PREASFINȚITUL IOACHIM MAREȘ, EPISCOPUL HUȘILOR, A TRECUT LA CELE VEȘNICE

PREASFINȚITUL IOACHIM MAREȘ, EPISCOPUL HUȘILOR, a murit astăzi (24 aprilie – sărbătoarea Izvorul Tămăduirii) în jurul orei 13:30 la Reședința Episcopală din Huși.

Preasfințitul Părinte Ioachim Mareș a văzut lumina zilei la 12 martie 1927 în comuna Măgirești, județul Bacău, din părinții Nicolae și Maria Mareș, la botez primind numele de Ioan.

A urmat Școala primară în localitatea natală, pentru scurtă vreme, Gimnaziul ‘Petru Rareș’ din Miercurea-Ciuc, Seminarul Teologic ‘Sfântul Gheorghe’ din Roman și Facultatea de Teologie din Suceava (1946-1948), iar dupa desființarea acesteia a trecut pe pământ transilvan, la Institutul Teologic Universitar din Cluj (1948-1950), unde a luat contact cu o altă viată spirituală românescă, ce i-a fost de mare folos în anii de mai tarziu; aici a obținut și diploma de licență în Teologie, în anul 1950.

După căsătorie (cu Ana Munteanu) a fost hirotonit diacon (în 21 mai 1952 în Catedrala eparhială din Roman) iar în 29 iunie același an, întru preot, în catedrala episcopală din Huși.

Vreme de peste trei decenii a păstorit cu mult devotament preoțesc la Parohia Damienești, județul Bacău (1952-1954), unde a înfrumusețat și reparat biserica și casa parohială; la Parohia Tardeni unde a construit casa parohială (1954-1955); la biserica „Sfântul Nicolae” din Moinești (1955-1962), unde a reparat și extins biserica; la Leorda-Comanesti, județul Bacășu (1962-1972), unde a restaurat și consolidat biserica și casa parohială; la biserica ‘Sfântul Nicolae’ din Bacău (1972-1978) a restaurat și înfrumusețat atât biserica cât și casa parohială; în același timp a reconstruit biserica parohială din satul său natal, Măgirești, județul Bacău; în paralel a fost și secretar protopopesc la Moinești (1957-1967), deputat eparhial (1962-1972), președinte al Conșistoriului eparhial al Episcopiei Romanului și Hușilor (1972-1978), după care, în urma bogatei experiențe acumulate în domeniul biseicesc i s-a incredințat funcția de vicar administrativ al acestei episcopii (1978-1985).

La câțiva ani după trecerea la cele veșnice a soției sale (1971) a fost ales Arhiereu-Vicar al Eparhiei Romanului și Hușilor, cu titlul de ‘Vasluianul’, călugărit sub numele de ‘Ioachim’, hirotonit și instalat în 24 noiembrie 1985; ca Arhiereu-Vicar la Roman a desfășurat o bogată activitate mișionar-pastorală, administrativ-gospodărească și culturală. În perioada 1985-1989 a consolidat, pictat și înfrumusețat biserica ‘Precista-Mare’ din Roman, în care a slujit ca ahiereu-vicar; în anul 1991 a pus temelia celei mai mari catedrale din România în municipiul Bacău cu hramul ‘Înălțarea Domnului’ și a continuat construirea ei pana în anul 2001.

În urma reînființării Episcopiei Hușilor (în ședinta Adunării Naționale Bisericești, la propunerea Sfântului Șinod al Bisericii noastre din 13-14 februarie 1996), Arhiereul Vicar Ioachim Vasluianul a fost ales episcop al Hușilor ( în 4 iulie 1996), înscăunarea sa făcându-se la 15 septembrie 1996. Din anul 1997 și până în prezent a consolidat, restaurat și înfrumusețat catedrala episcopală din Huși, împreună cu reședința și cu toate dependințele acestui Centru Eparhial. Între anii1999-2004 a înălțat biserica Mănăstirii ‘Schimbarea la Față’ din Huși, precum și o clădire cu etaj, cu 40 de camere, pentru buna funcționare a acestei mănăstiri; în perioada 2000-2004 a construit clădirea pentru Muzeul Eparhial Huși.

În cadrul Episcopiei Hușilor, în perioada 2000-2004, s-au construit biserici la Spitalele din Bârlad, Negrești și Huși și au fost sfintite peste 50 de locuri de construcții noi de biserici parohiale și filiale, unele fiind terminate și sfințite iar altele în curs de finalizare.

În prezent Centrul Eparhial Huși a recuperat 890 hectare teren agricol, nepreluate de parohiile din această eparhie, de la consiliile comunale respective, 100 hectare teren agricol, proprietatea Centrului Eparhial precum și 300 hectare pădure.

Pe lângă aleasa activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească, a publicat temeinice și documentate lucrări, a tipărit altele în calitate de redactor; între lucrările personale amintim: ‘Monografia bisericii Sf. Nicolae din Bacău’ (Roman, 1983), ‘Monografia bisericii din Măgirești’ (Roman,1988); ‘Conștiintă și slujire preoțească’, în trei volume; în același timp s-au mai tiparit sub redactia sa 20 de titluri de carte; a editat: ‘Cronica Episcopiei Romanului și Hușilor’, 10 volume (Roman, 1985-1994); ‘Cronica Episcopiei Hușilor’ , 10 volume (1995-2004); de asemenea a publicat 96 de studii și articole, majoritatea în ‘Mitropolia Moldovei și Sucevei’ sau în ‘Îndrumătorul bisericesc al Eparhiei Romanului’. În perioada arhieriei sale a organizat sau a participat la diferite evenimente și manifestari cu caracter eligios și științific. Printre acestea amintim: Simpozionul „100 de ani de la adormirea vrednicului de pomenire, Episcopul Melchisedec Ștefănescu’ (1892-1992) la Roman în anul 1992; Simpozionul „500 de ani de la construirea ctitoriei ștefaniene de la Borzești, Bacău’ (ținut la Borzești în anul 1994) „Simpozionul realizat la catedrala episcopală din Huși, construită de Ștefan cel Mare și Sfânt în anul 1495′ eveniment la care a participat și Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, în anul 1995; ‘Simpozionul organizat cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la inființarea Episcopiei Hușilor’ (1598-1998); cu acel prilej a avut loc și resfințirea catedralei episcopale din Huși; în anul 2004, cu ocazia ‘Anului Ștefanian’ (1504-2004), s-a sfințit și deschis oficial Muzeul Eparhial din Huși, la care a participat un sobor de ierarhi, care a săvârșit și Sfânta Liturghie, în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Comentarii Facebook


Știri recente