În Sfânta și Marea Joi, la Catedrala Patriarhală, slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia a fost săvârșită de Patriarhul Românei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt de învățătură despre semnificațiile duhovnicești ale Sfintei și Marii Joi din Săptămâna Patimilor.
„Această zi ne arată mai întâi smerenia Mântuitorului Iisus Hristos, de aceea și otpustul acestei zile ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos, prin nemăsurata lui bunătate calea cea mai bună, smerenia, ne-a arătat-o nouă. Deci, ne arată mai întâi ziua de astăzi smerenia Mântuitorului prin faptul că El, Stăpânul și Învățătorul, spală picioarele Ucenicilor Săi ca să ne dea o pildă de smerenie. Deci, numai în stare de smerenie ne putem apropia de Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie. Spălarea picioarelor nu a devenit o rânduială obligatorie, nu a fost o poruncă de a fi săvârșită aceasta ca și Sfânta Euharistie, dar a fost o pildă de smerenie. Deci, Mântuitorul Hristos prin spălarea picioarelor a vrut să ne arate că trebuie să slujim pe aproapele nostru, chiar dacă mai mic în rang sau în vârstă, dar dacă nu are o însemnătate deosebită în comunitate sau societate trebuie să-l slujim cu smerenie, cu iubire smerită. De fapt, aceasta este taina din Sfânta și Marea Joi, iubirea smerită, care în raport cu semenii noștri se arată prin ajutorarea lor și printr-un respect deosebit pentru persoane, indiferent de vârstă, de rang, de funcție. Fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu și este chemat la asemănarea cu Dumnezeu. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos mai întâi a arătat prin spălarea picioarelor ucenicilor Săi că trebuie să ne apropiem de Sfintele Taine ale lui Dumnezeu în stare de smerenie pentru că Dumnezeu a venit la noi cu iubire smerită”, a arătat Preafericirea Sa, după cum ne informează Radio TRINITAS.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a mai subliniat că în Sfânta Euharistie ni se dăruiește iubirea smerită a Mântuitorului Hristos.
„Cina cea de Taină pe care Mântuitorul Iisus Hristos o instituie deodată cu serbarea Paștilor după tradiția iudaică reprezintă iubirea smerită a Mântuitorului Iisus Hristos mai tare decât moartea, o iubire smerită și atât de puternică încât nu se teme de moarte și rămâne stabilă, permanentă, statornică și în suferință și în fața morții. În Sfânta Euharistie ni se dăruiește iubirea smerită a Mântuitorului Iisus Hristos Care poate ierta păcatul și răul din lume. Mântuitorul Iisus Hristos instituie sau întemeiază această Sfântă a Euharistiei, a iubirii dumnezeiești smerite într-un context sau într-o lume marcată de păcat, de întuneric, de întunericul pe care îl aduce păcatul în lume, de întunericul pe care îl aduce în viața omului lucrarea duhurilor rele. Iubirea Lui smerită este mai tare decât invidia și ura cărturarilor și fariseilor care au plănuit ca să-L ucidă pe Iisus pentru că era iubit în popor. Iubirea smerită a lui Hristos care ni se împărtășește nouă în Sfânta Euharistie este mai tare decât trădarea lui Iuda, decât lașitatea lui Ponțiu Pilat, decât frica și lepădarea lui Petru. Iubirea Lui este mai tare decât disprețul și batjocura soldaților Care L-au batjocorit și L-au chinuit; este mai tare decât violența omului păcătos și iresponsabil. Această iubire a Mântuitorului Iisus Hristos se vede în cuvintele Sale de instituire a Sfintei Euharistii și anume, Luați, mâncați! Acesta este Trupul Meu Care Se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor. Și beți întru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu al Legii celei Noi Care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor„.
Preafericirea Sa a mai explicat că „iubirea Lui smerită iartă păcatele, păcate care au dus la Răstignirea Lui, la scoaterea Lui din viața pământească, dar în Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie nu se dăruiește numai iertarea păcatelor, așa cum este scris în Evangheliile după Sfântul Matei, Marcu și Luca, ci în Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie Euharistie ni se dăruiește și arvuna vieții veșnice. Sfântul Ioan Evanghelistul, care a scris mai târziu Evanghelia sa, a completat pe cei trei evangheliști numiți sinoptici, Matei, Marcu și Luca, sinoptici în înțelesul că putem privi deodată la toți trei în asemănarea mare care există între ei, Sfântul Ioan Evanghelistul spune că Mântuitorul Iisus Hristos, când a sosit vremea să treacă din lumea aceasta pământească la viața cerească, la Tatăl, adică să treacă de pe pământ la cer cu umanitatea Sa, pentru că El este nedespărțit de Tatăl din Ceruri ca Fiu al lui Dumnezeu, atunci, spune Evanghelia Iubind pe ai Săi cei din lume, i-a iubit până la capăt. Deci, i-a iubit până la capăt. Deci, iubirea până la capăt este iubirea până la moarte și dincolo de moarte. Aceasta este Sfânta Euharistie: iubirea până la moarte, prin moarte și dincolo de moarte. Prin aceasta vedem că Sfânta Euharistie nu este doar izvor de iertarea păcatelor, ci și arvuna sau începutul vieții veșnice și pregătirea pentru Înviere”.
De asemenea, Patriarhul României a mai precizat că „Această Sfântă și mare Taină a Sfintei Euharistii din Sfânta și Marea Joi ne arată că atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului nu ne împărtășim doar cu ceva, ci cu cineva. Sfânta Euharistie este cea mai înaltă lucrare a Bisericii, pentru că este unirea noastră cu Dumnezeu prin umanitatea sfințită, răstignită și înviată a lui Hristos prin Trupul și Sângele Său. Sfânta Euharistie este Taina Sfintelor Paști. În Sfânta Euharistie, Cina cea de Taină sau mistică, Mântuitorul Iisus Hristos celebrează prin anticipație moartea Sa pe Cruce și Învierea Sa din morți. În limba ebraică Paștele înseamnă trecere. trecerea pentru poporul evreu a însemnat trecerea din robia Egiptului în libertatea Canaanului, trecerea prin Marea Roșie. Mântuitorul Iisus Hristos însă a prăznuit Paștile Vechiului Testament și la sfârșitul lor a întemeiat Paștile cele noi, o altă trecere. Nu trecerea din robia Egiptului în Țara Făgăduinței prin Marea Roșie, ci trecerea prin moartea sângeroasă a Crucii, preînchipuită sau prefigurată de Marea Roșie și ajungerea la viața adevăratei libertăți la viața de comuniune veșnică cu dumnezeu care sunt Paștile sau Învierea. De aceea, în Biserica Primară se vorbea de două momente ale Paștilor, Paștile Crucii, care e trecerea prin moarte a Mântuitorului Iisus Hristos, prin moartea sângeroasă a Crucii și Paștele Învierii ca trecere de la moarte la viață”.
Întâistătătorul Bisericii ortodoxe Române le-a vorbit credincioșilor prezenți și despre scoaterea Sfântului Agneț de astăzi.
„La această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie se reține o bucată de pâine pe care este scris numele Mântuitorului ca învingător sau biruitor și această pâine se numește Agneț, adică de la Agnos sau Amnos din limba greacă sau latină înseamnă Mielul lui Dumnezeu Care a fost jertfit pentru noi și pentru a noastră mântuire și a fost prefigurat de Mielul pascal din Vechiul Testament. Acest Agneț, această Euharistie de astăzi se păstrează tot timpul anului. Ea va fi uscată după o rânduială bine stabilită în a III-a zi de Paști, marți după Duminica Învierii și se păstrează în Sfântul Chivot de pe Masa Sfântului Altar și cu această Euharistie se vor împărtăși copiii imediat după botez și mirungere și bolnavii sau bătrânii care nu pot veni la Biserică și li se duce împărtășania la spital sau în casa lor. Prin aceasta vedem că Sfânta și Marea Joi este cea mai importantă Liturghie din timpul anului, este Liturghia izvor al tuturor liturghiilor de peste an”.
