Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Smerenia în viața omului are o rodire sfințitoare”

Ieri, 24 ianuarie, în Duminica vameșului și a fariseului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură la Paraclisul patriarhal cu hramul „Sfântul Grigorie Luminătorul”, informează cotidianul Ziarul Lumina. În cuvântul de la finalul Sfintei Liturghii, Părintele Patriarh a arătat importanța teologică și duhovnicească a smereniei, așa cum reiese din Evanghelia după Luca, citită ieri.

La începutul cuvântului, Patriarhul României a explicat că această duminică deschide timpul liturgic al Triodului, o perioadă a anului bisericesc ce cuprinde Postul Sfintelor Paști și cele trei duminici pregătitoare, duminica Vameșului și a Fariseului, cea a Fiului Risipitor și cea a Înfricoșătoarei Judecăți, și a subliniat că această Evanghelie ne arată că cea mai importantă lucrare în viața creștinului în vederea dobândirii mântuirii este rugăciunea smerită, pentru că smerenia este cea dintâi treaptă a vieții duhovnicești. Fără smerenie nu e-xistă urcuș spre înviere ca ridicare din moartea păcatului și ca unire a noastră cu Hristos cel Răstignit și Înviat.

„Triodul ne îndeamnă la o sinteză a faptelor bune cu smerenia”

Preafericirea Sa a explicat că esența duhovnicească a acestei parabole pe care ne-o înfățișează Evanghelia ce s-a citit ieri în cadrul Sfintei Liturghii este faptul că fără smerenie nimeni nu se poate mântui, nimeni nu poate fi bineplăcut lui Dumnezeu, chiar dacă cineva s-ar pretinde om drept, și a explicat, de asemenea, că Părinții Bisericii care au alcătuit slujba acestei duminici pun accentul pe smerenia vameșului, dar, pe de altă parte, arată că trebuie urmate și virtuțile fariseului, și smerenia vameșului. „Triodul ne îndeamă la o sinteză a faptelor bune cu smerenia. Triodul nu ne îndeamnă să fim păcătoși și smeriți, ci îndeamnă să fim făptuitori de fapte bune, dar întru smerenie”.

„Starea de smerenie este starea de recunoștință”

În continuare, Patriarhul României a evidențiat că smerenia este necesară și foarte importantă chiar pentru omul drept, săvârșitor al faptelor bune, pentru că „starea de smerenie este starea de recunoștință. Numai omul smerit poate fi cu adevărat recunoscător lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El în săvârșirea faptelor bune. De aceea, rugăciunile noastre în biserică sunt mai întâi rugăciuni de mulțumire, de recunoștință, aduse lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El, atunci când realizăm ceva bun. Smerenia ne ajută să fim nu numai recunoscători, ci și realiști. Numai sufletul smerit este suflet realist, în înțelesul că și atunci când am săvârșit binele întru smerenie vedem că mai este încă mult de făcut, că se poate și mai mult de făcut și că se pot săvârși și mai multe fapte bune. Omul smerit nu ajunge la mulțumirea de sine ca încetare a activității celei bune, omul smerit, deși a făcut unele fapte bune, este conștient că este puțin în raport cu cât ar fi putut face sau mai ales în raport cu cât ar trebui să facem. Smerenia este o stare dinamică a vieții care nu ne lasă să cădem în lenevire duhovnicească, în mulțumirea de sine”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

„Nu se poate sfinți nimeni în starea de trufie”

Subliniind importanța smereniei în raport cu oamenii, dar mai ales cu Dumnezeu, PF Părinte Patriarh Daniel a arătat că omul duhovnicesc smerit nu se compară cu alți oameni, ca să îi judece sau ca să se mândrească fiind superior lor, ci se află smerit în fața lui Dumnezeu, Cel atotbun, atotmilostiv. „În raport cu Dumnezeu, oricât bine am săvârși noi, oricâtă iubire am avea, ea este puțină în relație cu Dumnezeu Cel nesfârșit, netrecător, Cel veșnic și Cel întru totul sfânt, întru totul iubitor, întru totul milostiv. Rugăciunea smerită sau smerenia în viața omului are un efect sau o rodire sfințitoare. Nu se poate sfinți nimeni în starea de trufie, ci numai în starea de smerenie, pentru că în omul smerit este loc pentru Dumnezeu. În măsura în care omul se golește de sine, de trufie, de egoism, de mândrie, se lărgește sufletul său pentru prezența lucrătoare, mântuitoare și sfințitoare a lui Dumnezeu în el”, a spus PF Daniel.

Rugăciuni de mulțumire aduse lui Dumnezeu ca recunoștință pentru marele dar al Unirii

În finalul cuvântului său, PF Părinte Patriarh Daniel a subliniat că ieri Biserica Ortodoxă Română a săvârșit rugăciuni de mulțumire aduse lui Dumnezeu, ca răspuns, ca recunoștință pentru marele dar al Unirii Principatelor Române în 24 ianuarie 1859.

„Arătăm astăzi recunoștință lui Dumnezeu pentru acest act, dar și pomenim pe făuritorii Unirii, pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei, care a prezidat Adunarea electivă de la Iași, din 5 ianuarie, și pe mitropolitul Nifon, care a prezidat Adunarea electivă a Țării Românești din 24 ianuarie 1859, și pe toți ceilalți făuritori ai Unirii, care au înțeles cât de mare este darul Unirii, darul unității și al demnității unui popor care se adună, și nu se dezbină. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca darul acesta al unirii să fie cultivat, menținut și manifestat în so-lidaritate românească, în comuniune românească, în unitate de cuget și simțiri, pentru a fi un popor creștin demn, un popor care nu-și uită rădăcinile creștine, care nu uită că de fapt ajutorul lui Dumnezeu a fost cel care l-a învrednicit să săvârșească această lucrare mare, a Unirii Principatelor Române”, a spus Patriarhul României.

Comentarii Facebook


Știri recente