Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Evanghelia ne arată că există o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a compensației, a unei răsplătiri corecte”

Creștinii ortodocși s-au aflat astăzi, 31 octombrie 2010, în Duminica a XXII-a după Rusalii. La această sărbătoare s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca de la capitolul al XVI-lea, versetele de la 19 la 31 în care ni se prezintă Parabola Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la slujba Sfintei Liturghii ce s-a oficiat în Paraclisul Patriarhal „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, după cum ne informează Radio TRINITAS.

În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanța învățăturilor ce reies din această evanghelie pentru viața Bisericii și pentru viața fiecărui creștin în parte. ‘Evanghelia din duminica a XXII-a după Rusalii ne arată că sufletul omului, după ce părăsește trupul, se poate duce, după despărțirea sa de trup, o existență fericită sau nefericită, care depind de modul în care omul a trăit în viața pământească, mai precis de pregătirea sa duhovnicească pentru viața veșnică. Faptul că sufletul poate exista într-o stare fericită, numită Raiul sau într-o stare nefericită, numită iadul, depinde de libertatea omului de a alege între bine și rău și de starea sufletului său dobândită în timpul vieții pământești, stare în care l-a aflat moartea’, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea. Întâistătătorul bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că Dumnezeu este drept și fiecare dintre noi își va primi în mod corect răsplata pentru faptele noastre.

„Starea sufletului contează foarte mult pentru viața de după moarte. În general, se spune că oamenii vor fi judecați după faptele lor, însă Evanghelia de astăzi nu spune pentru care fapte rele a fost trimis la iad sufletul bogatului nemilostiv și pentru care fapte bune a fost dus în ceruri sufletul săracului Lazăr. Evanghelia se limitează să constate că cel care a trăit într-o fericire trecătoare pe pământ și-a luat într-un fel răsplata vieții aici pe pământ, iar dincolo nu se mai bucură de o fericire veșnică. Pe când cel care a suferit în viața aceasta se va bucura de milostivirea lui Dumnezeu dacă în timpul suferinței sale în viața pământească a crezut în Dumnezeu și a cerut ajutorul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Evanghelia ne arată că există o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a compensației, a unei răsplătiri corecte. Totuși, dacă ascultăm cu atenție Evanghelia constatăm că judecata pentru bogatul nemilostiv și pentru săracul Lazăr se face nu atât după faptele lor săvârșite în viața pământească, ci după starea sufletului lor în momentul morții, în clipa despărțirii sufletului de trup”, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a arătat că bogatul nemilostiv și săracul Lazăr reprezintă două stări sociale și spirituale diferite, evidențiind criteriile după care au fost judecați: ‘Dacă ascultăm cu atenție Evanghelia, constatăm că judecata pentru bogatul milostiv și pentru săracul Lazăr se face nu atât pentru faptele lor săvârșite în viața pământească, ci după starea lor duhovnicească din momentul morții. Sufletul bun al săracului s-a cultivat, s-a format, s-a curățit, s-a luminat și s-a îmbogățit printr-o răbdare smerită, desăvârșită, fără răzvrătire față de Dumnezeu, fără vreun reproș adresat lui Dumnezeu. O răbdare smerită face din sufletul săracului un suflet bun. El nu judecă pe nimeni, nici măcar pe bogatul nemilostiv și, în plus, el își trăiește sărăcia sa într-o tăcere pașnică și smerită, având singura lui nădejde numai în Dumnezeu. Pentru singurătatea lui, el nu protestează, nu se plânge nimănui, ci doar se bucură că în jurul lui se află câțiva câini care erau mai omenoși decât mulți dintre oamenii nemilostivi’.

Preafericitul Părinte Daniel a mai precizat că bogatul nu este trimis în iad pentru că a fost bogat, ci pentru că nu a fost milostiv, iar săracul Lazăr nu a fost dus în ceruri în comuniunea drepților și sfinților pentru că a fost sărac, ci pentru că a fost smerit, răbdător, nu a judecat pe nimeni și și-a îmbogățit sufletul său cu nădejdea singură în Dumnezeu. ‘Starea de fericire sau de nefericire, Raiul sau iadul, se pregătește în sufletul omului încă din lumea aceasta. Cel ce a trăit în nerecunoștință față de Dumnezeu, în privința sănătății sale, a bogățiilor, a binefacerilor primite, în nepăsare duhovnicească și în autosuficiență, acesta are deja în sufletul său începutul singurătății iadului, iar cel care în lumea aceasta și-a făcut din legătura cu Dumnezeu izvorul vieții sale, acela se va bucura de milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu pentru că moartea îl va găsi având un suflet bun’, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre. Preafericirea sa a explicat că iadul reprezintă durerea vidului spiritual cauzată de faptul că omul nu a răspuns iubirii lui Dumnezeu și nu a arătat iubire față de semeni, dar și durerea pentru faptele rele săvârșite în viața pământească sau pentru binele pe care putea omul să-l facă și nu l-a făcut, informează ‘Ziarul Lumina’. Fericirea Raiului, care începe din sufletul omului, este bucuria de a fi răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu prin rugăciune, prin recunoștință și prin faptele bune ale iubirii noastre arătate față de semeni.

Comentarii Facebook


Știri recente