Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București în Duminica a III-a din Postul Mare

Biserica Ortodoxă s-a aflat astăzi, 7 martie, în Duminica a treia din Postul Sfintelor Paști, numită și a Sfintei Cruci.

La Catedrala Patriarhală din București, Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a ținut și un cuvânt de învățătură la Evanghelia acestei zile: „Evanghelia pe care ați ascultat-o astăzi este una foarte concentrată. În cuvinte puține Mântuitorul Iisus Hristos ne arată Lumina vieții noastre ca lumina Sfintei Cruci și a Sfintei Învieri. Și mai întâi Mântuitorul ne spune «De voiește cineva să vină după Mine». Deci, El face apel la libertatea noastră, nu forțează pe nimeni. El cheamă, dar nu constrânge. El invită, dar nu face presiune. «De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de Sine, să-și ia Crucea Sa și să-Mi urmeze Mie». Trei condiții principale sunt puse pentru orice om care dorește să fie creștin sau ucenic al lui Hristos: lepădarea de Sine, luarea, purtarea sau asumarea Crucii și urmarea lui Hristos. Adică să împlinim în viața noastră poruncile Mântuitorului Iisus Hristos, să ascultăm de El, să trăim în comuniune cu El, să-I cerem ajutorul Său, pentru ca să putem împlini în viața noastră poruncile Sale”.

În cuvântul său, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce a treia duminică din Postul Păresimilor este dedicată Sfintei Cruci: „Această Duminică a treia din Post, numită Duminica Sfintei Cruci, a fost rânduită de Biserică pentru a ne încuraja în urcușul nostru duhovnicesc spre Înviere, spre Sfintele Paști, întrucât Sfânta Cruce este semn de biruință al lui Hristos asupra păcatului, asupra morții și asupra iadului. Sfânta Cruce este armă de biruință împotriva duhurilor rele, împotriva ispitelor, împotriva tuturor încercărilor venite de la demoni sau de la oameni, ca să ne despartă de Hristos Dumnezeu. Deci, ca semn de biruință este el astăzi cinstit, nu ca semn de suferință, ci ca semn de biruință după ce a trecut prin suferință și de aceea noi o numim Sfânta și de viața făcătoare Cruce a lui Hristos. Acum, la mijlocul Postului, cei care au slăbit în curajul lor de a posti, de a se ruga, de a se pocăi sunt îndemnați prin semnul Sfintei Cruci, prin cinstita Cruce scoasă în văzul tuturor în mijlocul Bisericii, ca să se încurajeze, să se îmbărbăteze spre a urca duhovnicește în interiorul sufletului spre întâlnirea cu Hristos Cel răstignit și înviat”.

Crucea are numeroase înțelesuri spirituale în Sfânta Scriptură: „Crucea ne arată neputința noastră de a fi ceea ce dorim noi și mai ales de a fi ceea ce dorește Dumnezeu ca să fim noi. Crucea este deci, o neputință care aduce suferință. Crucea poate fi o boală incurabilă purtată toată viața. Crucea poate să fie o copilărie trăită ca orfani de părinți. Poate să fie o văduvie lungă. Poate să fie o neîmplinire. În multe feluri Crucea ne arată că ceva ne lipsește. Că adesea suntem răstigniți între dorință curată și neîmplinire idealului propus. Sfântul Apostol Pavel zice: «Nu fac binele pe care-l voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc pe acela îl săvârșesc». Crucea ne arată că păcatul, ca boală a sufletului, se răsfrânge adesea și ca boală a trupului. Și că nu putem prin noi înșine să trăim veșnic, deși suntem creați după Chipul lui Dumnezeu cel veșnic și dorim să trăim veșnic. Deci, constatând limitele noastre, neputințele, suferințele, necazurile, Hristos ne îndeamnă să le aducem la El, să nu le purtăm singuri, neputințele, suferințele, limitările, necazurile, ci să le ducem la El cel răstignit, Care e obișnuit cu suferința”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit, de asemenea, că materialitatea acestor vremuri nu poate duce la mântuirea noastră: „Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelia de astăzi ne mai arată că orice victorie sau biruință în cele materiale nu folosește la nimic. «Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul său »? Nu folosește la nimic să adunăm lucruri materiale în jurul nostru, dacă sufletul nostru se desparte de Dumnezeu și își pierde mântuirea. «Ce poate da omul în schimb pentru sufletul său»? Nimic. Iar sufletul se mântuiește numai în măsura în care se unește cu Dumnezeu. De ce? Fiindcă numai Dumnezeu este veșnic viu. Și numai cine crede în Dumnezeu și se unește cu El prin rugăciune, prin Sfintele Taine și prin faptele bune se mântuiește, adică dobândește viața veșnică”.

Biserica Ortodoxă i-a prăznuit astăzi, 7 martie, pe Sfinții Sfințiți Mucenici Episcopi din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatador, Capiton, Elpidie și Eterie, informează TRINITAS TV.

Comentarii Facebook


Știri recente