În Duminica a IV-a a Postului Mare, 29 martie a.c., Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ținut un cuvânt de învățătură în Paraclisul Reședinței patriarhale.
Patriarhul României a explicat înțelesurile Evangheliei în care ni s-a arătat că Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit minunea vindecării fiului lunatic, demonizat, al cărui tată era sărac și a încercat în multe feluri să readucă sănătatea copilului său, dar nu a reușit, iar în cele din urmă a venit la Hristos Domnul pentru a-l vindeca. Această minune a fost un prilej pentru Mântuitorul Iisus Hristos de a sublinia că a slăbit credința poporului, dar după ce a mustrat necredința poporului și-a exprimat mila față de tânărul suferind.
Preafericirea Sa a evidențiat faptul că că Evanghelia este tulburătoare pentru că tatăl copilului, care a încercat să aducă alinare fiului său, a venit la Mântuitorul cu o credință incompletă, cu o credință îndoielnică, dar Mântuitorul a fost receptiv la suferința acestuia, precum este receptiv la intensitatea credinței celor care se apropie de El. Explicând răspunsul în lacrimi al tatălui, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că atunci când „tatăl copilului bolnav simte că Mântuitorul îl mustră fiindcă nu are credință suficientă el se așează în stare de căință, de pocăință până la lacrimi. A înțeles ceea ce a vrut să-i spună Mântuitorul. A înțeles mustrarea lui și de aceea a zis cu lacrimi ‘Cred Doamne, ajută necredinței mele’. Vedem în cuvintele tatălui sărman două atitudini foarte importante din punct de vedere duhovnicesc. Lacrimile arată starea lui de căință pentru credință puțină sau credință amestecată cu îndoială, cuvintele ‘Cred Doamne’ arată dorința lui de a-și întări credința, iar cuvintele ‘Ajută necredinței mele’ arată pocăința lui, smerenia lui”.
Părintele Patriarh Daniel a explicat că după ce a întărit pe tatăl copilului în credință, Mântuitorul Iisus Hristos l-a vindecat pe copil de boală, iar pe ucenici de neștiință și de neosteneală. „Vedem aici o întreită lucrare a Mântuitorului care întărește credința puțină și slabă a tatălui, care vindecă și ridică pe copil și luminează și învață pe ucenici. Aici sunt trei lucrări deodată săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos ca lucrări de vindecare duhovnicească și de întărire în credință și de luminare a sufletului și a vieții omului”.
În continuare, Preafericirea Sa a reliefat că un anume neam de demoni, despre care se vorbește în Evanghelia ce s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie, nu pot fi alungați decât cu rugăciune și cu post pentru că „demonii nu se tem de cuvinte, chiar dacă ele sunt pronunțate de ucenici și slujitori ai lui Hristos, de ucenici și împlinitori ai poruncii Mântuitorului. Ei nu se tem de nimic ce este omenesc, ci se tem numai de ceea ce este dumnezeiesc. Numai când omul se pune în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, se smerește prin post și nu mai contează pe propria sa putere și nu se mai hrănește cu hrană materială, ci doar cu hrana spirituală a credinței și a rugăciunii, atunci se umple de Duhul Sfânt, de Dumnezeu. Numai atunci când demonii simt că în om locuiește Dumnezeu se tem de omul înduhovnicit. Nu cuvintele omenești alungă pe demoni din oamenii demonizați, nu cuvintele pur umane, ci cuvintele însoțite de duhul lui Dumnezeu, de Duhul Sfânt alungă duhurile cele rele. Aceste cuvinte trebuie pronunțate în stare de multă smerenie, pentru că ceea ce are caracteristic demonul este mândria, orgoliul, ura față de om și față de Dumnezeu, iar când se întâlnește cu smerenia și cu iubirea față de Dumnezeu și față de oameni, pe care o arată omul duhovnicesc, atunci demonii se lasă alungați. Nu mai au putere, pentru că puterea lui Dumnezeu arătată în smerenie și rugăciune, arătată în legătura puternică cu Dumnezeu, izvorul harului, este arma de care se tem demonii”.
Patriarhul Daniel a subliniat în cuvântul rostit astăzi că în această perioadă, a urcușului nostru duhovnicesc spre Înviere, nu este suficient să ascultăm cuvintele Scripturii, ci trebuie să ne luminăm, să ne umplem și să ne întărim de prezența lui Dumnezeu în noi prin rugăciune și prin post, să transformăm prin postire foamea după hrană materială în foame după Dumnezeu, în foame și sete după prezența iubitoare a lui Dumnezeu în noi. Părintele Patriarh a precizat că un învățător și un făptuitor în această privință este Sfântul Ioan Scărarul, căruia Biserica Ortodoxă i-a închinat duminica a patra din Sfântul și Marele Post. „Sfântul Ioan Scărarul, ca dascăl al virtuților dobândite prin credință puternică, prin post, prin rugăciune, prin osteneli este un dascăl al întregii creștinătăți. Cartea lui, ‘Scara Virtuților’, a fost citită ca un manual de viață duhovnicească secole de-a rândul în mănăstiri. Și astăzi în unele mănăstiri este citită, mai ales în perioada postului. În cuvinte foarte simple, dar cu un conținut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din suflet, din minte și din inimă, a celui care se străduiește să urce spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeiești, prin curățirea de patimi, după cum a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Sursa: Ziarul Lumina
