Preasfințitul Irineu Bistrițeanul: „Ilustrul arhipăstor a fost chemat acasă la Dumnezeu”

La sfârșitul Slujbei înmormântării Înaltpreasfințitului Mitropolit Bartolomeu Anania, joi, 3 februarie 2011, după cuvântul Patriarhului României, Preasfințitului Părinte Irineu Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului în numele Permanenței Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului și a credincioșilor acestei Eparhii, a rostit un cuvânt de învățătură intitulat „Ilustrul arhipăstor a fost chemat acasă la Dumnezeu”:

‘Cu inimile cernite de durere și în cântări duhovnicești și rugăciuni, ne despărțim astăzi de Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu al cărui suflet și-a luat zborul spre „țara veșniciei”. Îl plâng acum preoții și-l plâng credincioșii, îl regretăm toți. Dar noi îl plângem cu nădejde. Nădejdea noastră este ancorată în Hristos, Care a transformat mormântul în ușă spre eternitate, și ne îndreptățește astăzi să privim moartea în față și să cântăm „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

În urmă cu 18 ani, tot la început de februarie și tot în această catedrală, Părintele Bartolomeu era investit de mâna Proniei cu demnitatea de Chiriarh al Clujului, fiind primit cu încredere și entuziasm de tot poporul. Înțelegând voia lui Dumnezeu, a ascultat spunând: „Biserica nu m-a chemat la ușor, ci la greu!”. Și-a asumat jertfa, și viața sa a devenit o țarină roditoare de valori netrecătoare.

Arhiereul înțelept a înțeles că a fi conducător nu-i o sarcină ușoară, fiindcă acesta trebuie să cuprindă o întreagă umanitate în ființa sa. Dar, împodobit cu o tărie morală formidabilă, Înaltpreasfințitul Părinte s-a dovedit neîntrecut „slujitor al lui Hristos și iconom al tainelor lui Dumnezeu” (cf. I Cor. 4, 1). Viața sa a ars ca o lumânare din propria-i substanță, pentru a lumina și a zidi pe alții.

Grăuntele de bine și frumos pe care-l purta în inimă l-a dezvăluit și l-a crescut din dragostea ce a avut-o pentru oameni. Întreaga sa viață, fiindu-i o simfonie a iubirii concretizată prin propovăduire și pastorație, parcă-l auzeam spunând cu Sfântul Ioan Gură Aur: „În ochii mei, nimic nu este mai frumos decât slujirea”.

Slujirea și-a exercitat-o prin etos misionar autentic, prin activitatea omiletică, prin diortosirea Bibliei și prin bogata sa operă literară. Arhiereul clujean era într-adevăr un iscusit cuvântător de Dumnezeu, o trâmbiță a adevărului revelat, care înălța și transfigura pe ce-i ce-l ascultau. Această teologhisire era alimentată de cuvântul Sfintei Scripturi, pe care a revizuit-o, a tălmăcit-o și a comentat-o, muncind intens pentru aceasta vreme de 11 ani.

Cărturarul și scriitorul talentat, în toate scrierile sale literare a comprimat rostiri sentențioase, izvorâte din înțelepciunea de veacuri. A ilustrat un stil rafinat, meditativ, colocvial, elegiac, uneori ironic și sarcastic prin care a redat coordonate profunde și discrete ale existenței umane. De asemenea, a îmbinat cu talent literar viziunile teologice cu cele folclorice, evidențiind măreția spațiului nostru etnic.

Ca Arhiepiscop al Clujului, Părintele nostru Bartolomeu a luptat pentru dezvoltarea activității pastorale a clerului și pentru diversificarea ei în funcție de cerințele actuale ale societății. Totodată, a luptat pentru implicarea Bisericii în acțiunile de asistență socială organizată, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică și cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului și pentru dezvoltarea relațiilor ecumenice practice.

Cu bravură apostolică, Mitropolitul nostru a întreținut impulsul religiozității, instaurând cultul pentru adevăr și recunoașterea valorilor drept piedestal pentru sănătatea și normalitatea unui popor. În urmă cu 18 ani spunea: „Suntem îndatorați să lucrăm și să luptăm deopotrivă pentru Biserică și neam. În inima Ardealului, trebuie să fim în întregime oameni ai Bisericii și oameni ai neamului; altfel nu ne facem datoria”.

Acum, ilustrul arhipăstor a fost chemat acasă la Dumnezeu. Lucrarea sa pe pământ s-a încheiat. El a plecat să-și primească răsplata veșnică. Dumnezeu l-a cules din grădina lumii, pe acest mare ierarh ca pe „o floare aleasă în buchetul Sfântului Sinod”, cum îl numea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Îi mulțumim Preafericirii Sale că în aceste momente triste este alături de noi cu cuvânt de îmbărbătare și cu povață înțeleaptă.

Rog pe Bunul Dumnezeu să vă mângâie pe toți, păstori și păstoriți ai Eparhiei noastre care, cu regret profund, vă luați rămas-bun de la preaiubitul Părinte Bartolomeu. Îl rog pe Hristos, Arhiereul veșnic, să-i ierte slujitorului său, arhiereului Bartolomeu, tot ce a greșit ca un om în această viață și să așeze sufletul său nobil în ceata drepților.

Veșnica lui pomenire! Amin’.

(Sursa: Radiorenasterea.ro)

Comentarii Facebook


Știri recente