PREAFERICITUL PĂRINTE PATRIARH DANIEL: SFINTELE PAȘTI – SĂRBĂTOAREA TRECERII DE LA MOARTE LA VIAȚĂ CEREASCĂ

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel din noaptea Sărbătorii Învierii Domnului, anul mântuirii 2010, intitulat SFINTELE PAȘTI – SĂRBĂTOAREA TRECERII DE LA MOARTE LA VIAȚĂ CEREASCĂ, rostit din fața Reședinței Patriarhale în prezența a mii de credincioși din București:

„Mulțumim mai întâi de toate Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit ca și anul acesta să primim de la Ierusalim darul sfânt al Sfintei Lumini de la Mormântul Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Anul acesta Sfânta Lumină a venit la ora 14:07. Delegația Patriarhiei Române a primit binecuvântare de la Patriarhul Ierusalimului, Preafericitul Părinte Teofil, și apoi a participat la Vecernia Mare. În timp ce rugăciunile rostite de Patriarh se înălțau spre Dumnezeu a venit Sfânta Lumină pe care ați primit-o și frățiile voastre, în această noapte luminoasă de Paști. Sfânta Lumină de la Ierusalim este un dar minunat. Nimeni nu poate explica modul în care această lumină vine la noi pentru că, de fiecare dată, are ceva specific. Dar ceea ce ne interesează pe noi nu este modul în care Sfânta Lumină apare, ci de ce Sfânta Lumină vine la noi. Considerăm că Sfânta Lumină este un dar, în fiecare an, al Mântuitorului Iisus Hristos pentru Biserica Ortodoxă care o împarte și celorlalte confesiuni prezente prin reprezentanții lor în biserica Sfântului Mormânt. Ea este dovada că Hristos Domnul Cel Înviat din morți este în ceruri, viu, și răspunde credinței noastre și dragostei noastre pentru El cu iubirea Sa manifestată în Lumina Sfântă, deoarece El este Lumina lumii, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Toată existența a fost creată în El, prin El și pentru El ( cf. Coloseni 1, 16). Lumea întreagă este darul lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul în prezența sfințitoare a Duhului Sfânt.

În această noapte de Paște este necesar să ne gândim la legătura care există între viața noastră de creștini și Sfintele Paști, dar și la legătura care este între viața fiecărui om din lume, credincios sau necredincios, și taina Învierii lui Hristos și a Învierii celei de obște sau universale.

Învierea Mântuitorului nu este proclamată în interiorul edificiului bisericii, ci în afara lăcașului de cult, pentru că ea privește pe toți oamenii. Nu numai creștinii vor învia, ci la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, când va veni El să judece vii și morții, va avea loc învierea tuturor oamenilor din toate timpurile și toate locurile, indiferent de religie, de neam, de vârstă sau de rasă. Toți oamenii vor învia din morți. Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola I către Corinteni că „după cum toți (oamenii) mor în Adam toți vor învia în Hristos” (I Corinteni 15, 22).

Sărbătoarea aceasta, în care noi prăznuim Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, se numește „Paști”. Cuvântul „paște” vine în limba română prin filieră greco-latină din cuvântul ebraic „pesah”, iar cel ebraic din limba egipteană „paseh” și înseamnă „trecere”. Iudeii prăznuiau la sărbătoarea Paștilor amintirea trecerii lor de la robia Egiptului la Țara Făgăduinței, trecerea lor prin Marea Roșie ca eliberare de asuprirea pe care egiptenii le-o impuneau folosindu-i ca robi care lucrau la muncile cele mai grele. În creștinism noi, însă, nu mai celebrăm trecerea poporului ales prin Marea Roșie, ci trecerea de la moarte la viață, eliberarea, nu din robia Egiptului, ci din robia păcatului. Această eliberare din robia păcatului a naturii umane și trecerea ei de la moarte la viață și de la pământ la cer s-a realizat mai întâi în Iisus Hristos Domnul. Iar prin credința în Iisus ne eliberăm și noi de robia păcatului și ne pregătim pentru înviere. Mai întâi se realizează învierea sufletului din moartea păcatului, iar apoi, la învierea cea din obște, învierea trupului din moarte și stricăciune. De aceea, sărbătoarea Sfintelor Paști este și o anticipare, o arvună, a învierii noastre când va fi Învierea cea de obște. Învierea lui Hristos ne privește pe toți, pe fiecare în parte și pe toți laolaltă, pentru că El, înviind din morți, S-a făcut „începătură a învierii celor adormiți” (I Corinteni 15, 20). Deci, Hristos Domnul ne deschide nouă calea învierii trupului din stricăciune. De aceea, Hristos este numit „Paștele nostru”. El Însuși, Persoana Sa este numită de Sfântul Apostol Pavel „Paște”, „Hristos, Paștele nostru, S-a jertfit pentru noi” (I Corinteni 5, 7). Cum s-a făcut trecerea de la Paștele iudaic la Paștele creștin ne spun Sfintele Evanghelii. Pe când prăznuia Hristos Domnul Paștele iudaic, către sfârșitul prăznuirii, a instituit Paștile cele noi în însăși Persoana Sa, pentru că „pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28). Deci, iată se vede cum Hristos Domnul, înainte de moartea și Învierea Sa, instituie în Sfânta Euharistie Paștile cele noi ca eliberare de păcate, ca iertare de păcate.

După Învierea Sa din morți Mântuitorul Iisus Hristos, trecând prin ușile încuiate, a intrat în casa unde ucenicii Săi stăteau timorați, înspăimântați de frică, de frica iudeilor. Atunci Mântuitorul le-a zis: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute.” (Ioan 20, 21-23). Vedem că atât în Sfânta Euharistie cât și în dăruirea Duhului Sfânt ucenicilor Săi, imediat după Învierea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că El dăruiește iertarea păcatelor, deoarece fără iertarea păcatelor nu se poate intra în viața veșnică, în Împărăția Preasfintei Treimi. Deci, Mântuitorul instituie pocăința pentru păcate și iertarea păcatelor ca primul mare dar al Său după Înviere. Prin aceasta vedem că în Sfintele Paști nu mai este vorba de eliberarea din robia Egiptului, ci din robia păcatului, iar trecerea de la moarte la viață, care se realizează în Hristos Cel înviat, nu este o simplă reanimare a unui cadavru. Hristos Cel înviat din morți nu mai moare niciodată, „moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 9). Hristos Domnul nu înviază ca să revină din nou la viața pământească cea amestecată cu suferință, cu boală și în cele din urmă cu moarte, ci Învierea Sa înseamnă începutul unei alte vieți decât cea pământească, biologică, ea este începutul vieții veșnice. De aceea, în noaptea de Paști cântăm: „prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți, veșnice”.

Mântuitorul Cel înviat din morți este liber de orice constrângere, nimeni nu-L mai poate opri, nimeni nu-L mai poate reține, nimeni nu-L mai poate vedea pe Cel înviat din morți dacă El nu voiește să Se arate, cum voiește, când voiește și cui voiește. Hristos Cel înviat din morți este totalmente liber față de orice determinism al naturii și al istoriei. El trece prin ușile încuiate cu trupul Său înviat din morți. Se arată și dispare. S-a arătat de zece ori după învierea Sa din morți, dar nimeni și nimic nu L-a putut reține. Când a călătorit în ziua Învierii Sale, către seară, spre Emaus cu Luca și Cleopa, aceștia nu L-au recunoscut decât la frângerea pâinii. Ei credeau că El este un simplu călător, care, însă, le-a tâlcuit Scripturile, mai ales locurile unde se vorbea despre El. Deci, Învierea pe care o prăznuim noi în noaptea aceasta de Paști nu este revenirea la viața biologică, așa cum s-a întâmplat cu Lazăr, cu fiul văduvei din Nain sau cu fiica lui Iair, ci ea este începutul unei alte vieți, viața cea veșnică, fără durere sau întristare și fără procese de compunere și descompunere. În cântările din noaptea aceasta se spune despre Hristos: „pe Adam din stricăciune ridicând”. Așadar, Învierea lui Hristos înseamnă eliberarea trupului de descompunere, de stricăciune. Trupul lui Hristos a stat în mormânt, dar nu a început să se descompună, pentru că era unit cu dumnezeirea Lui. Sufletul lui Hristos a stat în iad, dar nu a rămas în iad, pentru că a fost unit cu dumnezeirea Lui. Deci, mântuirea pe care ne-o aduce Hristos înseamnă unirea omului cu Dumnezeu Cel veșnic, iar această legătură este mai tare decât moartea (cf. Ioan 11, 25).

Așadar, cuvântul Paște înseamnă „trecere” și are legătură directă cu existența noastră. Omul când se uită atent în jurul lui, vede și simte că totul este trecător; astăzi moare cineva, mâine altcineva. Astfel fiecare om trece prin lumea aceasta și din lumea aceasta în altă lume. Văzând cum toate trec constatăm că și noi suntem trecători. Credința, însă, înseamnă legătura noastră a oamenilor trecători cu Dumnezeu Cel netrecător. De aceea, prin credință noi dăm sens trecerii noastre prin lumea aceasta și din lumea aceasta spre un alt mod de existență. Credința dă sens sau lumină vieții, pentru că noi nu mergem sau nu trecem într-un loc necunoscut, despre care n-am auzit niciodată, ci mergem la Hristos Împăratul Cel ce a biruit păcatul, iadul și moartea. De aceea, oamenii care au credință puternică în Hristos și se împărtășesc cu El prin Sfânta Euharistie se pregătesc de moarte din timp; își pregătesc hainele, darurile pe care vor să le ofere celor săraci. Aceștia simt că moartea lor, adică paștele vieții lor, înseamnă trecerea lor din această viață pământească la Domnul Hristos Cel fără de moarte, Care Se află în ceruri. Deci, credința în Înviere dă sens vieții noastre și, ca atare, nu ne mai confruntăm cu nonsensul sau cu absurdul morții. Absurditatea morții era preocuparea principală a păgânilor. Toate tragediile lumii antice aveau în centrul lor tema de moarte. Iar Sfântul Apostol Pavel spune că Hristos a venit ca „să izbăvească pe aceia pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” (Evrei 2, 14-15). Deci, în Hristos Cel Înviat din morți, Biruitorul păcatului, al iadului și al morții, noi avem nădejde, avem lumină. Noi aprindem lumânări de Sfintele Paști și pe mormintele celor dragi ai noștri, pentru că toți vom învia, iar în Crezul Ortodox, ultimul articol este acesta: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”.

Sfintele Paști și credința în Înviere dau sens vieți noastre, nu numai către sfârșitul ei, ci în fiecare zi a ei. Fiecare zi pentru un creștin este îndreptată spre Înviere, pentru că începutul săptămânii pentru creștini este Duminica, ziua Învierii, ziua Domnului Cel Înviat din morți. Sfintele Paști se serbează ca fiind cea mai mare sărbătoare odată pe an, dar în fiecare săptămână, Duminica, noi serbăm Învierea Domnului și ne pregătim pentru Învierea cea de obște. În felul acesta Paștile sunt sărbătoarea luminii, sărbătoarea sensului vieții noastre, sunt sărbătoarea bucuriei ; Hristos este numit în cântările noastre bisericești „Bucuria cea veșnică”.

Paștile sunt sărbătoare păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu și a oamenilor întreolaltă. În acest sens sărbătoarea Sfintelor Paști ne îndeamnă să ducem lumină și să fim lumină acolo unde locuim sau unde muncim. Să ducem lumină, bucurie și pace celor care sunt întristați, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutorați. O mulțime de oameni suferă nu numai de sărăcie sau de boală, ci și de singurătate. Copiii lor sunt plecați departe și nu mai au pe nimeni aproape, însă Hristos Domnul și Biserica Sa au rămas pentru ei singura comuniune de iubire milostivă. Deci, noi care suntem Biserica, împreună cler și popor, trebuie să fim martori ai Învierii lui Hristos, mărturisitori ai iubirii Lui pentru oameni și să ducem în aceste zile lumină în casele celor bolnavi, celor singuri, celor din spital, iar prin aceasta să mărturisim că Hristos Domnul a înviat din morți și a înviat sufletele noastre din mormântul egoismului, al nepăsării, al autosuficienței. Să-L rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască nouă tuturor, celor dragi ai noștri și tuturor românilor din țară și din străinătate, pacea, lumina și bucuria Sa spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin.”

†D A N I E L

Arhiepiscopul Bucureștilor,

Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,

Locțiitor al tronului Cezareei Capadociei și

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMNE

Comentarii Facebook


Știri recente