Predica PF Parinte Patriarh Daniel la slujba Invierii Domnului

Sfanta Evanghelie pe care am ascultat-o acum este evanghelia proclamarii sau binevestirii invierii Mantuiorului nostru Iisus Hrisotos. Dis-de-dimineata, la revarsatul zorilor, sau pe cand rasarea soarele, femeile purtatoare de aromate, de miruri sau miresme, Maria Magdalena si cealalta Maria, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist Matei, sau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si Salomeea, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist Marcu, au mers la mormantul Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca sa unga trupul Sau dupa obiceiul iudeilor. Ungerea trupului celui mort cu aromate sau cu miruri, cu miresme frumos mirositoare si de mare pret insemneaza incercarea de a opri oarecum trupul sa nu intre in descompunere, in stricaciune, si, in acelasi timp, miresmele aduse pentru ungerea trupului Celui mort inseamna evlavie, insemneaza cinstire si insemneaza iubire sfanta pentru Cel care nu mai este printre cei vii. Femeile purtatoare de aromate au mers la mormant insa fara insotitor, ele nu aveau pe nimeni ca sa le pazeasca, nu aveau pe nimeni care sa le ajute si, de aceea, se intrebau intre ele: ‘Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?’, caci era o piatra mare care a inchis mormantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos. ‘Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?’, barbatii lipseau, pentru ca erau mai fricosi decat femeile, cu mult curaj, ucenicii Mantuitorului, ne spun evangheliile, de teama iudeilor s-au incuiat in case, femeile purtatoare de aromate sau de miruri de mare pret au avut mai mult curaj in dimineata Invierii. Curajul lor venea din iubirea lor sfanta si din evlavia lor mare pentru Hristos Domnul. In general, femeia este mai aproape de taina vietii pentru ca da viata copiilor pe care ii naste si au o sensibilitate deosebita toate femeile credincioase in fata misterului sau in fata tainei celor care mor inainte de vreme, sau pe nedrept, cum a fost omorat prin rastignire Hristos Domnul. Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca atunci cand s-au apropiat de mormant femeile mironosite au ridicat privirea lor si au vazut ca piatra era rasturnata, iar piatra rasturnata era raspunsul lui Dumnezeu la intrebarea lor: ‘Cine ne va pravali piatra de pe usa mormantului?’. Un ajutor neasteptat deschide deodata mormantul lui Iisus si sufletele femeilor mironisite, mormantul lui Iisus ca ele sa vada ca El nu mai este in mormant, ci a inviat si sufletul lor, sa inteleaga ca moartea a fost rasturnata, ca a fost rasturnata puterea mortii si s-a aratat biruinta vietii vesnice. Femeile mironosite, spune Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu, s-au umplut „de frica si uimire”, iar Sfantul Evanghelist Matei spune ca au fost cuprinse de „teama si bucurie mare”. Uimirea si teama le-au venit lor din intalnirea cu neobisnuitul, cu nemaiintalnitul, cu lucrarea lui Dumnezeu din ceruri in pamant si pe pamant, in pamant fiindca Hristos a inviat si pe pamant pentru ca a trimis pe ingerul Sau sa pravaleasca piatra de pe usa mormantului. Bucuria mare, pentru ca Domnul traieste, s-au dus sa unga trupul unui mort si s-au intalnit nu doar cu mormantul lui gol, ci si cu ingerul care le-a spus: ‘Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea’ (Matei 28, 5-7). Atunci, femeile cuprinse de frica si bucurie mare s-au intors de la mormant spre casa, cu frica neobisnuitului si cu bucuria sperantei ca Iisus cel rastignit si ingropat a inviat din morti si este viu. Pe drumul de la mormant spre casa L-au intalnit tocmai pe El, Care le-a zis: ‘Bucurati-va!’, Biruitorul mortii a devenit Izvorul bucuriei. Si atunci ele s-au apropiat de El, i-au cuprins picioarele si I s-au inchinat fara grai, fara sa mai scoata un cuvant. Bucuria a fost atat de coplesitoare, incat niciun cuvant nu a mai putut-o exprima, iar in momentul acela Mantuitorul le-a spus: ‘Nu va temeti, mergeti si spuneti fratilor mei, nu ucenicilor, ci fratilor, sa mearga in Galileia si acolo ii voi intalni’. Mantuitorul Iisus Hristos inviat din morti ne intampina pe cale pe noi toti, pe calea vietii noastre amestecata cu teama, amestecata cu moartea. Ne intampina si ne spune: ‘Bucurati-va!’, si daca noi simtim bucuria Lui, bucuria impartasita noua de catre El prin credinta, ne intalnim si cu El, in persoana. De aceea, in Biserica, dupa ce marturisim Crezul, ne impartasim. In prima parte a Tainei credintei celebrate in Biserica, marturisim credinta noastra in Hristos cel Inviat si apoi catre sfarsitul liturghiei ne impartasim cu El, ne intalnim cu Cel pe care-L marturisim ca este viu.

Iubiti credinciosi si credincioase,

Evanghelia vrea sa ne arate ce anume serbam noi astazi, serbam intalnirea cu Hristos cel Inviat care a spus inainte de Inaltarea Sa la ceruri: ‘Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor’. Hristos este prezent pururea in Biserica Sa, daca Il cautam cu aceeasi evlavie, cu aceeasi iubire sfanta, cu acelasi curaj, cu aceeasi ravna ca si femeile mironosite vom simti intalnirea cu El si vom auzi tainic in sufletul nostru cuvintele: ‘Bucurati-va!’. De aceea, credinciosii care merg cu evlavie la Biserica, se inchina la icoana Mantuitorului Iisus Hristos si saruta Sfanta Cruce, se intalnesc cu El, se impartasesc cu El in Sfanta Euharistie si se intorc acasa plini de bucurie, ca si femeile mironosite. Ele s-au inchinat Lui si i-au cuprins picioarele si ne invata pe noi sa ne inchinam Lui si mai ales preotii si diaconii cand intra in altar cuprind picioarele Sfintei Mese, se inchina pana la pamant cu capul asemenea femeilor mironosite de la care am invatat ce trebuie sa facem cand ne intalnim cu Hristos cel inviat. Evanghelia ne mai spune un adevar foarte mare: nu toti oamenii Il intalnesc direct pe Hristos Cel inviat in viata lor, numai cei care Il cauta cu multa credinta si cu mult curaj, insa cei care nu au atat de mare credinta si nu au atat de mult curaj, primesc vestea Invierii lui Hristos si bucurie din bucuria lui Hristos prin altii, prin cei care Il vestesc pe Hristos. Evanghelia ne arata ca Mantuitorul nu a dorit sa se arate ucenicilor in mod direct, pentru ca nu aveau atata curaj si atata dragoste si atata pretuire pentru El, in dimineata Invierii Sale, cat au avut femeile mironosite. Dar nu i-a uitat nici pe ei si le-a trimis pe ele sa le vesteasca lor Evanghelia Invierii lui Hristos. De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur numeste femeile mironosite ‘apostolii apostolilor’, cele trimise catre cei trimisi, care vor fi mai tarziu trimisi sau apostoli. Femeile mironosite sunt misionare, vestitoare ale Invierii lui Hristos. Si in ele noi vedem pe toti credinciosii ravnitori, care binevestesc cu bucurie Invierea lui Hristos, credinta in Hristos cel Inviat, Domnul si Stapanul vietii noastre, le reprezinta pe mamele care cresc copii in credinta, pe cei care vin dis-de-dimineata la Biserica, printre primii, care juta Biserica in constructia ei de zid, cat si in zidirea ei duhovniceasca prin banutul pe care-l dau Bisericii, prin cuvantul bun, prin rugaciunea puternica si smerita, prin tot ceea ce fac ca sa arate ca raspandesc in jurul lor bucurie din bucuria lui Hristos Cel inviat, lumina din lumina lui Hristos Cel inviat si pace din pacea lui Hristos Cel inviat.

Sa-l rugam pe Hristos Domnul cel Inviat din morti sa ne daruiasca si noua bucuria pe care a daruit-o femeilor mironosite, sa ne daruiasca pacea pe care a daruit-o Sfintilor Sai Apostoli in seara Invierii Sale, cand le-a spus: ‘Pace voua!’ si sa ne ajute ca noi in jurul nostru sa raspandim bucuria Invierii prin cuvant si fapta, sa raspandim pacea lui Hristos, sa raspandim iubire din iubirea lui Hristos si sa ajutam si pe altii sa se bucure cu noi spre slava Preasfintei Treimi si spre slava lui Hristos cel inviat.

Hristos a inviat!

Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Comentarii Facebook


Știri recente