheliei de astăzi care strălucește din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos consemnate în Sfânta Evanghelie de la Matei.

La o primă vedere, superficială și pripită, Evanghelia Duminicii a III-a după Rusalii dă impresia că Mântuitorul Hristos ne-ar încuraja la pasivitate, la un fel de nepăsare privind mâncarea, băutura și îmbrăcămintea. Dar, de fapt, Hristos Domnul ne luminează întreg textul Evangheliei de astăzi prin ultimele cuvinte ale acestei lecturi: ‘Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă’ (Matei 6, 33). Acest mai întâi este foarte important. Mai întâi să căutăm viața veșnică, mai întâi să căutăm legătura noastră sfântă, plină de iubire și bucurie cu Dumnezeu Cel sfânt, nelimitat și netrecător. Hainele pe care le purtăm sunt trecătoare, se uzează, se rup și se pierd, iar hrana pe care noi o consumăm cu lăcomie sau o căutăm uneori cu foarte multă preocupare, cu prea multă grijă, fie ca să supraviețuim, fie ca să viețuim în desfătări, este și ea trecătoare, perisabilă. A căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a ne hrăni mai întâi cu cele spirituale. Ne hrănim mai întâi ‘cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu’, deci asimilând în sufletul nostru rațional cuvintele sfinte ale Sfintelor Scripturi, dar și hrănind sufletul cu Sfintele Taine, pentru a spori legătură noastră spirituală cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei veșnice. Îmbrăcămintea trupului este una trecătoare, dar îmbrăcămintea sau îmbrăcarea sufletului și trupului cu virtuți, ca bunătatea, curăția, smerenia, pocăința și toată fapta cea bună devine veșmânt luminos de virtuți. Iar această îmbrăcare a sufletului și a trupului în lumina harică și în virtuți începe la Botez. De aceea, la slujba Botezului noi cerem: ‘dă-mi mie haină luminoasă‘. Haina luminoasă a Botezului, a prezenței Duhului Sfânt în om, care îmbracă sufletul și trupul celui botezat, trebuie mereu curățită de păcate și mereu făcută mai strălucitoare prin săvârșirea faptelor bune, ca rodire a dreptei credințe în viața creștinului.

Ce este împărăția lui Dumnezeu?

Întrucât Mântuitorul Hristos ne învață că Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie preocuparea primă și esențială a vieții noastre, Biserica a pus în practică această învățătură din Evanghelie și prin faptul că atât înainte de mâncare, cât și după mâncare rostim o rugăciune. De pildă, înainte de masa de prânz rostim rugăciunea ‘Tatăl nostru’, în care mai întâi cerem: ‘Vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pre pământ‘ (Matei 6, 10), iar apoi zicem: ‘pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi‘ (Matei 6, 11). În rugăciunea rostită după masa de prânz cerem ‘și nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Împărăție’. Vedem aici legătura dintre rugăciune ca hrană spirituală pentru suflet și mâncare ca hrană materială pentru trup.

Ce este împărăția lui Dumnezeu pe care noi trebuie să o căutăm permanent și cu prioritate? Împărăția lui Dumnezeu este comuniunea de viață și iubire veșnică a Preasfintei Treimi cu sfinții îngeri și cu oamenii sfinți care împlinesc în viața lor voia lui Dumnezeu. De aceea, când începe celebrarea Sfintei Liturghii, în timpul căreia căutăm în modul cel mai intens Împărăția lui Dumnezeu, preotul zice: ‘Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în veci vecilor‘.

În Biserică pregustăm bucuria Împărăției Preasfintei Treimi

Aproape toate Sfintele Taine din Biserica Ortodoxă, cu excepția Tainei Spovedaniei (care este, de fapt, pregătire pentru Sfânta Liturghie), încep cu această binecuvântare a Împărăției Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. De ce? Deoarece noi, fiind botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, cerem permanent harul Preasfintei Treimi și ne bucurăm de iubirea Preasfintei Treimi, arătată nouă în și prin Iisus Hristos. Iar pregustarea luminii Împărăției Preasfintei Treimi se trăiește în Biserică, pentru că Biserica este plină de prezența harică a Preasfintei Treimi în toate lucrările ei sfinte: slujbe, sărbători, Sfinte Taine și ierurgii.

În Epistola către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel ne aduce o lămurire în plus privind Împărăția lui Dumnezeu, și anume că Împărăția lui Dumnezeu Tatăl este Împărăția ‘Fiului iubirii Sale‘ (cf. Coloseni 1, 13). Ea este Împărăția în care se arată iubirea Tatălui față de Fiul, confirmată de Duhul Sfânt, precum și iubirea Tatălui față de toți cei care au fost înfiați, prin Duhul Sfânt și apa Botezului, în Dumnezeu Fiul, și au devenit frați întru Hristos, fii ai Tatălui ceresc, pe baza credinței lor în Dumnezeu Fiul întrupat. Deci, când vorbim despre Împărăția lui Dumnezeu, înțelegem că ea este Împărăția Fiului iubirii Sale. Ca atare, în iubirea Lui față de Fiul Său Cel veșnic, Dumnezeu Tatăl ne cheamă și pe noi, oamenii, ca să fim părtași la viața și fericirea veșnică.

Căutarea Împărăției Preasfintei Treimi se arată prin pocăință, prin mărturisirea dreptei credințe, prin rugăciunea fierbinte și viața curată. De aceea, când începem rugăciunile noastre invocăm mai întâi pe Duhul Sfânt, Împăratul ceresc, ca să ne curățească de toată întinăciunea. Iar a doua rugăciune începătoare, rostită după Împărate ceresc, este rugăciunea Preasfântă Treime, miluiește-ne pre noi, precedată de invocarea treimică Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. Apoi rostim rugăciunea Tatăl nostru, pentru a arăta că iubirea Preasfintei Treimi își are izvorul în Dumnezeu Tatăl, din Care Se naște veșnic Fiul și purcede veșnic Duhul Sfânt, Ei împărtășindu-se veșnic de iubirea Tatălui. Iar noi oamenii suntem chemați, prin harul Sfintei Treimi de la Botez, să intrăm în această iubire veșnică a Preasfintei Treimi.

Acum, pe pământ, Împărăția lui Dumnezeu sau a Preasfintei Treimi este tainic prezentă în Biserică și este simbolizată iconic de Sfântul Altar, de unde primim Sfintele Taine ca arvună a vieții cerești veșnice. Însă după învierea trupurilor din stricăciune și după schimbarea cerului și pământului de acum în cer nou și pământ nou, vom primi nu doar arvuna Împărăției lui Dumnezeu, ci plinătatea ei. De aceea, când ne împărtășim cu Sfânta Euharistie, ne rugăm lui Hristos, zicând: ‘dă-ne nouă să ne împărtășim mai cu adevărat (mai deplin) în ziua cea neînserată a Împărăției Tale’.

Să ne ajute Hristos Domnul să trăim ca oameni duhovnicești liberi care caută mai întâi de toate Împărăția lui Dumnezeu prin rugăciune și prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră. Amin! (Articol publicat în ziarul „Lumina de Duminică” din data de 13 iunie 2010).

Comentarii Facebook


Știri recente