Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, a susținut marți, 17 martie 2009, în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Al. I. Cuza” conferința cu titlul: „Realismul duhovnicesc – prin dez-amăgire la viața cea nouă”. Preasfinția Sa a răspuns invitației Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) – filiala Iași de a împărtăși câteva gânduri cu privire la realismul duhovnicesc.
Preasfințitul Siluan a vorbit, în prima parte a cuvântului său, adresat studenților prezenți în număr mare în Aula Magna „Mihai Eminescu”, despre realismul duhovnicesc, conștiința asumării greșelilor de către fiii lui Adam, cel care s-a ascuns de Dumnezeu, neștiind că Dumnezeu Care l-a creat îl vede. „Realismul duhovnicesc reprezintă acea conștiință deschisă față de realitate, prin antagonism cu atitudinea care ne pândește pe toți, ca fii ai lui Adam cel rușinat și rușinos, care, în momentul în care greșește, e de ajuns să-i șoptească diavolul și să-i spună că e gol pentru a mușca a doua oară din momeala vrăjmașului. Adam nu-și dă seama cât de repede se ascunde în tufișul conștiinței și crede că nici nu-l mai vede Dumnezeu. Toată această descendență și perpetuare a atitudinii de ascundere de Dumnezeu la prima greșeală, de ne-asumare, de întoarcere a spatelui către Dumnezeu, a făcut pe om să alunece din realitate și din realism, în închipuire, în teamă, în rușine, în întoarcerea spatelui față de Dumnezeu și să ajungă să constate această situație ca fiind normală. De fiecare dată când suntem în situația aceasta, avem posibilitatea să devenim realiști, să deschidem ochii și să ne nevoim în a nu repeta și a perpetua aceeași fugă, în tufiș. Mă ascund și aștept să mă caute Dumnezeu pe mine, respectiv să mă întâlnesc cu Dumnezeu la sorocul pe care eu I l-am dat”, a spus Preasfințitul Siluan, care a continuat să vorbească despre asumarea păcatului înaintea lui Dumnezeu, pentru că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos a luat asupra Sa moartea și păcatul.
„De fiecare dată când suntem în situația aceasta, avem posibilitatea de a deschide ochii către realitatea neplăcută și dureroasă a eșecului, cu consecințele lui, și de a rămâne cu Dumnezeu. Realismul fiilor botezați, care sunt născuți din apă și din duh, care trăiesc prin prisma Domnului, prin care vine harul și adevărul, înseamnă că împărăția lui Dumnezeu chiar s-a apropiat. Împărăția lui Dumnezeu nu numai că s-a apropiat, ci este înlăuntrul nostru, prin botez. Duhovnicul ar trebui să se numească «duhovnic» dacă se ocupă cu duhul. Dacă duhovnicul se ocupă cu păcatul mai mult decât cu duhul, atunci este «păcătovnic». Pe mine nu mă mai interesează să mai analizez păcatul și păcătoșenia încă o dată, că și așa mă ține de dimineață până seara. Asta înseamnă să fiu realist, adică să văd realitatea în față și, în loc să fug în tufiș, să fug la Dumnezeu cu păcatul. Fug la Dumnezeu și vreau să ajung la Dumnezeu și nu să mă împotmolesc în analiza păcatului, ci să înțeleg cum să ies din păcat. Dumnezeu reprezintă singura noastră perspectivă care ne poate scoate din păcat și din consecințele lui cele mai dureroase, suferința și moartea. Domnul ne cheamă să ne asumăm păcatele, pentru că El Însuși Și-a asumat moartea și păcatele noastre. Nu înțelegem nici acum, având harul botezului și având experiența a 2.000 de ani cu care ne tot batem în piept în fața altora, că suntem chemați să ne asumăm păcatul. Ce simplu ar fi și pentru duhovnicie dacă sufletul acela nu s-ar duce în spiritul ne-asumat la duhovnicie și la spovedanie, ci ar preda greutatea care îl apasă și ar pleca mai împlinit, mai ușurat”, a mai adăugat Preasfințitul Siluan.
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române din Italia a subliniat apoi faptul că asumarea păcatului nu este un lucru ușor, aducând, în acest context, exemplul samarinencei. „Nu-i ușor să-ți asumi păcatul. Hristos îi grăiește samarinencei că «Domnul caută închinători în duh și în adevăr». Care e adevărul de care vorbește Domnul? Noi credem că, pentru a ne întâlni cu Dumnezeu, trebuie mai întâi să fim serioși și să nu mai greșim. Domnul arată, prin pilda femeii samarinence, în mod foarte clar că vine și caută pe om în adevărul în care se află. Domnul arată că vine în întâmpinarea omului în adevărul în care se află și că nu faptul că adevărul respectiv este minciună și înșelare, cum este în cazul samarinencei, Îl împiedică pe Dumnezeu să împărtășească cu ea adevărul. Acest lucru îi deschide inima să poată primi cu curaj, cu realism, starea în care se află. Simpla asumare realistă, curajoasă, cu un pic de bărbăție duhovnicească, te păstrează în perspectiva împărăției. Cel Care iubește lumea atât de mult și Care a arătat iubirea Lui până la a lua păcatul asupra sa spune: «Nu deznădăjdui». Chiar dacă tu nu înțelegi nimic. Nu numai că ne dezamăgim de toate preju-decățile și clișeele, dar nici nu deznădăjduim. De multe ori, omul deznădăjduiește de sine și de propriile puteri și începe să nădăjduiască numai în Dumnezeu, numai în Maica Domnului. Cel care te amăgește vine și cu soluția, așa cum i s-a întâmplat lui Adam”, a mai completat Preasfințitul Siluan.
Sursa: ziarullumina.ro
