Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este o școală a luminării sufletului nostru”

Luni, 15 februarie a.c., în toate bisericile ortodoxe a început oficierea slujbei Canonului celui Mare, al Sfântului Andrei Criteanul. Această slujbă, specifică Postului Sfintelor Paști, a fost săvârșită luni-seară la Catedrala patriarhală din București, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat semnificația postului și adâncimea ideilor pe care le cuprinde Canonul cel Mare, informează cotidianul ‘Ziarul Lumina’.

„Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, a răsunat luni-seară în toate bisericile ortodoxe stihul care va răsuna în ritm liniștit, cadențat, întreagă săptămâna aceasta. Credincioși din toate zonele capitalei au umplut în seara zilei de luni Catedrala patriarhală, pentru a parti-cipa la Slujba Canonului Mare. În zi de ajunare, bătrâni, tineri și chiar copii au urcat Colina Patriarhiei, fiecare cu gândul la rugăciune, la cele necesare pentru a primi în această perioadă de post milostivirea și mângâirea lui Dumnezeu. „Am venit ca de fiecare dată la catedrală, pentru a asculta slujba aceasta din Postul Mare, pentru că în aceste cântări și rugăciuni îmi regăsesc păcatele, neputința și micile slăbiciuni de zi cu zi. Vin cu gândul la Dumnezeu, la Maica Domnului și la toți sfinții, cu nădejdea că prin aceste rugăciuni vom primi, eu, cei dragi ai mei și mulți alții, pace, liniște și mângâiere”, ne-a declarat doamna Viorica Stamate.

Au ascultat cu toții acest vast poem remarcabil prin profunzimea teologiei sale, rostit de către Întâistătătorul Bisericii noaste, și au ascultat cu toții cuvântul de învățătură prin care Preafericirea Sa a subliniat profunzimea evlaviei și a Teologiei ce reiese din această magistrală expresie a pocăinței, așezată în nouă „cântări” de către arhiepiscopul Cretei. „Încerc pe cât posibil să nu îmi lipsească slujbele din Postul Mare. Acum este o perioadă în care putem fi și noi mai grijulii cu suflețelul nostru, mai atenți cu Dumnezeu și mai cu pază față de simțurile noastre. Metaniile, spovedania și rugăciunile Bisericii din această perioadă ne pot ajuta să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, să devenim mai buni, să ne rugăm mai mult și să devenim mai milostivi, pentru că fără fapte bune nu putem arăta că îl iubim pe Dumnezeu”, ne-a spus doamna Violeta Ferțu.

Patriarhul României a explicat în cuvântul de învățătură înțelesurile duhovnicești ale călătoriei postului spre minunata noapte a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și a evidențiat cele mai importante aspecte ale acestei impresionante creații ale imnografiei creștine.

„Perioada Postului Mare sau a Postului Sfintelor Paști este mai întâi de toate o perioadă de rugăciune și pocăință. Postul este însoțit de rugăciune și rugăciunea este însoțită de pocăință”, a spus PF Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că postirea ne predispune la rugăciune mai multă, la rugăciune smerită, arătând că rânduială făcută de sfinții postitori și rugători în această perioadă înseamnă o concentrare a noastră asupra hranei duhovnicești mai mult decât asupra hranei trupești sau materiale.

Postirea înseamnă o preferință dată întâlnirii cu Dumnezeu față de întâlnirea cu darurile Sale din natură, din creație. „Când postim, postim pentru că iubim pe Dumnezu mai mult decât darurile Lui pe care le consumăm. Prin postire dorim să ne dezlipim, să ne detașăm, să ne eliberăm de prea multul determinism, de prea multa lăcomie și de prea multa obișnuiță, consumând cele pământești. Vrem să ne eliberăm de prea multa lăcomie de cele materiale, pentru a transorma foamea și setea noastră trupească în foame după Dumnezeu. Postirea ne predispune la rugăciune mai multă, rugăciune smerită. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât ne hrănim mai mult din prezența Harului lui Dumnezeu, din prezența iubitoare a lui Hristos, Care ascultă rugăciunea smerită însoțită de post. Prin aceasta se hrănește mai mult sufletul nostru, rugăciunea este o hrană a sufletului, ea luminează mintea, încălzește inima și întărește voința ca să iubim mai mult pe Dumnezeu, să ne aducem mai des aminte de El, să-I mulțumim pentru darul vieții și să-I cerem mântuirea ca viață veșnică”, a spus PF Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că postirea nu este o simplă tradiție, un obicei, ci are o importanță deosebită pentru creșterea noastră duhovnicească, căci prin păcat noi cădem, dar prin pocăință ne ridicăm, prin rugăciune ne înălțăm, prin auzirea cuvântului din Sfintele Scripturi și prin împărtășirea mai deasă cu Trupul și Sângele Domnului noi creștem duhovnicește. În această perioadă, pocăința este o lucrare a sufletului nostru, de întoarcere spre Dumnezeu, de convertire. Pentru a ajuta pe creștini să se pocăiască și să se roage mai smerit cu lacrimi, să se ridice duhovnicește și să crească duhovnicește, Sfântul Andrei Criteanul a compus acest canon de pocăință, care-i poartă numele, canon format din 250 de stihuri. În toate aceste stihuri ale sale se face referință la chemarea sufletului să se pocăiască, să-și schimbe viața.

După ce a prezentat aspectele importante din viața autorului acestui canon, Părintele Patriarh Daniel a evidențiat că această compoziție liturgică are ca scop să sensibilizeze oamenii în lucrarea lor de pocăință și este în același timp un model de lucrare pastorală în care se îndeamnă la pocăință nu omul ca individ, ci întreaga comunitate. Un îndemn la pocăință și îndreptare. „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un ajutor pentru că ne aduce în față o mulțime de drepți și o mulțime de păcătoși din Sfânta Scriptură. Drepții care trăiesc potrivit voii lui Dumnezeu, care se bucură de binecuvântarea lui Dumnezeu, și o mulțime de păcătoși. Însă păcătoșii se împart în două categorii: cei ce se pocăiesc și cei care nu se pocăiesc. Pocăința este modul de salvare al păcătoșilor. Mântuirea vine prin pocăință de aceea cântăm în această perioadă a Postului Sfintelor Paști: «Ușile pocăinței deschide-mi mie». Ușile pocăinței sunt ușile Împărăției lui Dumnezeu. Din această perspectivă, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este o școală a pocăinței, este o școală a luminării sufletului nostru întunecat prin păcat. Școala aceasta a pocăinței are ca scop iertarea păcatelor și dobândirea luminii învierii lui Hristos în sufletul nostru și a bucuriei Sfintelor Paști”.

Comentarii Facebook


Știri recente