Evanghelia Duminicii dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului)
Evanghelia care se citește la Sfânta Liturghie în duminica dinaintea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos ne prezintă genealogia lui Iisus, adică generațiile premergătoare nașterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a ne învăța trei adevăruri de mare importanță pentru credința și viața noastră.
În primul rând, Sfânta Evanghelie din duminica dinaintea Crăciunului ne învață că nașterea Mântuitorului Iisus Hristos – de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria – a fost pregătită generații de-a rândul, până la „plinirea vremii”, până când poporul ales și celelalte popoare au ajuns la starea de maturitate spirituală necesară primirii și înțelegerii lucrării sfințitoare și mântuitoare a lui Dumnezeu.
În al doilea rând, Evanghelia acestei duminci ne arată că pregătirea venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume, a coborârii Fiului veșnic al Tatălui ceresc în lume, pentru a Se naște ca Om spre mântuirea oamenilor, s-a făcut nu numai pentru poporul ales, adică pentru poporul lui Israel, ci și pentru toate celelalte neamuri, reprezentate în această listă genealogică de cei de altă etnie decât cea iudaică.
În al treilea rând, aceasă pericopă evanghelică ne arată că nașterea Mântuitorului Iisus Hristos ca Om nu s-a făcut în mod natural, obișnuit, ci într-un mod care depășește înțelegerea noastră, și anume El nu S-a născut din poftă bărbătească și din pofta cărnii, ci El S-a născut „de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”. Cu alte cuvinte, nașterea Lui după trup este și o naștere duhovnicească după Duhul, ca, astfel, să ne putem naște și noi duhovnicește, prin Botez, pentru Împărăția cerurilor.
Aceste trei mari adevăruri sunt, așadar: pregătirea omenirii pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos, includerea tuturor neamurilor în această pregătire și faptul că Mântuitorul Iisus Hristos din veșnicie Se naște din Tată fără mamă, iar în istorie, „la plinirea vremii”, S-a născut pe pământ din mamă fără tată, ca pe noi să ne ducă în iubirea Tatălui ceresc, din Împărăția Preasfintei Treimi.
Generații de pregătire pentru primirea lui Mesia
Observăm faptul că Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, spre deosebire de Sfântul Evanghelist Luca, nu începe genealogia cu Adam, ci cu Avraam, „părintele credinței”, pentru că Evanghelia lui îi viza, în primul rând, pe evrei. Din acest motiv, Evanghelia Sfântului Apostol Matei vorbește despre „Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam”, deși Avraam a trăit înaintea lui David, arătând prin aceasta că Iisus Hristos Se trage din neamul lui David, ca neam împărătesc. (David este menționat primul pentru că era foarte cunoscut pentru evrei, însă nu este uitat nici Avraam, întrucât el a fost patriarh și profet, precum și tatăl tuturor popoarelor credincioase.)
În Evanghelia acestei duminici, Mântuitorul Iisus Hristos este prezentat ca descendentul a 42 de neamuri (generații). Sfântul Evanghelist Matei împarte era premergătoare nașterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos în trei serii a câte 14 generații.
Prima serie începe cu Avraam și ține până la David, cuprinzând epoca patriarhilor și a judecătorilor, adică perioada de formare și organizare a poporului evreu. A doua serie încadrează evul regalității, o perioadă de mărire și apoi de decădere a poporului ales. A treia serie de generații amintește nume din perioada în care poporul evreu a fost condus de preoți, perioadă care s-a caracterizat printr-o așteptare intensă a venirii lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii.
Vedem că, fie în libertate, fie în exil, poporul lui Israel a fost pregătit, din generație în generație, pentru nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ ca pe noi pământenii să ne ridice la ceruri, la viața cea netrecătoare și veșnică.
Mântuitorul Iisus Hristos, Mesia Cel așteptat, vine ca Judecător și Împărat al unei împărății veșnice, și ca Mare Preot, Care Se aduce pe Sine, o dată pentru totdeauna, jertfă pe Cruce și apoi Se dăruiește cu iubire jertfelnică Bisericii, celor care cred în El, Îl iubesc și împlinesc voia Lui în lume, pentru dobândirea vieții cerești. Remarcăm, așadar, că semnificațiile acestei Evanghelii ne trimit atât la taina lui Hristos, ca Persoană, ca Judecător, Împărat și Arhiereu veșnic, cât și la mântuirea noastră, prin credința în Hristos.
În Iisus Hristos se vor mântui toate popoarele
Majoritatea persoanelor enumerate în genealogia prezentată de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei sunt persoane drepte, care au dus o viață cinstită și bineplăcută lui Dumnezeu, dar, printre ele, sunt câteva nume despre care Sfânta Scriptură a Vechiului Testament arată că au fost oameni păcătoși. Prin aceasta, Sfântul Evanghelist Matei ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume atât pentru cei drepți, cât și pentru cei păcătoși: celor drepți să le răsplătească sfințenia vieții lor, iar celor păcătoși să le dăruiască iertarea de păcate și să-i ridice, să-i apropie, să-i sfințească și să-i mântuiască, asemenea unui păstor care caută și se îngrijește de oaia rătăcită.
Genealogia se desfășoară, așa cum era obiceiul în Vechiul Testament, pe linie bărbătească, din tată în fiu, însă, în câteva cazuri, se menționează și mamele unora dintre persoanele înșiruite. Astfel, în lista genealogică prezentată de Sfântul Apostol Matei sunt amintite patru femei de neam străin, și anume: Tamar și Rahab, din neamul cananeenilor, Rut, din neamul moabiților, și Batșeeba, din neamul hitiților. Acest fapt arată că Dumnezeu a avut în vedere chemarea la mântuirea în Iisus Hristos și a celorlalte popoare, nu doar a celui evreu. De asemenea, se confirmă că făgăduința făcută lui Avraam, „părintele credinței”, că el va fi „tată a mulțime de popoare” (cf. Facere 17, 5), se împlinește în Iisus Hristos, deoarece El este urmașul lui Avraam, în înțelesul că în Iisus Hristos se vor mântui toate popoarele care au credință în El.
Zămislirea Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de înțelegerea omenească
Partea a doua a pericopei evanghelice a acestei duminici ne arată al treilea adevăr, despre care am vorbit la început, și anume faptul că Mântuitorul Iisus Hristos nu Se naște pe cale naturală din bărbat și femeie, întrucât Iosif nu este tatăl natural, ci tată adoptiv. Iosif Îl păzește și Îl ocrotește pe Copilul născut din Fecioara Maria, după cum s-a văzut mai ales atunci când Maica Domnului împreună cu Pruncul Iisus a trebuit să fugă în Egipt, ca să scape de mânia lui Irod. Chiar dacă este numit logodnicul Mariei sau, uneori, bărbatul Mariei, Dreptul Iosif este doar ocrotitorul Mariei, pentru că un logodnic este numit bărbatul unei femei chiar înainte ca nunta să aibă loc. Pentru ca să nu apară în ochii lumii că Fecioara Maria naște un copil în afara căsătoriei, într-un mod păcătos, printr-o pedagogie a lui Dumnezeu, Dreptul Iosif pare ca fiind logodnicul sau bărbatul Mariei. Însă, chiar atunci când Iosif intenționa să o părăsească, în taină, pe Fecioara Maria, „îngerul Domnului i s-a arătat în vis”,spunându-i că Pruncul este zămislit de la Duhul Sfânt, și nu dintr-o relație păcătoasă, nebinecuvântată, cu vreun bărbat necunoscut.
Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Matei ne arată cum Dreptul Iosif a fost înștiințat de înger că zămislirea Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de fire și mai presus de înțelegerea omenească. Totodată, îngerul îi spune Dreptului Iosif și ce nume va purta copilul: „Iisus”, nume care în limba ebraică înseamnă „Dumnezeu mântuiește”.
În Evanghelia după Matei se arată foarte precis că Iisus Hristos este „fiu al lui David”, adică descendent din neamul lui David, și că va mântui pe poporul Său de păcate. Deci El nu mântuiește doar de primejdia de moment, cauzată de agresiunea unor popoare străine, cum făcuse în Vechiul Testament Isus, fiul lui Navi, care era o preînchipuire simbolică a Mântuitorului. Mai mult, Iisus Hristos mântuiește sau izbăvește pe oameni și de moarte, prin Înviere, deoarece moartea a venit în lume ca urmare a păcatului primilor oameni, Adam și Eva.
Vedem, așadar, că numele lui Iisus Hristos are inclus în el scopul activității Lui pe pământ și în ceruri, și anume faptul că El este Mântuitorul lumii. Proorocul Isaia L-a prevestit pe Iisus Hristos ca fiind Emanuel (cf. Isaia 7, 14), care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Cu alte cuvinte, L-a profețit ca fiind Dumnezeu-Omul, Cel ce Se face Om pentru mântuirea oamenilor, iar dumnezeirea Lui nu se desparte niciodată de firea Sa omenească asumată prin întrupare.
Să ne aducem aminte de Părinții credinței în Hristos!
Deși la început părea doar o înșiruire de nume, mai mult sau mai puțin cunoscute, Evanghelia acestei duminici are un profund înțeles pedagogic, arătându-ne cum, generații de-a rândul, Dumnezeu a pregătit omenirea pentru venirea lui Hristos. De asemenea, această Evanghelie se potrivește cu perioada de pregătire a noastră pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.. Pentru noi, Postul Nașterii Domnului – care acum se apropie de sfârșit – a fost o perioadă în care, prin post, fapte bune, spovedanie și împărtășire cu Sfânta Euharistie, ne-am pregătit pentru primirea Fiului lui Dumnezeu, așa cum Drepții și Sfinții din Vechiul Testament,prin credință și fapte bineplăcute lui Dumnezeu, s-au pregătit pentru venirea lui Mesia.
În această duminică, numită și „a Sfinților Părinți după trup ai Domnului”, învățăm, așadar, că trebuie să cinstim pe Părinții care ne-au transmis credința. Iar printre acești Părinți, pe lângă cei enumerați de Evanghelie, ne amintim și de Dreptul Iov, de Moise și de toți ceilalți Profeți și Părinți duhovnicești care au așteptat și prevestit venirea Mântuitorului Iisus Hristos și au profețit lucrările Sale mântuitoare.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, în cele câteva zile de post care ne-au mai rămas, să sporim pregătirea noastră duhovnicească, pentru a primi duhovnicește în sufletele noastre pe Hristos Domnul, ca fiind Darul lui Dumnezeu – Tatăl pentru mântuirea lumii (cf Ioan 3,16), spre slava Preasfintei Treimi și spre bucuria noastră! Amin.
†DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
