Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: Calcul material cu pagubă spirituală

În ediția de astăzi a săptamânalului „Lumina de Duminică” avem predica Preafericitului Părinte Daniel, la duminica a XXVI-a după Rusalii, (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina), pe care o prezentăm în continuare:

Calcul material cu pagubă spirituală

Postului Nașterii Domnului este o perioadă specială de pregătire, rânduită de Biserică, pentru primirea lui Dumnezeu în sufletele noastre, Cel bogat în milă, Care S-a întrupat luând chip de om smerit (cf. Filipeni 2, 6-8), ca pe noi, care am ajuns săraci sufletește și robi păcatului, să ne ridice la bogăția cea nesfârșită și la iubirea preamărită a slavei Preasfintei Treimi. În această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea mare și sfântă a Nașterii Domnului, Biserica ne cheamă să ne gândim mai întâi la bogăția milei și a milostivirii lui Dumnezeu pentru oameni și să învățăm din aceasta ca și noi să fim milostivi.

Evanghelia rânduită a se citi la Sfânta Liturghie din Duminica a XXVI-a după Rusalii ne arată ce se întâmplă cu omul care nu este milostiv și care nu înțelege că milostivirea lui Dumnezeu față de noi este cea mai tare temelie pe care poate fi clădită viața pământească și că sufletul trebuie eliberat de egoism și orientat spre facerea de bine, pentru a deveni tot mai milostiv, bun și darnic.

Sufletul nu are nevoie de bunătăți materiale, ci de hrană duhovnicească

În pilda rostită de Mântuitorul Iisus Hristos se vorbește despre un om bogat căruia „i-a rodit țarina”. Deși Evanghelia spune inițial doar că „unui om bogat i-a rodit țarina”, continuarea parabolei ne face să înțelegem că nu era vorba de o recoltă obișnuită, ci de una neașteptată, încât și bogatul care era proprietar al țarinei respective s-a mirat. În acel an pământurile lui au rodit atât de mult, încât toate previziunile sale au fost depășite, iar hambarele sale s-au dovedit neîncăpătoare pentru recolta adunată. Însă, în loc să se gândească la mulțimea săracilor care puteau fi ajutați ca urmare a unei milostiviri atât de mari a lui Dumnezeu față de el, bogatul nu s-a gândit nici la Dumnezeu, ca să-I mulțumească, și nici la săraci, ca să-i hrănească. Dimpotrivă, a început să fie frământat de gânduri și griji, însă nu de acele griji ale săracului care se întreabă zi și noapte cu ce să-și mai hrănească copiii, cu ce să-i îmbrace, cu ce să-și susțină casa, ci de grija lacomului care nu știe cum să adune cât mai multe bunătăți doar pentru sine însuși.

Evanghelia ne spune că, frământându-se cum să păstreze pentru sine mulțimea roadelor adunate, fără a se sfătui cu cineva, tot el își dă și răspunsul: „aceasta voi face: voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi; și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele”. Odată eliminat pericolul risipirii ori deteriorării acestei recolte, bogatul adaugă mulțumit: „Apoi voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te”.

Îndemnul adresat de bogat sufletului său conține patru verbe consecutive: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Vedem din aceasta că principala preocupare a bogatului viza odihna, mâncarea, băutura și distracția; deci comoditate și consum. Mai observăm că bogatul din Evanghelia acestei duminci anulează complet valoarea și virtuțile sufletului, substituindu-l cu totul trupului. Lucrurile cu care era îmbiat sufletul pentru a se desfăta sunt de fapt patimi ucigătoare: trândăvia, lăcomia pântecelui, nepăsarea și iubirea exclusivă de sine.

Confruntat cu un neașteptat și nesperat câștig, bogatul dă la iveală cele mai intime năzuințe ale sale: își dorea o viață de odihnă, îmbuibată de mâncare și băutură și condimentată de o distracție nesfârșită. Viața bogatului din această Evanghelie, așadar, este limitată doar la nivel biologic. Acesta nu-și pune problema că sufletul are nevoie, în realitate, de altceva, nu de bunătăți materiale, ci de hrană duhovnicească.

Bogatul neînțelept din această pericopă evanghelică nu are nici un ideal spiritual, nici în raport cu Dumnezeu, nici cu semenii. Nu are nici iubire față de Dumnezeu pentru a-I mulțumi, nici iubire față de semeni pentru a-i milui, pentru a-i ajuta; el devenise un captiv în orizontul strâmt și întunecat al omului înrobit de lăcomia averilor materiale, limitate și trecătoare.

Mulți oameni îmbogățiți peste noapte s-au dezumanizat

În Evanghelia acestei duminici mai poate fi observată o nuanță deosebit de semnificativă, și anume modul în care, uneori, un succes prea mare, neașteptat, poate destabiliza și schimba în sens negativ viața unui om. Mulți oameni îmbogățiți peste noapte au devenit de nerecunoscut. Mulți oameni cu statut modest din punct de vedere material, dar liniștiți și fericiți, confruntați pe neașteptate cu belșugul material ori cu schimbarea bruscă a statutului social s-au destabilizat sufletește, s-au tulburat spiritual. Falsa impresie de siguranță oferită de bogăție ori funcții primite pe nemerit, gândul de a nu mai depinde ori avea nevoie de semeni i-a dezumanizat. Pentru că patimile nu pot fi vreodată săturate, foarte adesea bogăția neașteptată nu aduce liniște, ci trezește lăcomii nemăsurate și orgolii necontrolate, ce conduc la înstrăinare față de Dumnezeu și de oameni într-un mod surprinzător de rapid. Aceste triste exemple ne arată că, uneori, bogăția și succesul, când nu sunt primite cu recunoștință față de Cel care le-a dăruit și nu sunt împărtășite și celor din jur, în loc să fie de folos, duc la pierzare.

Cine nu mai este bun la suflet, nu mai este nici înțelept

Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că acestui bogat căruia i-a rodit țarina peste așteptări, Dumnezeu i-a zis: „nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău; iar ce ai strâns tu ale cui vor mai fi?”. (Nu știm cine sunt cei ce „vor cere” sufletul bogatului. Poate că e vorba despre duhurile rele care deja îl stăpâneau.) Despre noaptea în care se cere sufletul bogatului ce trăiește în insensibilitate față de Dumnezeu și față de semeni, unii tâlcuitori ai Sfintei Evanghelii ne spun că este vorba despre întunericul minții ce a pierdut sensul adevărat al vieții și întunericul inimii care nu mai are în ea nici iubire față de Dumnezeu, nici iubire milostivă față de semenii aflați în dificultate. La mijlocul nopții necredinței în care se afla, bogatului care gândea că el viază doar prin trup și că singurul rost al vieții umane este consumul de lucruri materiale, i se cere tocmai sufletul.

Dumnezeu îl numește „nebun” pe acest bogat nemilostiv, în înțelesul că nu mai este bun la minte, întrucât nu mai e bun la suflet. Cine nu mai este bun la suflet, cine nu mai are un suflet rugător și mulțumitor lui Dumnezeu, pentru binefacerile primite, și milostiv față de săracii lipsiți, acela nu mai are o gândire sănătoasă. Omul al cărui interes egoist îl orientează doar spre consumul de bunuri materiale, a abandonat vocația sa de persoană creată după chipul veșnic al lui Dumnezeu, de ființă destinată comuniunii de iubire cu Persoanele divine, prin rugăciune, și cu persoanele umane, prin fapte de milostenie.

Care este rostul vieții noastre pe pământ?

Evanghelia acestei duminici ne îndeamnă să reflectăm și să ne răspundem la următoarea întrebare: care este rostul vieții noastre, aici, pe pământ? Viața pământească înseamnă doar căutarea plăcerii și consumul lucrurilor materiale, înseamnă doar odihnă, mâncare, băutura și distracție? Ori scopul vieții noatre în această lume este mult mai înalt și mai sfânt, și anume acela de a ne pregăti pentru dobândirea vieții veșnice în comuniune, în legătură vie de iubire cu Dumnezeu Cel Milostiv.

Omul este o ființă înzestrată de Creator cu rațiune, făcută după chipul Rațiunii divine. Gândirea umană trebuie să se asemene cu gândirea lui Dumnezeu Cel Milostiv. De aceea, Dumnezeu Cel Milostiv îl numește „nebun” pe bogatul care s-a făcut rob al consumului material irațional și egoist sau pătimaș. În măsura în care omul este milostiv, se aseamănă cu Dumnezeu Cel Milostiv, în măsura în care este iubitor de oameni se aseamănă cu Dumnezeu Cel iubitor de oameni, Care „face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5, 45).

Dumnezeu este bun în Sine, prin însăși natura Sa, pentru că este iubire (cf. I Ioan 4, 8) Iubirea lui Dumnezeu nu este calculată, interesată ori posesivă, nu este negociată și nici negociabilă, ci iubirea Lui este revărsare de daruri din iubirea Sa preamilostivă. Bunătatea Lui este revărsare a iubirii Sale în chipul darurilor față de creația întreagă, dar mai ales față de omul pe care l-a creat după chipul Său. Așadar, când omul este milostiv atunci este bun, iar când este bun devine rațional, în înțelesul că rațiunea sa nu este întunecată de patima lăcomiei, ci este luminată de rugăciune, ca mulțumire sau recunoștință, și de milostenie.

Evanghelia acestei duminici are o concluzie foarte clară: „Așa se întâmplă cu cel care-și adună comoară pentru sine însuși, și nu în Dumnezeu se îmbogățește”, ca să înțelegem că soarta bogatului căruia i-a rodit țarina nu este o excepție, un accident, ci că așa se întâmplă cu toți cei care își adună averi pentru ei înșiși și nu se îmbogățesc în Dumnezeu.

În final, înțelegem că există două feluri de îmbogățire: una care constă în adunarea de lucruri materiale, perisabile și o alta care se adună în suflete și care consistă în lumina rugăciunii și a faptelor de milostenie.

Numai bogăția spirituală, ca bunătate a sufletului, dă sens tuturor celorlalte bogății

Perioada Postului Nașterii Domnului este un timp sfânt, care ne cheamă la o îmbogățire a sufletului în fapte bune. O rugăciune în plus este o bogăție de lumină în plus, o lacrimă pentru păcatele mărturisite la spovedanie înseamnă, de asemenea, o contribuție la luminarea sufletului, adăugarea unei lumini din lumina harului Preasfintei Treimi. Un cuvânt bun spus unui om întristat, o bucată de pâine sau o haină oferite unui sărac, toate acestea se transformă în lumini ale bunătății care se adună în sufletele noastre. Așa putem să ne îmbogățim cu comorile milosteniei, ale sfințeniei, ale iubirii duhovnicești. Aceste bogății sunt cele mai valoroase, întrucât cu ele ne prezentăm în fața luminii Preasfintei Treimi și, în funcție de câtă lumină am adunat în sufletul nostru, prin rugăciune și fapte bune, și câtă bucurie am răspândit în timpul vieții pământești, în acea stare de lumină și bucurie vom fi așezați în Împărăția lui Dumnezeu. Lumina adunată în sufletele noastre influențează, așadar, starea de lumină și bucurie în care vom fi așezați după moarte.

Bogăția spirituală este singura care dă sens tuturor celorlalte bogății, pentru că nu bogăția în sine este rea, mai ales atunci când a fost adunată prin muncă cinstită. Părintele Cleopa Ilie (†1998), în predicile sale, spunea că mai ușor se mântuiește bogatul harnic, drept și milostiv decât săracul cârtitor. Așadar, nu bogăția în sine este un rău, ci lipsa de milostenie și neomenia, pentru că vedem și în Sfânta Scriptură, dar și în istoria Bisericii o mulțime de bogați milostivi care au zidit biserici, spitale, s-au îngrijit de bătrâni, de orfani și de alți semeni aflați în nevoi. Acești bogați, pentru milostivirea lor, se aseamănă cu Dumnezeu Cel Milostiv.

Nu bogăția, ci lăcomia și înrobirea sufletului de către lucrurile trecătoare și limitate, aceasta este boala care trebuie vindecată. Evanghelia acestei dumincii ne îndeamnă ca să oferim și altora din ceea ce am adunat, să împărțim și semenilor noștri din ceea ce am primit de la Dumnezeu, să-i facem și pe alții părtași la belșugul de care Dumnezeu ne-a făcut parte, pentru că, în acest fel, ne asemănăm cu Dumnezeu Cel Milostiv și iubitor de oameni.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, în această perioadă a Postului Nașterii Domnului să ne rugăm mai mult și, pe lângă spovedania mai deasă și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, să ne îmbogățim sufletește și prin citirea cărților sfinte, prin milostenie adesea făcută, prin faptă ori prin cuvântul bun. În acest fel, vom primi și noi bucuria de a simți că Dumnezeu Cel Milostiv este prezent în viața noastră și că iubirea noastră arătată în milostenie este iubire din iubirea lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire! Amin.

â€DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente